Care este diferenţa între Transilvania?

Publicat în Dilema Veche nr. 554 din 25 septembrie - 1 octombrie 2014
Farmecul discret al Iașilor jpeg

Cartea Biancăi Botea – Territoire en partage. Politique du passé et expériences de cohabitation en Transylvanie, publicată anul trecut la Editions Petra, mi-a parvenit cu întîrziere şi a trebuit să aştept vacanţa ca să apuc să o citesc. Face parte dintre acele excelente teze de doctorat susţinute în străinătate, transformate într-un articol sau, în cel mai bun caz, într-o carte publicată acolo, care se referă la România, dar despre care românii puţin probabil că vor afla vreodată ceva. Şi e păcat...

Cercetarea Biancăi Botea s-a desfăşurat în Cluj şi se referă la ceea ce Jan Assmann numea „memoria culturală“, fixată în durata lungă, unificatoare şi instituţionalizată, diferită de „memoria colectivă“ sau „comunicativă“ a experienţei cotidiene, care „are o existenţă de trei generaţii“. Din acest punct de vedere, dacă memoria colectivă a Clujului (şi a Transilvaniei, în general) este una a multiculturalităţii, memoria culturală a devenit una polarizată, monopolizată de ceea ce Anne-Marie Losonczy numea „dublul patriotism“, românesc şi maghiar. La Cluj, centru simbolic al acestei concurenţe, memoria culturală înscrie astfel Transilvania ca „un teritoriu de frontieră şi al frontierelor“, după cum se exprimă Botea.

Transilvania a fost totdeauna legată de „frontieră“, dincolo de pădure, un spaţiu al fantasmelor silvice, recuperat ulterior de romantism, de la Castelul din Carpaţi la Dracula. Refuzate sau ironizate de români (nu fără temei...), aceste referinţe rămîn repere ale imaginarului occidental. Mai recent, Transilvania a fost plasată geopolitic de către Huntington la frontiera civilizaţională a Occidentului, revizuind astfel milenara diviziune europeană dintre Imperiul Roman de Apus şi cel de Răsărit. Românii s-au revoltat din nou şi din nou nu fără temei. Pompei Cocean şi Sorin Filip, de pildă, au publicat în Transylvanian Review un articol în care repudiază, pertinent, clasificarea huntingtoniană pe baza „realităţilor din teren“. Dar frontierele geopolitice ale lui Huntington nu delimitează realităţi polare, ci reperează falii potenţiale, iar aceea dintre catolicism/protestantism şi ortodoxie a funcţionat din plin în destrămarea recentă a Iugoslaviei. Pe de altă parte, „realitatea din teren“ nu a fost niciodată o Transilvanie „unitară etnic, religios şi cultural“, cum pretind autorii; în prezent, ea nu constituie nici măcar o singură şi unitară „regiune de dezvoltare“. Omogenitatea este doar visul naţiunilor, nu realitatea societăţilor. Şi totuşi, aceste vise ale naţiunii devin realităţi de gradul doi, se întrupează în instituţii, se materializează în monumente, se expun în muzee, se cîntă şi se dansează, ţesînd astfel o geografie simbolică a patriei, care îşi revendică în propriul lor limbaj teritoriul pe care încearcă astfel să-l legitimizeze: patrimoniul este politică.

Din această perspectivă, Bianca Botea urmăreşte cum gesturile patrimoniale ale maghiarilor şi românilor din Cluj au concurat în construirea unei frontiere cu mult înainte de Huntington. O frontieră de cu totul altă natură, în care există chiar o ciudată complementaritate consensuală. Urmărind istoria muzeelor clujene reprezentative dinainte şi de după Unire, Botea remarcă astfel faptul că „discursul naţional maghiar evidenţia obiectele «maghiare» şi calitatea lor artistică şi tehnică superioară celei a obiectelor reprezentative ale celorlalte populaţii“, ceea ce constituia „o modalitate de a sublinia superioritatea civilizatorie a naţiunii maghiare“. Pentru unguri, ţăranul român era primitivul intern al Europei; pentru români, el era autohtonul patriei. Polaritatea se conturează deci între civilizaţie şi primitivism, tehnici superioare şi rudimentare, oraş şi sat, aristocraţie şi supuşi, Sfînta Coroană vs Vatra Românească. Este interesant faptul că, şi după Unire, elitele româneşti au continuat să mizeze tot pe ţăran – şi o fac şi în prezent. Zilele Transilvaniei, de pildă, care pun în scena locală a Clujului unitatea întregii naţiuni române („dacă acest festival există, înseamnă că nu am pierdut lucrurile esenţiale care ne caracterizează ca popor român“ – afirmă unul dintre organizatori), este tot un festival de folclor, un soi de „Cîntarea României“, în care Partidul a fost înlocuit cu Biserica, după cum sugerează autoarea. Rolurile s-au inversat: acum ţăranii lor sînt mai puţin numeroşi şi mai puţin autentici, căci sunt „modernizaţi“ – după cum explică alt organizator. Păstrarea şi expunerea tradiţiilor ţărăneşti este, fără doar şi poate, o obligaţie naţională, dar mizarea simbolică exclusivă pe Ţăran într-o confruntare de imagine în secolul 21 s-ar putea să nu mai fie la fel de eficientă ca pe vremea construirii naţiunii...

