Bunele maniere electorale

Publicat în Dilema Veche nr. 668 din 8-16 decembrie 2016
Cum poate fi Bucureştiul capitală europeană a culturii? jpeg

Acum aproape o jumătate de mileniu, Erasmus din Rotterdam edita faimosul său Civilitas morum puerilium, considerat primul „tratat“ de bune maniere, vizînd externum corporis decorum (adică, în esență, controlul rațional al corpului) și urmărind să-i învețe pe copiii familiilor aristocrate valorile recente ale ceea ce se va numi civilité. Era ceva (relativ) nou, diferit de preocupările străvechi pentru fericirea sufletului sau moralitatea cetățeanului, asemănător, dar distinct și de scrierile medievale despre curtoazie, precum adesea citatul Urbanus Magnus Danielis, scris de Daniel din Beccles în secolul al XIII-lea și tradus, nu tocmai corect, prin The Book of Civilized Man: pe atunci, conceptul de „civilizat“ încă nu exista… Pentru cavalerii medievali, mai importante erau anumite coduri ale onoarei războinicului, precum cel consemnat de Daniel: Do not attack your enemy while he is squatting to defecate. Erasmus menționează și el această restricție, doar că ea nu se mai referă la cîmpul de luptă, ci la saloanele în care aristocrația servea masa. Iar dacă citești broșura lui Erasmus, devenită manual de școală pentru nobilime, te apucă ușor greața: prea multe excremente, mucozități, vînturi, orificii de controlat și alte trebuințe naturale ale corpului pe care progeniturile aristocrației trebuiau să le cenzureze pentru a deveni, peste un secol-două, persoane civilizate, civilizînd apoi, peste încă un secol-două, și alte popoare.

Acest „proces al civilizării“, cum îl numește Norbert Elias, s-a extins apoi în toate curțile nobiliare ale Occidentului și a început să cuprindă tot mai multe aspecte ale externum corporis decorum. Francezii au introdus reguli stricte de „etichetă“ și au inventat (spun ei – și am putea să-i credem) arta conversației începînd de prin secolul al XVII-lea, combinînd idealul a ceea ce numeau l’Honnête homme, cultura de curte, umanismul și, precum sarea în bucate, grația. Mai pragmatici, ca de obicei, britanicii sînt printre primii care pun în scris regulile bunelor maniere în Parlament și în alte ocazii publice. Din 1769, de pildă, faimosul Debrett’s oferă, în ediții succesive, răspunsuri la zi pentru cei interesați (sau care trebuie) să respecte bunele maniere într-o ocazie sau alta.

Și trecură anii, trecură și secole. La sfîrșit de mileniu (mai exact, în 1995), bunele maniere au văzut lumina tiparului și în România. Nu că pînă atunci n-am fi știut cum să ne comportăm în societate, dar am făcut-o mai după ureche, imitîndu-i pe unii, traducîndu-i pe alții, ca orice societate orală care se respectă. Codul bunelor maniere astăzi a cunoscut un succes enorm, dar, după cum mărturisește autoarea, se pare că „în general, cartea se cumpără astăzi ca să fie făcută cadou şi nu se citeşte“. Căci, după cum se știe și din studii serioase, orice român este un individ civilizat, spre deosebire de toți conaționalii săi. Ca atare, Atlasul mitocăniei urbane (a celorlalți) este mult mai atractiv. Dacă ne uităm la preluările mediatice ale recomandărilor cărții doamnei Aurelia Marinescu, avem uneori impresia că ne-am întors la vremea lui Erasmus. Nu vă mai scobiţi în nas! – titrează, de pildă, un compilator al „bunelor maniere“ pe site-ul unui ziar. Iar cartea doamnei Marinescu atrage atenția, delicat: „De îndată ce iei loc, şerveţelul trebuie aşezat în poală şi ţine cont că este menit să îţi cureţi degetele şi gura, dar niciodată nasul“. Nu, despre „defecare“ în public se pare că nu mai e cazul să ni se amintească, ne-am civilizat și noi, ce Dumnezeu! Deși… Deși, acum vreo doi-trei ani, în toaletele Parlamentului a apărut următorul afiș, pus în disperare de cauză de femeile de serviciu ale Casei Aleșilor: Vă rugăm urinați în pisoar și nu pe jos! Hai, măi, fiți și voi echidistanți (sau de extremă centru, vorba lui Cosașu)! Răspunsul nu a întîrziat să vină: „E o glumă, PNL e un partid curat!“ Curat murdar, monșer…

