Baronii cunoaşterii

Publicat în Dilema Veche nr. 539 din 12-18 iunie 2014
Farmecul discret al Iașilor jpeg

Sînt mai puţin vizibili, căci nu apar la televizor, şi mai puţin nocivi, căci nu fură bani sau voturi. Dar aţi trecut cu siguranţă pe lîngă ei, v-aţi confruntat cu ei măcar cînd aţi mers prin şcoli şi, dacă aţi rămas cumva în cîmpul culturii, cercetării sau educaţiei, v-aţi lovit inevitabil de ei.

Sînt baronii cunoaşterii, feudalii mărunţi şi acri ai cîte unui crîmpei de cunoaştere pe care îl ţin sub pernă sau îl pun la păstrare într-o arhivă a cărei cheie o păstrează, cu gelozie, agăţată de gît. Sînt preoţii patrimoniului, vestalele adevărului şi patrioţii gîndirii strămoşeşti, cerberii lui Akademos, gata să sară la gîtul oricărui nou-venit bănuit, din principiu, că vrea să tulbure ordinea bunelor maniere şi practici ale sectei pe care o slujesc.

Sînt cei care îşi fetişizează competenţa moştenită pentru a se putea închina apoi la ea ca la singurul Dumnezeu adevărat. Sînt cei care îţi aruncă în faţă: „Ce doctorat în străinătate, ăla îl poate lua oricine, aici se munceşte pentru un doctorat!“ Care îşi trimit reprezentanţii în toate comitetele şi comiţiile de evaluare şi îţi reproşează după aceea că: „Eu ţi-am semnat pentru proiect, ca să te plimbi tu prin lume pe banii noştri!“ Care se uită cu dispreţ peste textele celor mai tineri decît ei şi decid că „nu fac doi bani, asta nu e valabil în România!“, de parcă gravitaţia, cînd trece peste spaţiul nostru, ar intra într-o buclă a timpului.

Sînt cei care nu se pensionează niciodată sau doar după ce s-au asigurat că au lăsat un moştenitor demn de micimea lor – şi care, de regulă, va sfîrşi prin a-i trăda. Îi găsiţi prin institutele Academiei, acest stat în stat al cunoaşterii naţionale, prin comisiile de experţi, ale Ministerului Educaţiei sau ale Ministerului Culturii, şi în alte comitete şi comiţii menite să selecteze calitatea indivizilor şi binele public. Se află mai ales în ştiinţele spiritului, unde se crede că poţi garanta cu „interpretarea“ şi „bunul-simţ“, mai mult decît cu probe şi dovezi. Sînt, într-un fel, cea mai jalnică specie de „baroni“, căci sînt fără altă putere şi miză decît aceea de a se opune, apărîndu-şi astfel sărăcia şi nevoile şi neamul lor de aristocraţie veleitară.  

Luptele în care sînt implicaţi sînt, de regulă, ridicole. Urăsc cu patimă pe oricine nu este ca ei, dar sînt şi înfricoşaţi de „invazia“ acestora. Drept care îşi ţin spatele ca nişte fraţi de cruce, alcătuind ceea ce colegul meu, Alfred Bulai, numeşte solidaritatea legitimării mutuale a incompetenţei: între ei, sînt toţi adevărul însuşi. Regele e gol, în sinea lui ştie că e gol, drept care se înconjoară cu disperare de curteni la fel de goi, care pot să-i spună cu toate ocaziile ce bine îi stă noua hlamidă.

Te întrebi uneori, privind agitaţia aceasta care poate depăşi în patos luptele politice, care este, de fapt, miza ce-i mînă pe ei în astfel de lupte aprige. Ei bine, puteţi căuta cît vreţi, pînă la urmă veţi ajunge la aceeaşi concluzie: propriul ego. A se opune înseamnă a se propune, a se autopropune şi a se impune ca singur connaisseur. Ca barosan cu valoare – cum s-ar spune în manele. Ca narcisişti – cum spune alt coleg al meu, psihanalistul Alfred Dumitrescu. Or, să te ferească Dumnezeu de piticul narcisist, căci ceea ce pune la bătaie – şi ceea ce vrea să cîştige, dar riscă mereu să piardă – nu este nimic altceva decît propria fiinţă, sensul vieţii lui, rostul său în lume! Şi pentru această miză e în stare de orice...

