Carmen, Ţiganul şi Occidentalul

Publicat în Dilema Veche nr. 555 din 2-8 octombrie 2014
Farmecul discret al Iașilor jpeg

Identitatea nu este o autistă afirmare de sine, o ştim. Ea este totdeauna un joc în doi, în care Eu se raportează la un Altul atractiv, pe care îl metabolizează în propria fiinţă, precum şi la un Altul repulsiv, de care se delimitează pentru a se defini şi a se cunoaşte pe sine. Acest lucru este bine ştiut de psihologi, care au descris cum eul infantil se formează pornind de la adualismul şi egocentrismul iniţiale (e.g. Piaget) spre treptata conştiinţă de sine prin permanente raportări şi delimitări de tot ceea ce este (devine) noneu. Acelaşi lucru este valabil şi la scara identităţilor colective: grecii, de pildă, nu ar fi putut să-şi construiască şi să-şi afirme identitatea dacă nu ar fi construit şi afirmat în paralel barbarul. Dar fiecare cu Străinul său. 

Din această perspectivă, o excelentă teză de doctorat a lui Ciprian Tudor despre mitul lui Carmen m-a făcut să realizez în ce măsură Ţiganul a fost Străinul emblematic al identităţii occidentale, un Altul intern atractiv şi repulsiv în acelaşi timp, un soi de piatră de încercare a „europenităţii“. Povestea este, bineînţeles, mai veche. Îmi place să o încep – ca să aibă un început, fără a merge, regresiv, pînă la o indecidabilă „origine“ – cu descoperirea Lumii Noi şi disputa de la Valladolid. Menirea acesteia a fost de a răspunde la întrebarea fondatoare Ce facem cu Celălalt? – respectiv cu „indianul“ Americilor: îl omorîm sau nu? Dacă acesta este un „sălbatic“, adică nonom, putem să dispunem de el precum dispunem de animale, adică să-l punem la muncă, să-i luăm bunurile (un animal nu are proprietăţi) şi, la o adică, să-l omorîm ca pe cîini. Dar dacă totuşi este şi el om şi nu ne purtăm omeneşte cu el, Dumnezeu ne va pedepsi crunt. Politică şi economică în motivaţia sa, dilema era şi una profund ontologică. 

Cu această ocazie, s-au confruntat doi iezuiţi, Sepulveda şi Las Cassas, primul apărînd vechea teză aristotelică a inegalităţii, celălalt – la fel de vechea viziune creştină a iubirii nelimitate a lui Iisus. Tzvetan Todorov a reconstituit o impresionantă listă de inegalităţi structurale folosite de Sepulveda pentru a argumenta crezul conchistadorilor: „Cine poate nega că a omorî un indian înseamnă a-i oferi tămîie lui Dumnezeu?“ Iat-o:

indieni = copii (fiu) = femei (soţie) = animale (maimuţe) = ferocitate

spanioli adulţi (tată) bărbaţi (soţ) fiinţe umane clemenţă

necumpătare = materie = trup = poftă = rău

cumpătare formă suflet raţiune bine

Vă spune ceva, recunoaşteţi cîteva măcar dintre aceste inegalităţi hard to die? Chiar şi după ce Paul al III-lea decretează prin Bula papală din 1537 că indienii sînt şi ei „oameni adevăraţi“, aceste polarităţi vor continua să structureze construcţia identitară europeană.

Cam în aceeaşi perioadă începe şi lungul proces al civilizării, descris de Norbert Elias, prin care identitatea omului occidental se construieşte în jurul controlului asupra corpului şi „poftelor“ (pasiunii) acestuia, în numele sufletului/spiritului şi al raţiunii. Este ceea ce va legitima superioritatea europeanului „civilizat“, delimitîndu-l polimorf de Primitiv, dar şi de Ţăran, acest primitiv interior, sau, în alt context, de Oriental, dar, parţial, şi de Balcanic sau Spaniol, aceşti orientali interiori ai Europei. Personajul ocultat în toate aceste ecuaţii identitare este însă Ţiganul. Acesta este învestit cu semnificaţii referenţiale mai ales în contextul confruntărilor dintre iluminism şi romantism şi a disputelor în jurul conceptului de libertate. Pentru unii, Ţiganul este ilustrarea unei libertăţi asociale, necontrolate şi necontrolabile, acesta fiind nu doar necivilizat, ci necivilizabil; ceilalţi „idealizează la fel de radical un presupus ethos al libertăţii modului de viaţă al romilor“. În tiparele mai vechi, dar recurente, Ţiganul este fiinţa pasiunii („poftelor“) şi a corpului, repulsiv astfel din perspectiva dominaţiei „civilizate“ a spiritului şi raţiunii, dar atractiv din perspectiva unei „întoarceri a refulatului“, a unei valorizări a spontaneităţii liberatoare a corpului şi a pasiunii. Iar Carmen este prototipul acestei libertăţi neînfrînate, fascinante, dar condamnate neintegrării. În spatele ei, Ciprian Tudor reface însă palimpsestul gîndirii europene moderne, mergînd pe urmele libretului lui Bizet la Merimée, de la acesta la Puşkin via Alecsandri, mai departe la Byron şi Rousseau, la refuzul Ţiganului din Europa de către Kant, dar şi la extazul ultimului Nietzsche faţă de Carmen, precum şi la lecturile feministe recente ale mitului.

