Barometrul porcului

Publicat în Dilema Veche nr. 620 din 7-13 ianuarie 2016
Bacalaureatul părinţilor jpeg

D in josul scării, din susul scării, vine miros de sarmale. Acum, în clipa asta, toți românii fac sarmale. În toate casele, cu ușile și ferestrele închise, fierb olițe, oale și oloaie cu sarmale. Mă înduioșez pînă la lacrimi de această solidaritate umană și încep să simț tradițional.

Era acum aproape douăzeci de ani, primul meu text sarmalic din Dilema. Mult după aceea, revăzînd această serie de pilule dedicate porcăriilor sărbătorești, constatam că, la începuturi, toate pilulele mele erau variațiuni pe tema „miroase a sarmale peste Munții Carpați!“. Simțeam sarmalic, deci eram un bun român, totdeauna împăcat cu mine și cu viața, în timpul suspendat al sărbătorilor. De fapt, mă bucuram necondiționat de sărbători și încercam – fără să insist prea mult însă… – să le găsesc o condiționare culturală mai finuță. De vreun an sau doi însă, iată-mă trebuind să fac un soi de apologie a porcului sărbătoresc în fața unei rețineri publice și mediatice tot mai vehemente față de „dezmățul românesc“ al sărbătorilor de iarnă: „De ce credeți că românii fac excesele astea de sărbători, de unde ni se trage ghiftuirea asta irațională? E cumva în gena noastră, a românilor?“ Mă enervam și nu mai eram un bun român, căci încercam să legitimez, tot „finuț cultural“, ceea ce începuse să devină un stigmat național. Timpurile s-au schimbat, de Crăciunul acesta am avut chiar parte de „criza oii“, de parcă ar veni Paștele, iar porcul mai guiță stingher doar undeva pe la țară. Iată deci cum porcul se dovedește a fi un subtil barometru al tranzițiilor noastre!…

Trădarea porcului a fost prima schimbare majoră pe care am sesizat-o: Cred că prin 1999 s-a produs o ruptură care, la acea vreme, m-a lăsat perplex: un fost student, convertit vreo cîțiva ani prin India, ne-a gătit de Crăciun cîteva excelente mîncăruri în cel mai curat stil vegetarian. Eu, de Crăciun, să mănînc ierburi! Cred că toți moșii și strămoșii mei s-au răsucit în mormînt, oripilați de trădarea urmașului nedemn – scriam eu atunci. Au urmat apoi sărbători cu catering, insurecția culinară a curcanului, eventual un porc gong bao și ceva delicatesuri libaneze. Mondializarea făcea o concurență neloială porcului național, dovedind, încă o dată, că pătrunderea triumfală a cosmopolitanismului se face, în primul rînd, prin stomac: eating the other – spun antropologii americani. 

În paralel cu aceste schimbări legate de ce pun românii pe masa de sărbători, s-a schimbat și componența celor care se așază cu această ocazie în jurul mesei: pe la sfîrșitul anilor ’90, printre citadini, Crăciunul nu mai era sfînta sărbătoare a familiei, rudele fiind tot mai mult dublate (sau chiar înlocuite) de prieteni, iar prietenii erau tot mai frecvent colegi. Al cui ești aluneca încet-încet spre unde lucrezi – mai scriam eu cam în aceeași perioadă.                   

A  venit apoi integrarea europeană și, odată cu ea, „criza porcului“: Ce ne facem cu integrarea europeană a porcului național? – pare a se întreba, mai în glumă, mai în serios, media românească în prag de 2007. Din perspectiva normelor europene în materie, „modalitatea tradițională de a tăia porcul de Crăciun poate fi considerată barbară“, amintește Evenimentul zilei. Adică românii ar fi barbari? Ce porcărie! – mă revoltam eu în 2007. Iar un țăran chestionat de un reporter declara categoric: „Dacă UE înseamnă să nu mai cresc porci la mine în bătătură, eu nu mai vreau în Europa!“ Și uite-așa s-a născut euroscepticismul românesc.

C urînd după aceasta, am început să constatăm însă cu toții că „porcul din bătătură“ e fudulie, pig business e temelie. Iar pig business e big business! La televizor, Sorin Minea, mereu exasperat de comentatorii care băteau cîmpii, explica tuturor cîte ceva din lupta porcului autohton cu porcul străin, pesta porcină și seringa veterinarului; mai în privat, alții au invitat-o pe Tracy Worcester ca să priceapă mai bine the big picture. Dar ceea ce mă durea pe mine cel mai mult era coana food safety, căreia îi cășunase rău de tot împotriva porcului nostru național. Am scris i­me­diat, bineînțeles, o pilulă pe această temă, în care am lansat și un slogan: Mănîncă liniștit, Food Safety veghează pentru tine! Integrarea europeană a porcului însemna preluarea fricilor alimentare „ca în țările civilizate“ – cum ne place nouă să spunem pînă în ziua de azi. În acest context, ultima mea tentativă de a face apologia colesterolului s-a încheiat cu o admonestare dură din partea vegetarienilor. Lupta părea pierdută. La masă, lumea a început să se intereseze tot mai mult nu dacă mîncarea are gust, ci dacă este sănătoasă. 

