Civitas interruptus

Publicat în Dilema Veche nr. 716 din 9-15 noiembrie 2017
Bacalaureatul părinţilor jpeg

Doamna Vasilica iese din blocul L4 și se îndreaptă spre stația de autobuz. Este grăbită, astfel încît, odată ajunsă acolo, se uită spre indicatorul electronic să vadă cînd vine următorul autobuz, dar pe panou scrie în japoneză – sau chineză, Dumnezeu știe. Rămîne cu privirea fixată pe tabloul de afișaj, așteptînd să treacă pe română, dar indicatorul a rămas blocat pe hieroglifele alea ciudate. Iar autobuzul nu mai vine.

Nu este o poveste, ci o întîmplare reală din viața cotidiană a Clujului – alt­minteri, orașul fruntaș al României –, o situație care se repetă în mii de variante în diferite smart cities românești. Despre ce este vorba?

Este vorba despre moda smart cities în România. Spun modă nu pentru a bagateliza conceptul și strategiile de smart city, ci deoarece în România majoritatea edililor folosesc, deocamdată, accesorii smart city așa cum te îmbraci de la second hand: cumperi ce găsești și cît te ține punga, ca să arăți ca și cum te-ai îmbrăca de la Prada. Și uite-așa apare o pistă de biciclete între două sate care nu au biciclete sau sute de alte piste care încep oriunde și se termină, brusc, unde apucă, masterplanuri de transport integrat din care rămîn trei intersecții „smart“ sau un sac de cartele de transport care nu se potrivesc însă la dotările autobuzelor, zone wi-fi care nu formează o rețea, investiții uriașe în aparatura de pază contra incendiilor, dar fără integrarea lor într-un sistem care să ne apere de incendii, inițiative eHealth ale unor ONG-uri inimoase, grefate pe un sistem sanitar nefuncțional, oferte de parcuri industriale fără cerere economică, măsuri antipoluare, dar fără controlul corespunzător al punerii lor în practică, locuri de joacă pentru copii amenajate între blocuri, după ce parcul din fața blocului a dispărut în portofoliul unor agenții imobiliare sau, alteori, strategii smart de mobilitate urbană ca în centrul Brașovului, care rămîne însă, în 2015, pe locul 14 ca indice total de vitalitate urbană, pe locul 32 ca resurse specializate în cultură și pe locul 33 ca investiții pentru cultură, deși investește cu succes în industrii creative și are infrastructură culturală. Ceva nu merge, deci…

Într-un interviu recent la RFI, Cătălin Tolontan avansa, într-un context diferit, o explicație generică: sîntem o societate subdezvoltată. Conotațiile nu erau neapărat economice, căci, dacă nu uităm de unde am pornit, atît creșterea PIB-ului, cît și ritmul de dezvoltare sînt impresio­nante. Ceea ce ne lipsește însă este, ca să spun așa, „modul de utilizare“, de management, de guvernanță, spuneți-i cum vreți. Pe scurt, putem să reformulăm în termenii următori: ducem o lipsă cronică de viziuni coerente și consecvente. Iar acestea țin mai mult de oameni decît de resurse. Să le luăm pe rînd.

Viziuni. Ceea ce neglijează marea majoritate a edililor convertiți la smart city este faptul că acesta nu este o trusă de gadget-uri creative din care îți alegi ceea ce-ți place – și îți permiți să cumperi –, ci o viziune integratoare, o strategie de ansamblu, o visare inteligentă despre cum îți dorești să trăiască în viitor localnicii din orașul tău. Fără o astfel de viziune, toate programele de susținere a unor strategii smart nu sînt decît un talcioc. Or, edilii noștri preferă, de regulă, să meargă duminica la acest talcioc, de unde să cumpere ceea ce au înțeles că se vinde mai bine pe piața proiectelor urbane: dacă a mers cu succes în alte părți, va merge și la mine în oraș și îmi va garanta succesul. Fragmente cut-paste de smart city sînt deci soluții validate acolo la probleme nestudiate de aici. Între timp, nu avem finalizate cadastrul, PUG-ul și PUZ-urile.

Viziuni coerente. De la talcioc nu-ți poți lua o „garderobă“ coerentă, păstrînd un stil sau altul, ci doar o pălărie de un fel, niște ciorapi de alt fel și, eventual, o cămașă care nu prea se potrivește nici cu pălăria, nici cu șosetele. La fel, orașele noastre (cu excepția relativă a celor care au avut de secole o coerență puternică a lor) arată mai degrabă ca o astfel de garderobă desperecheată. Edilii noștri au destul de multe inițiative, uneori absolut meritorii, dar ele se finalizează, de cele mai multe ori, prin „grefe urbane“, implanturi mai mult sau mai puțin aleatoare pe un țesut urban pe care fie îl destramă, fie sînt respinse de acesta.

