Arhipelagul Bucureştilor

Publicat în Dilema Veche nr. 587 din 14-20 mai 2015
Farmecul discret al Iașilor jpeg

Acest verdict al unui manager american stabilit la Bucureşti mi-a rămas în minte. Este, de fapt, o constatare veche a călătorilor străini în Principatele Române: „Niciodată n-am văzut luxul şi lipsa, frumuseţea şi urîtul, mîndria şi sărăcia puse într-un aşa de izbitor contrast“ – scria un medic american la 1854. Este un oraş al contrastelor, care „arată cînd ca un sat, cînd ca o capitală“ – spun mai toţi. Nouă însă exact asta nu prea ne place. Sîntem obişnuiţi mai degrabă cu unitatea decît cu diversitatea; ca orice „cultură minoră“, căutăm mai degrabă monumentalul decît discretul, dar, pe de altă parte, ca orăşeni cu rădăcini rurale, suspinăm după un petic de verdeaţă şi îi ducem pe străini la Muzeul Satului. Iar cînd căutăm, eventual, o identitate sau un specific coerent şi unitar, ne refugiem în imaginea unui Bucureşti interbelic uşor mitizat, un mic Paris care era mai mult mic decît Paris. La întrebarea

Caţavencu, „Avem un oraş, cum procedăm?“, bucureştenii nu prea par a şti ce să răspundă, iar edilii nu răspund din principiu. Se pare că avem un Bucureşti, dar nu prea (mai) avem bucureşteni care să fie

, într-un fel sau altul, de propriul lor oraş: contrastele nasc mai degrabă un sentiment de

decît unul de apartenenţă. 

Dar dacă sugestia managerului american este cumva corectă şi

nu privim unde trebuie? Dacă ataşamentul nostru ar trebui să fie exact faţă de această „fragmentare“? Altfel spus, dacă această diversitate a

ne este mai proprie decît o unitate improbabilă a

? Da, ştiu, nu prea ne vine să acceptăm, iar ceea ce vedem zilnic nu este tocmai în măsură să ne bucure ochiul: un oraş care îşi pierde memoria materială pentru a o regăsi doar nostalgic în cărţi şi albume despre „vechiul Bucureşti“, un spaţiu public total etatizat, apoi integral liberalizat, şi un spaţiu privat forţat omogenizat, apoi lăsat pe seama unui liber arbitru fără frontiere, bulevarde pe care clădirile dispar sub reclame şi unde traficul este o junglă urbană, cu edili care nu au avut şi nu au nici o viziune urbanistică în afara îngrădirilor cu şanţuri, borduri şi gărduleţe, în sfîrşit, un oraş străbătut de corupţie ca de un fir roşu al unei poveşti triste. Da, ştim cu toţii toate astea, dar Bucureştii sînt ceea ce sînt, iar o schimbare de perspectivă ar putea să ne descopere şi un farmec particular, ce merită, cred, privit şi promovat. 

Ce am putea vedea deci dacă am privi altfel?

Păi, am mai putea vedea, de pildă, urme pitoreşti dintr-o textură iniţială a Bucureştilor, un oraş-tîrg construit şi dezvoltat mai degrabă în

satului decît în

cu acesta, cum e cazul oraşelor occidentale. Un oraş care s-a extins prin înglobarea treptată a 42 de sate, mai ales de-a lungul drumurilor de negoţ, formînd adevărate „peninsule“ înconjurate de „lagune“ de terenuri virane, astfel încît, la începutul secolului XX, 67,5% din suprafaţa oraşului era ocupată de curţi şi grădini, construcţiile reprezentînd doar 11,3%. Vechea topografie s-a schimbat, diversitatea a rămas… 

Presărate mai ales de-a lungul vechilor drumuri comerciale sau grupate în jurul vechilor tîrguri şi pieţe, am putea (re)descoperi şiragurile de case ale Bucureştilor de negustori şi tîrgoveţi. Mai compacte şi mult mai vizibile, se află apoi insula cea mare a „Micului Paris“, cu edificiile sale publice de inspiraţie franceză şi partea „continentală“ a capitalei moderne. Împrăştiate pe ici şi colo, clădirile în „stil neo-românesc“. Mai recent, tăind în ţesutul viu al oraşului, sistematizarea comunistă, care, la rîndul ei, a lăsat însă şi a creat puzderie de insuliţe între digurile de blocuri ale marilor bulevarde. În sfîrşit, dereglementarea urbanistică a postcomunismului a mărit rupturile pe verticală, le-a extins pe orizontală şi a început să le integreze în însăşi constituţia unor edificii, placînd mai mult sau mai puţin inspirat postmodernul pe modern şi premodern pe corpul aceleiaşi clădiri. De fapt, toate aceste contraste nu fac parte din Bucureşti, ci

Bucureştiul! 

Ceea ce lipseşte însă acestor „rupturi“ pentru a putea crea un „ataşament“ al bucureştenilor sînt „punţile“ – parcursuri, trasee care să le permită să comunice şi să alcătuiască o reţea urbană cu sens. În locul unor rupturi fără legătură, un „parcurs al rupturilor“ (cum spunea arhitectul Arpad Zachi într-o conversaţie recentă) ar putea transfigura

bucureştean într-un

particular. 

