Colectivism şi asociere

Publicat în Dilema Veche nr. 484 din 23-29 mai 2013
Branduirea optimismului jpeg

-un comentariu la articolul lui Andrei Pleşu-

Mă văd nevoit, de gura tîrgului, să încep cu un aviz amatorilor: nu, nu mi-am dat demisia de la Dilema veche şi nici n-am fost dat afară; şi nici nu m-am certat cu Andrei Pleşu sau reciproca. Pur şi simplu, am o părere uşor diferită într-o anumită privinţă, care cred că este şi de un oarecare interes public. Pe vremea mea, se chema discuţie intelectuală...

Acestea fiind zise, să trecem la lucruri serioase: în ce privinţă am o părere diferită de aceea a domnului Pleşu?

Vă amintesc, articolul se chema, uşor îngrijorat, „Înapoi la colectivism?“ Adică? Iată ce spune domnul Pleşu: „De ce spuneam că «metodologia» propusă de doamna Angela Gronenborn are o dimensiune neliniştitoare? Pentru că, din experienţa interdisciplinarităţii, dînsa induce principiul preeminenţei echipei asupra cercetătorului individual. (...) Da, un grup (mare) de savanţi poate produce o enciclopedie sau o culegere de articole pe aceeaşi temă. Dar nici în ştiinţele exacte, nici în cele ale spiritului, marile idei nu coboară, ca Duhul Sfînt, asupra unui colectiv «apostolic», ci se nasc în mintea unui om. A unui singur om.“ De unde riscul care se prefigurează, îngrijorător, la orizont: moartea entropică a inteligenţei.

Există două probleme aici, total distincte. Mai întîi, oare chiar există un asemenea risc? Părerea mea este că nu. Aceste mari colective de autori apar în ştiinţele experimentale, care au nevoie tot mai mult de laboratoare la fel de mari şi de o şi mai mare coroborare de date diferite, pentru a putea ajunge la o concluzie pertinentă. Un articol semnat de 82 de autori (imens!) – cum evocă doamna Gronenborn – nu înseamnă, probabil, decît că a fost nevoie de contribuţia tuturor acestor cercetători pentru ca primul autor (în orice astfel de listă există şi un „prim autor“, care nu este niciodată întîmplător...) să poată face o afirmaţie pertinentă. Ar fi, deci, o problemă de echitate şi onestitate academică. În ştiinţele spiritului (dar şi în matematică, de pildă), acest lucru pur şi simplu nu este posibil. Şi nici nu se întîmplă. Mînat de spiriduşul pozitivist, m-am apucat să mă uit pe nişte publicaţii de referinţă din domeniul ştiinţelor sociale. Ei bine, fără a pretinde că am făcut o „statistică reprezentativă“, la prima vedere se pare că frecvenţa articolelor cu mai mulţi autori a scăzut în ultimii ani. Pe de altă parte, există nu doar riscul, ci şi confirmarea că modelele de performanţă din ştiinţele exacte, în general, pogoară mai rău decît Sfîntul Duh asupra naţiunilor tolerate ale umanioarelor. Dar aceasta este o altă discuţie, în care nu cred că aş avea vreo diferenţă notabilă de păreri faţă de domnul Pleşu...

Cealaltă problemă este însă mai largă şi mă „îngrijorează“ de data asta pe mine: echivalarea colectivism – echipă. Or, „preeminenţa echipei“ nu înseamnă „înapoi la colectivism“, ci exact invers: înainte la individualism. Echipa este opusul colectivismului, căci este o asociere liberă de indivizi raţionali, care îşi distribuie eficient eforturile pentru a-şi mări şansele de reuşită într-o sferă de interes comun. Echipa este o asociaţie, iar asociaţia este idealul individualismului liberal, nu al colectivismului comunist – sau, înaintea lui, al majorităţii societăţilor „tradiţionale“.

Simplă pedanterie terminologică – veţi spune. Nu este chiar aşa. Punctual şi rafinat, cred că se strecoară aici o indistincţie mult mai răspîndită şi cu implicaţii mult mai profunde. Dar, din acest punct, mă desprind de articolul domnului Pleşu. Repet: ceea ce urmează nu se mai referă direct la articolul respectiv, ci la problema mai generală menţionată mai sus.