Viziuni consecvente. În cele mai fericite cazuri, cînd există o viziune coerentă (și, să fim onești, chiar au existat și există!) și aceasta începe să fie pusă în practică… se schimbă primarul. Cînd aude de un proiect inițiat de liberali, edilul Bucureștiului, de pildă, se pierde cu firea. Și așa fac mai toți edilii din țară. Și o fac uneori pentru mize ridicole: la Deva, de pildă, un edil a pus o statuie cu un cowboy la coada lui Decebal, următorul a scos-o, enervat, dar, cînd a revenit la putere, primul lucru pe care l-a făcut primarul inițial a fost să pună la loc cowboy-ul: sîc! Smart city devine astfel și el, cel mai adesea, o campanie electorală: votați-mă și vă dau cel mai smart oraș din țară!

În aceste condiții, tot mai multele și mai creativele proiecte de regenerare urbană ale „societății civile“ nu au altă șansă decît să rămînă, la rîndul lor, fragmentare, insulare, un soi de operații de chirurgie estetică pe corpul mutilat al orașelor.

Și mai este ceva. Protoistoria smart city începe, se pare, prin anii 1970 în Los Angeles, conceptul s-a înfiripat după convenția de la Kyoto, în 2008 IMB lansează conceptul de Smart Planet, iar prin 2010 strategiile smart se extind exponențial. Pe tot acest parcurs, viziunea despre smart city nu a rămas aceeași, au apărut critici și au fost propuse noi variante. În 2015, de pildă, Duncan McLaren și Julian Agyeman lansează Sharing Cities. A Case for Truly Smart and Sustainable Cities. Constatînd riscul unei fetișizări a tehnologiei (big data și ICT rezolvă, prin ele însele, toate problemele), accentul cade acum pe social, pe justiție socială și incluziune (inclusive cities), dar și pe relații sociale de cooperare (sharing paradigme). Se gîndesc edilii noștri la așa ceva?

Umberto Eco a formulat mai demult o parafrază care vizează multă lume și multe inițiative: cogito interruptus. În cazul edililor noștri și al majorității orașelor din România, parafraza ar putea fi extinsă și adaptată: civitas interruptus. Preludii uneori strălucite, dar, vai, nefinalizate!…

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Podul peste Dunăre de la Brăila arată jalnic. Asfaltul a crăpat și s-au format șanțuri ca pe „arătură”, spun șoferii VIDEO
Șoferii care trec pe podul peste Dunăre de la Brăila sunt revoltați. Deși a fost dat în folosință în urmă cu un an, podul arată deplorabil. Asfaltul a crăpat și s-au format numeroase șanțuri, exact ca pe un drum abandonat.
image
Surse: Dani Mocanu a rămas fără permis după ce a fost prins „zburând” pe A2. Ce viteză avea manelistul
Polițiștii au amendat sâmbătă, 13 iulie, șoferul unei mașini marca BMW, care circula cu o viteza uimitoare pe A2. Potrivit unor surse, la volan s-ar fi aflat manelistul Dani Mocanu.
image
Turiștii, terorizați de marea de alge de pe litoral. „Acolo unde au curățat, valurile aduc din nou cantități mari de alge” VIDEO
Zeci de mii de turiști goniți de caniculă în stațiunile de pe Litoral au parte, în aceste zile, de o surpriză mai puțin plăcută: apele Mării Negre au devenit verzi din cauza tonelor de alge aduse la mal și care miros a hazna.

HIstoria.ro

image
România anului 1944, văzută din exil: „Sfârșitul lumii noastre”
Ajuns în Elveția, Constantin Argetoianu se miră de calmul și liniștea care domnesc în rândul localnicilor și imediat ia pulsul celor câțiva români aflați aici.
image
Un cărturar francez justifică argumentat Comunismul lui Sadoveanu
„Războiul rece bîntuia și printre intelectuali. În acest context, Sadoveanu, care făcuse deja alegerea în 1944, în timpul răsturnării de situație prosovietice acționînd convins potrivit conștiinței sale umaniste, este pus în situația să aibă luări de poziție fără echivoc în favoarea noului regim”.
image
Războiului din Pacific: decriptarea codului japonez JN-25b
Un salt major pentru SUA în domeniul informațiilor a avut loc în februarie 1942, când criptanaliștii US Navy au început decriptarea mesajelor japoneze trimise cu ajutorul codului naval standard JN-25b.