CeRe şi ţi se va da

Publicat în Dilema Veche nr. 684 din 30 martie - 5 aprilie 2017
Cum poate fi Bucureştiul capitală europeană a culturii? jpeg

CeRe este exact ceea ce spune: Centru de Resurse pentru Participarea Publică. Nu vorbește neapărat de „societate civilă“ și nici de responsabilitate socială a corporațiilor (CSR), ci pur și simplu despre participare publică la binele public. Participarea oricui și cu orice mijloace legitime disponibile. Gala anuală, care face publice cele mai reușite proiecte dintre sutele depuse, a devenit și ea, tot mai mult, o „resursă“. O sursă de recunoaștere, desigur – și nu este lipsit de importanță să vezi că îți este recunoscută public o luptă pe care credeai că o duci, cu disperare, de unul singur sau doar în mici grupuri; de asemenea, o sursă de informare: sutele de participanți și apoi, prin media, mulți alți români din toată țara află ce fac compatrioți de-ai lor; dar mai ales o „resursă de încredere“, căci ne arată tuturor că se poate reacționa cu succes la abuzuri sau neglijențe de un soi sau altul, că, dacă te încăpățînezi să ceri și știi cum să o faci (în cele din urmă), ți se va da dreptate. E foarte important de știut acest lucru – iar după fiecare gală se nasc noi „cereri“.

Asistînd, an de an, la această gală, m-am entuziasmat de fiecare dată și m-am încărcat cu încredere, constatînd cum cresc aceste inițiative de la an la an și cum se extind din ONG-uri spre mici comunități ad-hoc și chiar spre indivizi din cele mai neașteptate colțuri ale societății. Anul acesta însă, Gala a fost altceva: în locul unei expuneri publice a unei selecții de inițiative, ca pînă acum, ea a încercat să pună în scenă o imagine sintetică a Participării Publice. Pentru aceasta, a renunțat la împărțirea pe diferite domenii de intervenție și a compus un soi de geografie simbolică a participării în general, cartografiind zonele din care vin aceste inițiative. Și a făcut-o „ecumenic“, ca să spun așa, punînd totul sub un semn care poate deveni slogan: Primul aprinde lumina! (unii își vor aduce aminte, probabil, de „brand-ul“ comunist „Ultimul stinge lumina!“). Într-o regie impecabilă, au urcat pe scenă „participări publice“ din cele mai diferite domenii și din partea celor mai diferite categorii de populație: de la o asociație dintr-un sat sau o venerabilă doamnă din alt sat la asociația unor elevi dintr-un oraș, de la o asociație de cartier dintr-un mare oraș la o campanie ce a federat diverși actori sociali în Capitală, de la o federație de mame la ONG-uri deja specializate în anumite cauze și, de aici, la o echipă de televiziune și, da, o echipă guvernamentală. Pentru unii, acest lucru a fost puțin derutant: ce caută aici media și Guvernul, cu care noi ne luptăm? Dar omul nu este instituția și important este cine ești și ce faci, nu unde ești angajat – au vrut să sugereze organizatorii, demonstrînd astfel că există punți și către spații considerate adesea (și explicabil) drept nefrecventabile sau de-a dreptul tabu.

Dacă toate aceste „povești de succes“ au fost impresionante, adesea emoționante și totdeauna purtătoare de optimism cînd au fost prezentate pe scenă, ele nasc însă, toate, o întrebare tristă din momentul în care ieși din sală și te gîndești puțin la ce ai asistat: de ce și cum a fost posibil să se ajungă aici, astfel încît să fie nevoie să se facă toate acestea? De ce trebuie mobilizată o participare publică de durată pentru ca Primăria Capitalei să recunoască faptul că a făcut o „greșeală materială“ de vreo cinci milioane în dotarea preferențială a spitalelor? De ce elevii din Constanța au trebuit să se lupte niște ani de zile ca să obțină manuale gratuite, cînd acest lucru este clar stipulat în lege? De ce au trebuit să moară niște copii pentru ca, după eforturi susținute, oamenii din Merișani să afle că, într-adevăr, apa din comună era contaminată și nu era recomandată nici măcar animalelor? De ce părinții copiilor cu autism au trebuit să se organizeze și să lupte șase ani pentru „Legea autismului“ din 2010 și apoi încă șase ani pentru publicarea normelor metodologice de aplicare a legii? De ce Pata Rît, groapa de gunoi de la marginea Clujului, în care continuă să trăiască sute și sute de familii de romi „strămutați“, continuă să fie o pată pe harta orașului, iar Strategia Națională pentru Locuire rămîne una discriminatorie și, adesea, aleatorie, astfel încît să facă necesară o mobilizare de proporții și de durată pentru a lupta cu această situație inumană? De ce trebuie să se mobilizeze întreg Mănășturul pentru a-și putea folosi un parc din cartier, abandonat de municipalitate? Cum a fost posibil ca o imensă groapă de gunoi, „ecologică“ doar pe hîrtie, să fie plasată taman în pasul Mestecăniș, la doar cîteva sute de metri de casele localnicilor și în văzul turiștilor de pretutindeni, veniți să admire frumusețile Bucovinei – și aceasta în condițiile în care o sentință definitivă și irevocabilă a justiției a declarat că groapa cu pricina este ilegală? Și lista perplexităților continuă, și continuă, transformînd lista luminoasă a reușitelor participării publice într-o imagine sumbră a eșecului statului.