Peste cîțiva ani însă, într-un fel, balanța Porcexim și-a mai revenit: importam noi ce importam, dar pachetele cu porcării ale migranților se strecurau tot mai năvalnic prin microbuzele directe dintre Cucuieții din Deal și Roma sau Madrid. Începuse să miroasă a sarmale dincolo de Munții Carpați! Chiar și în țară au apărut tîrgurile cu produse locale/tradiționale/ecologice, pe scurt, „ca la mama/bunica/mătușa acasă, în care porcării „meșteșugite“ erau oferite ca alternativă a mezelurilor cu E-uri. Supermarket-urile nu s-au lăsat însă intimidate și au scos rapid și ele tot felul de „gusturi românești“ la țiplă: a început contraofensiva pe care Florin Dumitrescu a numit-o „supermarketizarea tradițiilor“.

Și totuși, amurgul porcului a început deja. Și – vorba lui Mark Twain – nici eu nu mă simt prea bine. Un bătrîn profesor de-al meu ne explica acum mulți ani, într-o dimineață tîrzie de după o noapte lungă, că viciul înseamnă putere. Și a rămas „puternic“ și astăzi, la cei peste optzeci de ani ai lui! Eu am început să constat însă că vine o vreme cînd micul dejun se ia dimineața, noaptea e pentru dormit, iar porcul devine o nostalgie. Colac peste pupăză, fumatul este și el un stigmat. Adio, deci, vicii, adio, colesterol iubit; de acum încolo, de sărbători, voi scrie despre tradiționalele noastre salate de Crăciun! Nu mai contați deci pe mine pentru a răspunde la eterna și fascinanta întrebare: „Dumneavoastră, ca antropolog, ce părere aveți despre sărbătorile de iarnă la români?“ Păi, ce părere să mai am? O părere de rău… 

Apologia pîrleazului,

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Pățania unui turist român în Istanbul. Cât a plătit pentru kebabul consumat în Marele Bazar
Un turist român a avut parte de o surpriză uriașă după ce a cerut nota de plată pentru un kebab cumpărat în Marele Bazar din Istanbul. Și-a împărtășit mai apoi experiența pe o pagină de Facebook dedicată turismului din Turcia.
image
Un nou blocaj pe piața legumelor. „Avem solarii pline de tomate care vor rămâne nerecoltate”. Cât a scăzut prețul
Legumicultorii se confruntă cu un nou blocaj pe piață, prețul tomatelor scăzând atât de mult încât nu-și mai acoperă nici cheltuielile cu recoltarea, spun aceștia. Nici la acest preț însă nu mai reușesc să vândă.
image
Secretul refacerii virginității. Rețeta unei contese medievale care a făcut furori în secolul al XVI-lea
Plantele medicinale, soluțiile de înfrumusețare și alchimia au fost pasiunile mai multor contese și regine din Europa secolului al XV-lea. Unele au rămas în istorie pentru „rețetele” controversate de întinerire și chiar de „restaurare” a virginității.

HIstoria.ro

image
Cea mai mare operațiune amfibie din epoca modernă, în „Historia” de iunie
6 iunie 1944. Ziua Z. Nicio altă operaţiune militară din istoria celui de
Al Doilea Război Mondial nu a beneficiat de un nivel atât de ridicat de securitate operaţională, implicând ample acţiuni de inducere în eroare a inamicului, precum Operaţiunea Overlord (Suveranul).
image
Escrocheria „Andronic” - un precursor al Caritasului în România sfârșitului de secol XIX
Înainte de a fi marele ziarist şi marele proprietar de „Universul”, Stelian Popescu şi-a făcut meseria de jurist. Ca judecător de instrucţie la cabinetul 5, Ilfov, el a dat gata multe cazuri. Printre acestea, se numără celebra escrocherie „Andronic”.
image
A fost sau nu Alexandru Ioan Cuza membru al Masoneriei?
La un deceniu după abdicarea lui Cuza, în 1876, la București a fost înființată Loja Alexandru Ioan I, apoi, în 1882, la Dorohoi a fost înființată Loja Cuza Vodă.