La acest festival, Bianca Botea remarcă, în trecere, şi un detaliu care ar trebui să dea de gîndit. Din motive simbolice explicite, Zilele Transilvaniei au fost mutate în Piaţa Avram Iancu, ceea ce nu a fost tocmai pe placul artizanilor maghiari. Dar, după cum îi explică unul dintre ei autoarei, „nouă ne convine, că vindem mai bine“. „Dimensiunea comercială o ia înaintea dimensiunii etnice“, conchide Botea. Este, cred, mai mult: comerţul este totdeauna opusul războiului. Aviz amatorilor...

Ca ardeleancă şi ca bună europeană, Botea este convinsă că aceste construcţii simbolice rămîn realităţi sensibile ale coabitării, dar nu mai constituie o miză teritorială reală. Pe de altă parte, Clujul Biancăi Botea constituie şi un laborator în care se poate înţelege mai bine cum pot fi construite în jurul patrimoniului mobilizările etnice. Iar din Catalonia, Scoţia sau Flandra şi pînă în Ucraina, aceste mobilizări etnice fac regula jocului.  

Vintilă Mihăilescu este antropolog, profesor la Şcoala Naţională de Ştiinţe Politice şi Administrative. Cea mai recentă carte publicată: Povestea maidanezului Leuţu. Despre noua ordine domestică şi criza omului, Editura Cartier, 2013. 

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Furtuni cu grindină și vânt puternic în mai multe zone din țară. La Tulcea, ISU a emis mesaje RO-ALERT VIDEO
ISU Delta Tulcea a emis un mesaj RO-Alert pentru atenționarea locuitorilor, din Tulcea, Nufărul, Murighiol, Sarichioi, Babadag, Kogălniceanu, Frecăței, Somova și toate localitățile din Deltă Dunării.
image
Se află omenirea în pragul celui de-al Treilea Război Mondial? Ce spun specialiștii
Preocupările legate de izbucnirea unui al Treilea Război Mondial sunt crescânde, având în vedere recentele evenimente petrecute în Orientul Mijlociu, dar și situația din Ucraina.
image
Cum a fost aleasă Dobrogea ca loc de construcție al Centralei nucleare. Proiectul demarat de Nicolae Ceaușescu și inaugurat de Ion Iliescu VIDEO
Specialiștii au identificat și studiat mai mult de 120 de posibile amplasamente pentru centrală şi au fost luate în calcul mai multe bazine: Dunărea, Vişeul de Sus, Someşul Cald, Crişul Negru, Mureşul, Oltul, Siretul, Suceava, Moldova, Prutul Superior. În cele din urmă, a fost aleasă Dobrogea.

HIstoria.ro

image
Femeile din viața lui Lucrețiu Pătrășcanu
Lucrețiu Pătrășcanu a fost un personaj al deceniilor 4 și 5, controversat în timpul vieții, cat și după asasinarea sa în 1954.
image
A știut Churchill despre intenția germanilor de a bombarda orașul Coventry?
Datorită decriptărilor Enigma, aparent, Churchill a aflat că germanii pregăteau un raid aerian asupra orașului Coventry. Cu toate acestea, nu a ordonat evacuarea orașului și nici nu a suplimentat mijloacele de apărare antiaeriană.
image
Căderea lui Cuza și „monstruoasa coaliţie”
„Monstruoasa coaliţie“, așa cum a rămas în istorie, l-a detronat pe Alexandru Ioan Cuza prin lovitura de palat din 11 februarie.