Un alt lucru remarcabil, de data aceasta, este și un început de conștientizare a faptului că te angajezi pe un drum lung și trebuie să fii înarmat, deci, cu răbdare și perseverență. Nu este cîtuși de puțin mult blamatul „fatalism mioritic“, dar nu mai este nici la fel de suspectata nerăbdare românească. „Atunci cînd am fost în Olanda cu un soi de schimb de experiență și le-am povestit ce facem noi – îmi spunea cineva în pauză –, s-au uitat puțin lung la mine cînd le-am spus că, în unele proiecte, sîntem deja la al doilea sau al treilea an de cînd așteptăm rezolvarea problemelor. La ei, astfel de proiecte sînt pe zece-cincisprezece ani…“ Desigur, sînt proiecte la alt nivel și în alt context, dar perspectiva de durată rămîne o constantă a oricărei forme de „participare publică“. Și lumea a început să priceapă și pe la noi că inițiativele reactive, „la supărare“, oricît ar fi ele de justificate, nu sînt suficiente.

La extrema cealaltă (căci România joacă de cînd se știe pe extreme!), Gala a vrut să pună pe geografia sa simbolică a participării publice și exemple de inițiative prospective, nu doar reactive, elaborări de strategii pentru viitor și nu doar de soluții pentru îndreptarea trecutului. Exemplele merg de la o strategie pe termen lung pentru tineretul din județul Timiș, la una de gestionare durabilă a „deltei Văcărești“ din Capitală și de aici la mobilizări ale IT-iștilor, de la Geeks for Democracy (un soi de „hackaton în Poiana lui Iocan“, vorba organizatorilor), la o echipă din cancelaria fostului prim-ministru. S-ar zice că, din nou, la români totul devine posibil, pentru că mai nimic nu este posibil… 

Vintilă Mihăilescu este antropolog, pro­­fe­sor la Școala Națională de Științe Po­litice și Administrative. Cea mai recentă carte publicată: Apologia pîrleazului, Editura Polirom, Bu­cu­rești, 2015.