De ce este mai generală şi cu implicaţii mai profunde? Pentru că ne încurcă sistematic în a ne gîndi pe noi înşine ca societate, cum am fost, cum sîntem şi cum ne-am schimbat. Să dau un singur exemplu: mi s-a întîmplat, de foarte multe ori, ca studenţi avansaţi sau doctoranzi să-mi spună, uimiţi, la întoarcerea din Danemarca sau Olanda, că „ăştia sînt mai comunişti decît noi!“ Se refereau, de regulă, la „cooperativele“ agricole, pe care le luau ad litteram drept un soi de CAP-uri, deci „comuniste“. Or, „modelul danez“ este o construcţie protestantă veche, în care educaţia individuală (evaluată, în prezent, la peste patru ani) şi asocierea fermierilor mici şi mijlocii în reţele integrate de producţie şi distribuţie constituie coloana vertebrală a uneia dintre cele mai performante agriculturi din lume. La extrema cealaltă, marea problemă actuală a ţăranilor din România este dificultatea asocierii. Ar rezulta, de aici, că danezii sînt colectivişti iar românii individualişti? Nici pomeneală!

Pe de altă parte, colectivismul nu este neapărat un lucru rău, cum ne-am obişnuit să-l considerăm, confundîndu-l cu ideologia comunistă. Colectivismul este cultural şi tradiţional. Din nou, un singur exemplu. Pentru cea mai mare parte a românilor, familia a rămas una dintre valorile culturale centrale. Dar acest mod de dependenţă de familie, de recurs afectiv şi moral la rude, de normă a întrajutorării necondiţionate (chiar dacă nu respectată întotdeauna...), ei bine, toate acestea sînt colectivism în stare pură. Şi ne mîndrim cu el, cu spiritul nostru de familie, şi avem nostalgia comunităţilor săteşti, şi mai „colectiviste“. Şi, chiar aşa, ce e rău în asta?

În sfîrşit, ne place sau nu, societăţile dezvoltate actuale sînt individualiste, iar noi, ca societate, ne mişcăm, la rîndul nostru, în aceeaşi direcţie. Dar nu vom reuşi dacă ne vom feri în continuare, ca dracu’ de tămîie, de „echipe“ – adică de asocieri libere între indivizi liberi!...

Vintilă Mihăilescu este antropolog, profesor la Şcoala Naţională de Ştiinţe Politice şi Administrative. Cea mai recentă carte publicată: Scutecele naţiunii şi hainele împăratului. Note de antropologie publică, Polirom, 2013.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
INTERVIU EXCLUSIV Nuami Dinescu, despre complexul de a fi „mică și grasă“ și povara rolului Tanța GALERIE
Chiar dacă umbra Tanța a urmat-o ani de zile și i-a pus piedici, Nuami Dinescu a reușit să își pună numele în locul personajului.
image
Santorini „made in China”: Imagini surprinzătoare cu o copie perfectă a insulei grecești VIDEO
O tiktokeriță a dezvăluit că a vizitat cea mai emblematică insulă a Greciei la peste 7.000 de kilometri distanță - în China. Yasmin von Roon, în vârstă de 27 de ani, a rămas uluită când a descoperit stațiunea Dali’s Ideal State - o copie fidelă a insulei Santorini.
image
Instalația bizară care a supraviețuit din Primul Război Mondial. La ce folosea staţia de despăduchere „Larga” de la intrarea în Galați
Rămășițele unei stații de despăduchere pe linia ferată, din perioada Primului Război Mondial, pot fi văzute la marginea orașului Galați. Pe vreme aceea, călătorii care ajungeau din Rusia, dar şi vagoanele, erau supuse dezinfectării cu insecticidul acum interzis DDT.

HIstoria.ro

image
Cuceritorii din Normandia
Normandia – locul în care în iunie acum 80 de ani, în așa-numita D-Day, aproximativ 160.000 de Aliați au deschis drumul spre Paris și, implicit, spre distrugerea Germaniei naziste.
image
Cum au construit polonezii o replică a Enigmei germane
Cu toate că germanii au avut o încredere aproape totală în integritatea comunicațiilor realizate prin intermediul mașinii de criptare Enigma, în final această credință s-a dovedit eronată, în primul rând subestimării capabilităților tehnologice și ingeniozității umane ale adversarilor.
image
Cine erau bancherii de altădată?
Zorii activităților de natură financiară au apărut în proximitatea și la adăpostul Scaunului domnesc, unde se puteau controla birurile și plățile cu rapiditate și se puteau schimba diferitele monede sau efecte aduse de funcționari ori trimiși străini ce roiau în jurul curții cetății Bucureștilor.