„Cea mai faimoasă şi «arhetipală» figură gipsy din istorie“ – argumentează astfel Tudor – „este doar o oglindă pusă în faţa unei identităţi culturale europene care se priveşte cu repulsie, şi totodată fascinaţie, pe sine însăşi, în acest joc specular al aproprierii şi abhorării destinului lui Carmen.“ O teză despre romi şi stereotipurile care îi împresoară, analiza cu pricina este, de fapt, o istorie intelectuală a „europenităţii“, în această oglindă a „ţiganităţii“.

Nu aş fi pus în discuţie toată această fascinantă poveste dacă ea nu ar fi şi de o extremă actualitate. O lectură în cheie politică a acestui mit constitutiv al modernităţii europene este de natură să expliciteze astfel mizele opuse, dar complementare, ale agendelor publice referitoare la romii de astăzi, de la agenda politico-mediatică de dreapta (iluminist-ţiganofobă) la aceea de stînga a societăţii civile şi a ideologiei multiculturaliste (romantic-ţiganofilă). De fapt, ca şi ţiganul secolelor anterioare, romul vremurilor noastre este mai mult o fantasmare autoreferenţială decît o realitate socială percepută şi abordată ca atare. Dacă nu ar fi existat, el ar fi trebuit inventat; dacă există, el trebuie evitat. Carmen este încă printre noi... 

Vintilă Mihăilescu este antropolog, profesor la Şcoala Naţională de Ştiinţe Politice şi Administrative. Cea mai recentă carte publicată: Povestea maidanezului Leuţu. Despre noua ordine domestică şi criza omului, Editura Cartier, 2013.