O mare invenție – contractul social jpeg
Subiect de drept și drept subiectiv (I)
În limba engleză, termenul subject a rămas fidel sensului etimologic de supus.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Conferințele noastre, viitorul nostru
Cînd generația liceenilor de azi va ajunge la butoanele țării, sînt convins că ne va fi mai bine decît ne este acum!
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Presa acum 85 de ani și azi
Nu mai e vorba de o slujbă publică, destinată să lămurească în vreun fel pe privitor.
Frica lui Putin jpeg
Condiția de înger
abandonînd umanitatea pentru un scurt răstimp, a împrumuta aripile de la îngeri.
AFumurescu prel jpg
Interesul și fesul
Dacă nu mă credeți, întrebați-vă prietenii de pe Facebook, Instagram, Twitter, TikTok și ce alte rețele „sociale” vor mai fi fiind. În lumea virtuală.
m simina jpg
Abraham Lincoln de Ziua Recunoștinței
Abraham Lincoln este primul președinte american care a salvat un curcan de la sacrificare, dar nu cu ocazia Zilei Recunoștinței, ci de Crăciun.
Iconofobie jpeg
Întîmplări întîmplătoare
„Întîmplările” sînt piesele unui puzzle imens ce creionează o imagine aflată dincolo de puterea noastră de cuprindere.
„Cu bule“ jpeg
Vechea gașcă
Originea cuvîntului nu a fost lămurită, deocamdată.
HCorches prel jpg
Nu-i cazul să renunți
Din fericire, chiar și în cadrul acestor formări pe care le mai susținem, constatăm că numărul acestor profesori este în scădere.
p 7 WC jpg
Libertate de expresie pentru cine?
Expresia lui Musk „într-o manieră sănătoasă” permite o gamă largă de interpretări, unele dintre ele foarte restrictive pentru libertatea de expresie.
radu naum PNG
Comunismul se aplică din nou jpeg
Bucureștiul văzut cu alți ochi
Bucureștiul acela, bombardat de americani și apoi și de germani, era încă frumos și bogat.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Opt miliarde
Însă, potrivit acelorași statistici ale ONU, Occidentul îmbătrînește în ritm accelerat.
640px Olietanks in de Amsterdamse haven op de voorgrond een binnenvaartschip, Bestanddeelnr 926 7985 jpg
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Un film antipatic…
Greșeala s-ar putea repara, poate, la o difuzare ulterioară.
Frica lui Putin jpeg
Întîrziere
Unii se încruntă și se supără zilele astea cînd văd că sîntem mereu amînați de la „intrarea în Schengen”.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Uniunea și europenii
Identitatea europeană nu se acordă și nici nu se recunoaște cu ucaz de la Bruxelles.
m simina jpg
Șaluri de cașmir de la Napoleon
Între timp, după divorț, Joséphine se mutase în Castelul Malmaison, de lîngă Paris. Cu tot cu șalurile de cașmir.
Iconofobie jpeg
Chestiunea securității personale
Din instinct, vor răspunde biologii și, strict somatic judecînd faptele, ei au, fără îndoială, dreptate.
„Cu bule“ jpeg
Atitudine și inițiativă
Expresia a lua atitudine a fost una extrem de frecventă în limba de lemn din perioada comunistă
HCorches prel jpg
Cu toții am trecut prin Transporturi
Cine nu a trecut prin astfel de experiențe poate să creadă orice.
radu naum PNG
p 7 Londra WC jpg
Prea săraci pentru război
O posibilă soluție ar fi încheierea unui acord prin care sancțiunile economice să fie reduse, în schimbul reluării furnizării de gaze.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Martorii americani la ocuparea României
Urmează apoi speranța românilor că se vor înțelege cumva cu rușii, că puterile occidentale îi vor salva, ceea ce nu s-a întîmplat.

Adevarul.ro

 Recruți ruși la un antrenament FOTO Profimedia
Văduva colonelului rus care s-ar fi sinucis cu cinci gloanțe i-a trimis o scrisoare deschisă lui Putin
Văduva unui colonel care s-ar fi sinucis cu cinci gloanțe i-a scris o scrisoare deschisă lui Vladimir Putin în care i-a cerut să ancheteze moartea soțului ei, relatează portalul rus Meduza.
Sabia lui Ștefan cel Mare FOTO Mariana Iancu jfif
Cum a ajuns sabia lui Ștefan cel Mare la turci. Misterul nedezlegat de peste 400 de ani
În muzeul Topkapî din Istanbul, marele palat al sultanilor otomani, în sala dedicată armelor, se află sabia lui Ștefan cel Mare. Românii care vizitează impozantul edificiu oriental se opresc cu evlavie lângă vitrina unde este expusă spada.
horoscop financiar 1 webp
Horoscop 30 noiembrie. Zodia care se concentrează pe bani și-i ignoră pe cei dragi
Citește horoscopul zilnic din 28 noiembrie, cu previziuni pentru toate semnele zodiacale, realizat de astrologul Click!, Lorina. Iată ce ți-au pregătit astrele ziua de marți, 30 noiembrie.

HIstoria.ro

image
Trezirea naționalismului în Balcani
Vreme de secole, populațiile din Balcani au trăit în cadrul unor state multietnice, dinastice. Acest lucru nu a determinat însă o omogenizare, fiecare populație fiind conștientă, însă, de faptul că vecinii ei vorbeau o limbă diferită, practicau altă religie și aveau un stil de viață diferit.
image
Rusia, pământul sfânt al Iluminismului francez
Emergența rapidă a Rusiei ca mare putere europeană s-a petrecut într-o perioadă în care gânditorii Iluminismului european chestionau teme fundamentale, legate de natura societății și a guvernului: care este cea mai bună formă de guvernare, autocrația sau guvernul reprezentativ
image
Planul în 10 puncte de comunizare a României din martie 1945
În timp ce Armata Română participa, alături de cea sovietică, la luptele din Ungaria și Cehoslovacia, partidul comunist, încurajat de Moscova, dădea asaltul final pentru acapararea puterii.