Și uite așa, am făcut ce am făcut și tot la politică am ajuns, căci și aici există coduri ale bunelor maniere. Dar nu la noi. Comisia Europeană ne presează și în acest domeniu: faceți, fraților, și voi un cod de conduită, ca în Parlamentul European. Ghinion, cum ar spune președintele nostru: n-a ieșit… La începutul acestor alegeri, un lider PSD a lansat inițiativa unui soi de „cod al bunelor maniere“ în alegeri. Poate o fi fost sincer, dar nu și credibil: lupul și-o schimba el părul, dar năravul ba. Drept care PNL-ul a răspuns prompt: Uite cine vorbește! Așa că totul a rămas ca n gară. Și uite așa a început competiția electorală a ne-bunelor maniere politice.

Într-un top personal, PNL-ul conduce detașat, cu clipul său electoral în care Alina Gorghiu îi explică, din spatele ușii, unui copil că dacă nu-i deschide o să cîștige PSD-ul, o să vină Victor să-i copieze toate temele și Liviu să-i fure toate sandvișurile. E finutz… Urmează un lucru bine făcut al președintelui nostru: și-a invitat prietenii la Ziua Națională a României lui, vorba lui Val Vîlcu, și le-a trîntit ușa în nas mocofanilor: Es ist ein bisschen unhöflich, Herr Präsident!… Undeva pe la coada clasamentului și-a făcut intrarea și USR-ul, cu clipul destinat diasporei: „Diaspora ne-a dat 7000 de semnături. Noi promitem că nu o să le dăm tot Fuego“. Si jeune et déjà Mitică? – glumea interbelicul meu bunic… Și PSD-ul? Ce să spun, campania le-a făcut-o, într un fel, PNL-ul, ceea ce le-a permis să joace cartea dezinvolturii. În rest, rămîne ca și pînă acum: afară-i vopsit gardul, înăuntru-i leopardul.

Bunele maniere în politică nu înseamnă atît „bune“, cît „eficiente“. Dar cînd nu sînt nici bune maniere, nici strategii eficiente, cum se cheamă? Și uite așa mă întorc la bănuiala mea despre incompetență versus corupție. Mai ales în politică exista corupție cît încape, știu și eu asta, dar cînd cineva își fură singur căciula, nu înseamnă că e un hoț, ci un prost. Cît de prost trebuie deci să fii ca să ai atît de proaste maniere electorale încît să-ți sperii și propriii alegători? Faptul că, după ideologie și strategie, partidele nu se mai disting nici prin „bune maniere“ ridică o problemă inedită: pentru prima dată în alegerile din ultimii 20 de ani, nu mai avem acel faimos „vot negativ“ care să încline, pe ultima sută de metri, balanța electorală. Și asta pentru simplul motiv că nu mai știi care e Mitocanul-Șef, de care să te ferești mai dihai decît de toți ceilalți.

Cu politica ne-am lămurit de mult, cu cine tace mai frumos ne-am fript de curînd, cu bunele maniere mai avem de așteptat. Atunci eu, cetățean simțitor, cu cine votez?… 

Vintilă Mihăilescu este antropolog, pro­­fe­sor la Școala Națională de Științe Po­litice și Administrative. Cea mai recentă carte publicată: Apologia pîrleazului, Editura Polirom, Bu­cu­rești, 2015.

Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.
O mare invenție – contractul social jpeg
Sub zodia Balanței
Nu de puține ori, dezacordul dintre CSM și Ministerul de Justiție în legătură cu diferite proiecte legislative a determinat fie blocarea acestora, fie tensiuni mari care au tulburat aplicarea în practică a reglementărilor adoptate de Parlament.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Absenți din istorie
Dezbaterile pe subiectele mari pot fi neplăcute, dar de ele depinde sănătatea unei națiuni. Deocamdată am ales să fim absenți din istorie.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Melancolic, despre democrație
Admit că am fost provocat și de cîteva opinii autohtone, grăbite, simplificator, să constate imaginea „vetustă” a monarhiei în general. Nu pot decît să le doresc „democrație” plăcută...
Frica lui Putin jpeg
Monarhul constituțional (La moartea reginei Elisabeta a II-a)
Și atunci, să spunem că el/ea, monarhul constituțional, este simbolul părții noastre absente, a ceea ce noi nu sîntem, dar poate dorim inconștient să fim, a ceea ce credem că am fost și nu mai putem fi.
AFumurescu prel jpg
Trupurile Reginei; și nu numai
Dacă nu putem fi regi pe dinafară, să încercăm măcar să fim aristocrați pe dinlăuntru. Keep calm and carry on.
Mikhail Gorbachev visits U S  Capitol 1992 LCCN2017646196 jpg
La un (singur) pahar cu Mihail Gorbaciov
În orice caz, campania inițiată sub conducerea lui Mihail Gorbaciov a avut și rezultate pozitive, oglindite în scăderea consumului de alcool și în creșterea speranței de viață și a ratei natalității.
Iconofobie jpeg
Un personaj familiar
Făcînd bine ingratului, el își (auto)creează un sfidător ascendent moral față de acesta („îți sînt superior, pentru că am puterea de a te ridica, de a te sprijini, lucruri complet inaccesibile ție”).
„Cu bule“ jpeg
„Jupîneasă servită”, „bucătăreasă perfectă”, „funcționar cinstit”
Anunțurile de acum un secol erau mult mai generoase în enumerarea calităților necesare îndeplinirii oricărei meserii, majoritatea privind sîrguința, curățenia și seriozitatea: harnic, vrednic, destoinic, muncitor, curat, liniștit, serios, nevicios, fără vicii.
HCorches prel jpg
În nici un caz zei
Sigur, pentru asta este necesar să traversăm noi înșine acest proces și să ne dăm seama cît avem de lucrat cu noi înșine, cît mai avem de cunoscut despre noi înșine, cît de vulnerabili sîntem, în nici un caz zei.
p 7 WC jpg
Este războiul nuclear inevitabil?
Războiul din Ucraina ne-a reamintit că nu putem evita incertitudinea și riscul. Scopul de a reduce (nu de a suprima), cu timpul, rolul armelor nucleare rămîne la fel de important ca întotdeauna.
Un sport la Răsărit jpeg
Fotbalul și violența sînt nedespărțite?
Machiajul fotbalului s-a prelins în dîre groase. Bubele sînt tot acolo, bine-mersi. Schimbarea se amînă sine die în patria lui Nihil sine Deo.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Șosele
Din Norvegia, în schimb, mi-aduc aminte banda de asfalt șerpuitoare prin penumbra unor păduri de brad fără sfîrșit, pe care autocarul o parcurgea într-o liniște și cu o constanță sedative, spre un nord crepuscular, aflat parcă dincolo de limita conștienței noastre.

Adevarul.ro

aaneiungaria Sursapolitianeamt(1) jpg
Sfârşit tragic al unui român dat dispărut în Ungaria. Abia ieșit din spital, a murit într-un accident
Un român dat dispărut în Ungaria a sfârşit tragic. În drum spre Anglia, lui i se făcuse rău și a fost internat într-un spital. Externat în aceeași zi, bărbatul din Neamț a fost ucis într-un „eveniment rutier“.
coronavirus in romania 15 ianuarie 2022 jpg
Judeţele care au înregistrat, marți, cele mai multe infectări cu SARS-CoV-2
Municipiul Bucureşti se află, marți, pe primul loc în topul negativ al judeţelor cu cele mai multe cazuri noi de infectări cu noul coronavirus.
cerb lopatar jpg
Primăria Alba Iulia dă bani pentru 40 cerbi lopătari. Vânătorii vor să repopuleze pădurea de lângă oraș
Primăria Alba Iulia va finanța cu 100.000 de lei achiziția unui număr de 40 de exemplare de cerb lopătar, 30 de femele și 10 masculi, care vor popula o pădure de lângă oraș.

HIstoria.ro

image
Cine a fost „Îngerul de la Ploiești”?
O prinţesă furată de propriul tată și dusă la orfelinat, regăsită la 13 ani de familia din partea mamei, una dintre cele mai bogate din România – bunicul era supranumit „Nababul“.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.
image
Aristide Blank, finanțistul camarilei lui Carol al II-lea
Aristide Blank (1883-1961) a fost o personalitate complexă, care după ce a studiat dreptul și filosofia, s-a implicat în lumea financiară națională și internațională, reușind astfel să influențeze major viața politică românească dintre cele două războaie mondiale.