Bătălia cu giganții jpeg
Onoarea și dezonoarea Legiunii de Onoare
Ce onoare mai e medalia Legiunii de Onoare dacă e oferită unor dictatori?
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Fără solemnități (memorialistică)
Episoadele „omenești” de care am avut parte în neașteptatele mele experiențe ministeriale au, totuși, hazul lor, pe care mi-l amintesc cu o consistentă nostalgie și pe care le povestesc cu plăcere cînd se ivește ocazia.
Frica lui Putin jpeg
Homo mendax
Diversitatea și amploarea capacităților noastre de a minți, de a ne minți, de a-i minți pe ceilalți, de a spune falsul, intenționat sau nu, sînt uluitoare.
Richard M  Nixon and Leonid Brezhnev 1973 jpg
SALT în istorie
În urmă cu exact o jumătate de veac, în mai 1972, cele două superputeri ale Războiului Rece, SUA și URSS, au făcut un pas important și trudit din plin spre dezarmare sau, mai degrabă, spre controlul înarmărilor.
646x404 jpg
Taxe și impozite mai mari? Nu înainte de a lupta, pe bune, cu evaziunea
În legislația fiscală sînt multe exemple de tratamente preferențiale.
Iconofobie jpeg
De ce m-a enervat Churchill
Curajul nu se opune așadar numai lașității. Aceasta din urmă reprezintă forma absolută de eșec al lui, de abdicare a individului de la conduita bărbătească.
„Cu bule“ jpeg
Toxic (adică nașpa)
Dicționarele noastre nu au înregistrat încă sensurile figurate al adjectivului „toxic”, deși acestea s-au răspîndit foarte mult în ultima vreme în mass-media și în comunicarea curentă, fiind bine reprezentate în spațiul online.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Experiențe culinare norvegiene
Povestea asta cu cantina se desfășoară în spații deschise, care comunică direct cu holurile largi, în edificii cu ferestre imense sau cu pereți practic de sticlă, creînd o senzație de deschidere și de libertate,
Un sport la Răsărit jpeg
Grand Chess Tour din nou în România. Merită bucureștenii așa un turneu?
La şah nu poţi să urli, să înjuri, să acuzi arbitrul şi să pretinzi că pe Levon Aronian, de exemplu, nu îl cheamă aşa, că a folosit în mod fraudulos numele, culorile de pe cravată şi blazonul familiei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Podul de piatră
Nepăsarea față de reguli, cutume, tradiții sau istorie pare să fie ea însăși un adevărat specific local pe la noi.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Garguie, himere, căpățîni
Empatia funcționează doar cu viii. Cu morții, arareori e omul zilei empatic, iar cu cei morți demult, chiar deloc!
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Pacientul rus
Rusia e tratată diferit, însă tratamentul acesta e similar cu acela aplicat unui locatar de bloc care amenință să dea foc la butelie.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Către ieșirea din ipocrizie
Administrația de la Washington a făcut eforturi majore pentru a evita scurgerile de informații cu privire la dimensiunile reale ale sprijinului pe care îl oferă ucrainenilor.
Bătălia cu giganții jpeg
Îngrijorări de Noaptea Muzeelor
E alternativa smart la ieșirea prin cluburi și discoteci.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Stupori alimentare
Urmăresc de mult, cu atenție, „bibliografia” nutriționiștilor profesioniști și, pe urmele cetățeanului turmentat care întreba mereu cu cine să voteze, întreb și eu, timid, dar tenace: „Eu ce să mănînc? Ce să beau? Cum să aleg dieta optimă?”.
Frica lui Putin jpeg
Unde-s gîlcevile de altădată?
Unde sînt certurile de odinioară precum cele dintre Ponta și Antonescu, care au condus la ruperea USL-ului?
Postmaterialismul, butelia și pandemia jpeg
Miorița woke
Ca orice protestatar respectabil, și miorița originală se simte ignorată, așa că „iarba nu-i mai place, gura nu-i mai tace”.
De la Madlenka la Madeleine Albright, doamna secretar de stat jpeg
De la Madlenka la Madeleine Albright, doamna secretar de stat
Pentru prima oară de la nașterea SUA, o femeie avea să conducă Departamentul de Stat.
O mare invenție – contractul social jpeg
Libertatea de exprimare între tirani, manipulatori, naivi, mizantropi și echidistanți
Romanul lui Vodolazkin și cartea lui Procopius din Caesarea dezvăluie, fiecare în felul său, modul în care se scrie istoria.
Iconofobie jpeg
Un menu european
Natura profundă, intimă, a ființei filologului fusese iremediabil răscolită, devastată chiar.
„Cu bule“ jpeg
Celebrul „Suplement”
E remarcabilă îmbogățirea substanțială a bibliotecii digitale a Institutului de Lingvistică și Istorie Literară „Sextil Pușcariu” din Cluj.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Acele lucruri inefabile care te fac să te îndrăgostești
Sînt la etapa națională a Olimpiadei de Lectură ca Abilitate de Viață.
Un sport la Răsărit jpeg
Oameni ca Jose Mourinho sau Ronnie O’Sullivan au început să plîngă. Ce se întîmplă?
Cu Ronnie e despre recorduri, nu-l credeţi că nu-i pasă! A egalat numărul maxim de titluri mondiale. Asta face un pic de apă în ochi.
Alb și negru – interviu cu Garry KASPAROV, campion mondial la șah, oponent al regimului Putin jpeg
Alb și negru – interviu cu Garry KASPAROV, campion mondial la șah, oponent al regimului Putin
„Doar victoria Ucrainei și distrugerea totală a mașinii de război a lui Putin pot aduce pacea, atît pentru Ucraina, cît și pentru estul Europei sau pentru Europa întreagă și, de fapt, pentru întreaga lume.”

Adevarul.ro

image
Colosul cenuşiu. Ce ascunde muntele de zgură, una dintre cele mai mari halde din România VIDEO
În vecinătatea combinatului siderurgic din Hunedoara, se află una dintre cele mai mari halde de zgură din România.
image
Un şofer a rămas fără permis şi a fost amendat după ce a sunat la 112 ca să anunţe că este şicanat în trafic
Un apel la 112 a luat o turnură neaşteptată pentru un bărbat de 37 de ani. Acesta apelase serviciul de urgenţă ca să anunţe că un şofer îl şicanează în trafic, pe raza comunei brăilene Viziru.
image
Afacere de milioane de euro lângă un radar ce comunică direct cu baza Deveselu. „Nu s-a cerut avizul MApN”
MApN a dat in judecată Consiliul Judeţean Dolj după ce a autorizat construirea unui depozit in zona radarului din localitatea Cârcea. Instalaţia militară este importantă pentru apărarea aeriană a României. În spatele afacerii stă chiar primarul din Cârcea.