Autostrăzi şi drumuri de ţară

Publicat în Dilema Veche nr. 630 din 17-23 martie 2016
Bacalaureatul părinţilor jpeg

Cum observa colegul meu Bogdan Iancu, autostrada a devenit expresia însăși a dezvoltării, măsura ei obiectivă; un soi de cult falic al bărbăției politice în perioada de curtare electorală a nației – aș adăuga eu, răutăcios. Nu se măsoară toți, în campanii, cu numărul de kilometri promiși și nu rămîne de fiecare dată ea, nația, dezamăgită de numărul de kilometri interruptus? Pe blog-ul „Logica economică“, un articol din 4 decembrie 2013 vorbea deja, cu îndrăzneață ironie, despre „Autostrăzile – obiectul fantastic al guvernelor României“. Preluînd „fantasma“ din vocabularul psihanalizei, autorul constata că „în țările în dezvoltare, investiția în infrastructură sau atragerea ajutorului extern (fonduri europene) au devenit o veritabilă idee fixă, deși eficiența sau consecințele acestor politici sînt foarte dubioase. În România, evident, construcția de autostrăzi este obiectul fermecat pe care, se speră, dacă îl obținem, atunci ne vom propăși definitiv ca nație“. Problema nu este însă dacă e nevoie (și) de autostrăzi, ci de ce au devenit acestea un „obiect fantastic“ al politicilor românești de dezvoltare?

Pentru început, să vedem însă care este situația drumurilor din țara noastră. După 25 de ani de dezvoltare capitalistă, ea arată cam așa:

Astfel privite lucrurile, în ansamblul lor, infrastructura de transport a României pune deci două probleme, nu una: avem prea puțini kilometri de autostradă, de acord, dar avem mai ales mult prea mulți kilometri de drumuri nemodernizate, „de țară“. Astfel, doar 29% din drumurile județene și 9% din drumurile comunale sînt modernizate, în timp ce 27%, respectiv 74% sînt pietruite sau de pămînt. Și pentru că tot ne plac nouă comparațiile cu Bulgaria, la noi în țară, 13% din totalul de drumuri sînt de pămînt (27% din drumurile comunale), față de 1,3% în țara vecină, nici mai bogată, nici mai dezvoltată decît a noastră. În sfîrșit, ca să închei cu acest capitol al comparațiilor excepționaliste, să adaug la toate acestea faimosul tronson DN 24 C Rădăuți Prut – Manoleasa, singurul drum național de pămînt din Europa.

În aceste condiții, problema autostrăzilor nu este una falsă, ci doar una care falsifică realitatea prin exclusivismul său „fantasmat“ de prioritate absolută. Și o falsifică întrucît eludează (aproape) cu desăvîrșire cealaltă jumătate a realității: starea catastrofală a „drumurilor de țară“. Iar din această perspectivă, care acoperă în mare măsură „cealaltă Românie“, lucrurile sînt și mai grave. De pămînt sau vag pietruite, o bună parte a acestor drumuri (cam un sfert, după unele evaluări) devin impracticabile după ploi sau zăpezi. Nici în res­tul timpului nu sînt foarte prietenoase cu șoferii, astfel încît firmele private de transport, singurele existente, se gîndesc de două ori dacă să-și rupă microbuzele pe aceste drumuri – și de multe ori renunță. Ce se întîmplă în aceste cazuri? Mai întîi, dispar din sat medicii și dascălii care nu sînt localnici – și majoritatea nu sînt. Asistența medicală și învățămîntul, care oricum nu sînt într-o stare prea bună, se duc astfel și mai rău de rîpă: în rural, raportul de locuitori la un medic este de 1417, faţă de o medie de 378 locuitori la un doctor în mediul urban, în 153 de comune populația neavînd deloc acces la servicii de sănătate, mortalitatea infantilă crește (de 1,5 ori mai mare în rural decît în urban), durata medie a vieții scade și doar 4% din populaţia rurală are studii superioare, faţă de 25,4% în urban. Pe scurt, bătrînii mor mai repede, adulții preferă să-și caute de lucru în afară, iar copiii se duc să învețe la oraș; într-un fel sau altul, toți părăsesc satul, care devine astfel o „pungă de sărăcie“. Iar dacă localnicii ajung la disperare și își repară singuri drumul, ca în comuna Butea de lîngă Iași, statul îi dă în judecată – ceea ce este corect de jure, dar alarmant de facto.