Veţi spune, poate, că vorbesc despre o categorie de „dinozauri“, mai mult sau mai puţin „expiraţi“ şi, în orice caz, pe cale de dispariţie. Fals. Baronii cunoaşterii sînt o populaţie dotată cu mecanismele autoreproducerii – iar noile vlăstare au mai multă energie, dar nu mai au nici bruma de cultură – limitată, dar reală – a părinţilor. Sau poate veţi argumenta cu faptul că toţi aceştia sînt funcţionari ai statului şi intră astfel în „greaua moştenire“ a acestuia. Este adevărat doar parţial. Căci există nişte rude apropiate ale baronilor cunoaşterii, şi în spaţiul privat: sînt antreprenorii cunoaşterii, mult mai tineri, mult mai trendy, mult mai cool, dar la fel de narcisistici. Şi ei fetişizează propriile competenţe, învăţate din bibliile corporatiste, şi se închină la ele ca la singurul Dumnezeu adevărat al pieţei. Societatea cunoaşterii despre care vorbesc este societatea care crede în ceea ce cunosc ei şi se închină la această cunoaştere. A accepta şi altă cunoaştere le-ar distruge self-esteem-ul. Au, desigur, piaţa, care le mai dă din cînd în cînd peste nas, dar, de regulă, consideră că piaţa a luat-o razna, şi nu că ei au rămas în afara pieţei. Sînt mult mai politicoşi şi politically correct cînd îi trimit la plimbare pe ereticii gîndirii sau nu iau în considerare cunoaşterea care iese din previziunile lor consfinţite de normele firmei, dar au şi mijloace mult mai ferme şi eficiente de a-şi proteja secta atotcunoscătorilor. Din cînd în cînd, credincioşi devizei pîine şi circ, organizează gale ale cunoaşterii, cu experţi „din afară“. E, de fapt, showbiz, infotainment sau, mai pretenţios spus, gnozotainment; pe scurt şi în limbajul lor – something fun. Şi corporatiştii sînt oameni şi trebuie să fie distraţi şi ei, dar la nivelul lor mult mai elevat şi, conform credinţei de piaţă, într-un mod care să fie şi util.

Dincolo de diferenţele evidente dintre aceste rude, ceea ce au în comun baronii şi antreprenorii cunoaşterii este angoasa incompetenţei. Nu a celei reale, ci a incompetenţei demascate, dezvăluite public. Drept care principala lor grijă este să spargă oglinzile, pentru a se privi doar în ochii senini ai coreligionarilor, în care regele nu este niciodată gol, în care Narcis este veşnic tînăr.

Şi totuşi, producţia de cunoaştere este uriaşă, chiar şi în România, doar că, de prea multe ori, nu are voie să intre în Templu!...  

Vintilă Mihăilescu este antropolog, profesor la Şcoala Naţională de Ştiinţe Politice şi Administrative. Cea mai recentă carte publicată: Povestea maidanezului Leuţu. Despre noua ordine domestică şi criza omului, Editura Cartier, 2013. 

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Panică în Ploiești. Creșteri semnificative ale concentrațiilor de hidrogen sulfurat și benzen în aer
Locuitorii Ploieștiului se confruntă cu o scădere semnificativă a calității aerului în ultimele zile, cauzată de creșteri alarmante ale concentrațiilor de hidrogen sulfurat (H2S) și benzen (C6H6).
image
De unde poate obține România un munte de bani în loc să crească taxe și impozite. Expert: „Ne-am permite tot ce avem nevoie”
România nu reușește să-și țină în frâu cheltuielile, iar deficitul crește de la o lună la alta spre cote amețitoare. Analistul economic Adrian Negrescu explică, într-un interviu pentru „Adevărul”, cum ar putea fi rezolvată problema, fără să mai fie nevoie de taxe și impozite mai mari.
image
EXCLUSIV. David Petraeus, fost director CIA: „România e pregătită militar în cazul unui potențial atac al Rusiei”
Fost director CIA și comandant al Forțelor Armate ale SUA în Afganistan, generalul David Petraeus a vorbit, într-un interviu exclusiv pentru ”Adevărul”, despre importanța României în regiune și despre posibilitățile ca Vladimir Putin să fie înlăturat de la putere.

HIstoria.ro

image
Cine au fost „indezirabilii”?
Fondul „Bruxelles” al Arhivei Ministerului Afacerilor Externe păstrează în dosarele secțiunii consulare a Legației României la Bruxelles câteva istorii ale unor personaje de rang secund, aventurieri, delincvenți, propagandiști – așa-numiții „indezirabili”.
image
Atacul lui Cuza asupra masoneriei bucureștene
Modernizarea țării, pe care toți românii o doreau, dar care avea reprezentări diferite de la un grup social la altul, a generat tensiuni în tânărul stat. Programul de reforme al lui Cuza a început să fie contestat.
image
Răpirea lui Mussolini
În vara anului 1943, dictatorul italian Benito Mussolini (mai cunoscut și sub apelativul  pe care acesta și l-a ales – „Il Duce” – „Conducătorul”), aflat la putere de peste 20 de ani, se confrunta cu serioase probleme.