Dacă mergem și mai departe, vom constata că „fantasma“ autostrăzilor este, în fond, expresia coerentă a unui ciudat „proiect de țară“: dubla tranziție a României. Căderea comunismului și tranziția României spre un capitalism de piață au însemnat, de fapt, o tranziție spre capitalism a urbanului, bazată, în esență, pe atragerea investițiilor străine în orașe. Această politică de dezvoltare avea nevoie, evident, de autostrăzi care să lege România de piețe și capitaluri. Întîrzierea acestora a devenit astfel, pe agenda politicienilor și în imaginarul colectiv, măsura eșecului dezvoltării noastre post-comuniste. Reducînd dezvoltarea la această prioritate absolută, prea puțini s-au mai interesat, în consecință, de politica de subdezvoltare și de „tranziția spre feudalism“ a ruralului. Expresia, la fel de coerentă, a acestei tranziții inverse o constituie „drumurile de țară“ și transportul public aferent. Cele „două Românii“ au, desigur, antecedente istorice majore, dar sînt, într-o bună măsură, și produsul celor „două drumuri“ ale societății noastre postcomuniste.

Pentru a cuprinde toate aceste probleme într-o imagine de ansamblu, îmi voi permite la rîndul meu o metaforă: aceea a sistemului circulator al unui organism viu. Pentru ca acesta să trăiască, sîngele trebuie să irige, desigur, organele vitale ale corpului, care cer mai mult sînge; dar acesta trebuie să ajungă și pînă în vîrful degetelor, căci altminteri extremitățile se necrozează și organismul moare, mai lent, dar la fel de inexorabil. Pe scurt, circulația vitală a sîngelui presupune și artere, și capilare. Așa și cu autostrăzile și drumurile de țară: nu poți asigura dezvoltarea unei societăți doar pe baza „arterelor“ magistrale ale autostrăzilor, care să te lege de organele centrale ale pieței, dar lăsînd la voia întîmplării „capilarele“ unei treimi din „trupul țării“. În acest sens, prioritatea singulară a autostrăzilor este o „fantasmă“ nesănătoasă. Și tot din acest punct de vedere, (re)înființarea unui soi de regie autonomă de transport rural, prin care statul să asigure, unde și cît este cazul, circulația comunităților rupte de lume, ar fi o „gură de oxigen“ pentru dezvoltarea întregii țări.

image png
Reevaluarea lucrurilor de acasă
Și e de observat că țara s-a schimbat în mod fizic, mult mai mult decît atitudinea locuitorilor ei.
p 7 Sam Altman WC jpg
Capitalul cîștigă și în domeniul IA
Nu e de mirare că OpenAI nu a reușit să-și respecte misiunea.
image png
image png
Birocrații inventate, care să justifice plusul la salariu
Ne mai mirăm, apoi, de ce pleacă profesorii din învățămînt sau de ce ezită să vină.
image png
Șanticler
Rămîne să mai vorbim, desigur, despre sensurile alunecoase și imprevizibile generate de larga circulație a cuvîntului efemer.
image png
Un recrut de odinioară
Pe spatele gecii tînărului erau imprimate, în galben ţipător, cuvintele US Air Force.
image png
Mintea democratică și impunitatea poporului
Pe cînd mintea democratică nu exista, popoarele erau pedepsite.
image png
Moș Crăciun, John Fitzgerald Kennedy și bomba nucleară
A fost fix pe dos. Anul 1962 a adus cea mai gravă criză din timpul Războiului Rece, criza rachetelor nucleare din Cuba.
image png
Nevoia de umanioare
Ele sînt însoţitorul şi sprijinul ideal in dürftiger Zeit şi beneficiază de resurse încă nevalorificate în spaţiul Europei de Est.
image png
O fabulă a lui Socrate
E ceea ce am pățit și eu: după ce m-a durut piciorul din cauza legăturii, iată că a urmat și plăcerea.
image png
Spirala ghinionului și ghicitul în gri
Poate nu la fel de ostentativ, dar cei care spun lucrurile sînt, din nou, tratați ca excentrici stridenți și, pe alocuri, isterici.
image png
Cine sapă la temelia pilonului II
Este incredibilă tenacitatea cu care politicienii din zona de stînga atacă pilonul II de pensii administrate privat.
O mare invenție – contractul social jpeg
Succesiunea generațiilor în comunitatea academică: Valentin Constantin și Diana Botău
Regimurile dictatoriale și mișcările fundamentaliste s-au asociat într-o ofensivă violentă, propagandistică și armată, împotriva lumii euroatlantice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Populiștii nu (mai) sînt o excepție
Întrebările despre soarta Uniunii Europene, acuzațiile de extremism și evocarea drobului de sare fascist au devenit aproape un clișeu.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A conviețui cu imposibilul
Dictatura este un mod de organizare statală în care sfera posibilului tinde spre zero.
Frica lui Putin jpeg
„Scena politică”
Avem impresia că e o lume falsă – o „mascaradă” –, ceva profund neautentic, spre deosebire de lumea economică, de pildă, care e reală.
AFumurescu prel jpg
Vai, săracii, vai, săracii ziariști…
Incredibil, doamnelor și domnilor! Revoltător!
MihaelaSimina jpg
Cea mai frumoasă clădire din Cernăuți
Unul dintre „sporturile” la care istoria este campioană se numește „paradox”.
Iconofobie jpeg
O rugăciune la Bicaz
Nu faptul că încercam să‑l păcălesc pe Dumnezeu mă surprinde, ci dorinţa mea viscerală să trăiesc prostește, un eon întreg, dacă se putea.
„Cu bule“ jpeg
Mesa
Faptul că mesa apare des în dialoguri dovedește că forma îi era familiară publicului din secolul al XIX-lea.
image png
Ce-i rămîne Mariei de făcut?
Întrebările morale cu privire la integritatea academică și presiunea de a se conforma normelor nescrise ale colectivului profesional rămîn deschise.
RNaum taiat jpg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Întoarcerea
Ajunși acasă, avem un fel de „rău de uscat“, cum li se întîmplă marinarilor.
image png
Misterele bugetare
Una din temele importante legate de transformarea sistemului public românesc este cea a „discreției” cu care au avut loc schimbările în administrație.

Adevarul.ro

image
Soluția unei femei medic pentru salvarea soțului infectat cu o bacterie mortală: un tratament obscur cu virusuri
Când niciun antibiotic nu a mai funcționat în cazul soțului său infectat cu o bacterie periculoasă, o femeie medic a apelat la un tratament considerat obscur, folosind un inamic natural al bacteriilor pentru a-i salva viața.
image
Ce se întâmplă în timpul unei circumcizii. Care sunt riscurile și beneficiile procedurii
Deși considerată cea mai veche și cea mai frecventă operație din lume, circumcizia - îndepărtarea chirurgicală a prepuțului - este încă o procedură controversată, potrivit Yahoo! Life.
image
Piscină și elicopter pe cel mai mare super-iaht submarin din lume, în valoare de 2 miliarde de dolari
Compania producătoare a lansat, de asemenea, insule unice în felul lor, pe care se poate naviga sau poate acosta super-submarinul.

HIstoria.ro

image
Zguduitoarea dramă amoroasă din Brăila, care a captivat presa interbelică
În anii 1923-1924, numita Anny Bally din Brăila, „de o frumuseţe rară“, a încercat să se sinucidă din dragoste. În 8 noiembrie 1924, tot din amor, şi-a împuşcat iubitul, după care s-a împuşcat şi ea.
image
Importanța stației NKVD de la Londra în timpul celui de-al Doilea Război Mondial
În 1941, stația NKVD de la Londra era cea mai productivă din lume, comunicând Moscovei 7.867 de documente diplomatice și politice, 715 documente pe probleme militare, 127 referitoare la aspecte economice și 51 legate de activități sau operațiuni ale serviciilor de informații.
image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.