Pentru aceasta ar fi însă multe de făcut, căci aceste parcursuri trebuie construite! Începînd de la bază, traficul ar trebui să devină, primul, un astfel de parcurs, iar soluţia pare a fi doar fluidizarea transportului public, care să facă posibilă apoi restrîngerea traficului individual. Urmează apoi spaţiile pietonale şi traseele – nu „pistele“ – de ciclism. Pe de altă parte, cartierele (nu cele administrative, ci cartiere în sensul propriu de spaţii sociale de mobilitate şi sociabilitate de proximitate, adevăratele spaţii ale diversităţii urbane), reduse cu timpul la fragmentări adesea insipide, ar trebui reanimate pe cît posibil. Lupta (anemică) pentru magazinul de la colţ şi cîrciuma de cartier fiind pierdută, rămîn, se pare, parcurile, care au început să devină „spaţii de ataşament“ tot mai revendicate de iniţiative civice locale dintre cele mai surprinzătoare. Dar şi terenurile virane, „spaţii goale“ care s-au înmulţit în ultima vreme şi pe care copiii ştiu să le însufleţească mai bine decît adulţii, ar putea deveni punţi naturale de treceri şi petreceri între „spaţiile pline“. În sfîrşit, parcursurile acvatice, existente în mod natural şi gîndite urbanistic acum un secol, ar putea schimba profund traiul bucureştean. Deocamdată, Dîmboviţa este un

tipic: aţi văzut vreodată – sau puteţi să vă închipuiţi măcar – doi îndrăgostiţi dîndu-şi întîlnire pe malurile Dîmboviţei? Şi, cu toate acestea, de la Lacul Morii la „delta“ Văcăreşti, Dîmboviţa ar putea fi un parcurs urban de excepţie. Lărgind apoi puţin perspectiva, lacurile de la periferiile Bucureştilor, de la Snagov, Mogoşoaia, Chitila sau Străuleşti la Baloteşti, Tîncăbeşti, Mihăileşti, Găureni sau „delta Neajlovului“ de la Comana constituie o reţea naturală care străbate şi înconjoară oraşul. Bucureşti, oraşul lacurilor? De ce nu? Bucureştii sînt, de fapt, toate acestea laolaltă, chiar dacă ni se înfăţişează – sau le vedem – doar separat. 

Bucureştii „identitari“, de care te poţi „ataşa“, sînt, de fapt, un… parcurs! 

Fascinaţia diferenţei. Anii de ucenicie ai unui antropolog

640px Boulevard Unirii jpg
Cu mîndrie despre România, cu luciditate despre români
România va construi și spitalele regionale și municipale (este greu de spus cînd), pentru că dacă acum este moda stadioanelor, cu siguranță va veni și cea a spitalelor.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Dependența de China
În discursul despre care aminteam mai devreme, Rishi Sunak propunea ca relațiile cu China să fie guvernate de acum înainte de un „pragmatism robust”.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Nota testamentară a lui Constantin Noica
S-au găsit, inevitabil, și hermenuți subtili, care să extindă „marasmul” nicasian asupra „discipolilor”.
Frica lui Putin jpeg
Dr.
Bine, dar de ce totuși au nevoie să-și pună la rever acest păcătos de dr.? Vanitate?
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Doar educația...
Și eu cred că responsabilitatea, respectul pentru ceilalți și hărnicia sînt valorile fundamentale pe care trebuie să le insuflăm celor ce vin după noi.
m simina jpg
Primul SMS din istorie
Fix treizeci de ani, așadar, de la primul mesaj scurt trimis (Short Message Sent) din istorie.
Iconofobie jpeg
Un demon atipic
Ambii reprezintă niște „realități” abstracte, imprecise, încărcate de mister și neclaritate semantică.
„Cu bule“ jpeg
Șofer de duminică
Popularitatea expresiei se reflectă în extinderea tiparului la alte ocupații.
HCorches prel jpg
Voi știți formula permanganatului de potasiu?
Așa era ea, o profesoară severă din cale-afară, la orele căreia nu se auzea nici musca.
radu naum PNG
Putem să vorbim despre un campionat prea mondial de fotbal?
Un minunat Panama-Oman va putea fi savurat la viitoarea Cupă Mondială. Sau un Brazilia – St. Kits şi Nevis, acolo să vezi distracţie! Nu s-au gîndit rău venerabilii.
p 7 WC jpg
Evitabila creștere a extremei drepte germane
Dar nu și în Germania, unde partidul de extremă dreapta Alternative für Deutschland (AfD) are, deocamdată, un succes neînsemnat.
Comunismul se aplică din nou jpeg
De ce se opune Austria
Mi-am adus aminte atunci și cum o cunoștință din Oetz mi-a explicat odată că pe văile mai dinspre Elveția mă puteam întîlni cu oameni nesuferiți și încuiați.
O mare invenție – contractul social jpeg
Subiect de drept și drept subiectiv (I)
În limba engleză, termenul subject a rămas fidel sensului etimologic de supus.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Conferințele noastre, viitorul nostru
Cînd generația liceenilor de azi va ajunge la butoanele țării, sînt convins că ne va fi mai bine decît ne este acum!
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Presa acum 85 de ani și azi
Nu mai e vorba de o slujbă publică, destinată să lămurească în vreun fel pe privitor.
Frica lui Putin jpeg
Condiția de înger
abandonînd umanitatea pentru un scurt răstimp, a împrumuta aripile de la îngeri.
AFumurescu prel jpg
Interesul și fesul
Dacă nu mă credeți, întrebați-vă prietenii de pe Facebook, Instagram, Twitter, TikTok și ce alte rețele „sociale” vor mai fi fiind. În lumea virtuală.
m simina jpg
Abraham Lincoln de Ziua Recunoștinței
Abraham Lincoln este primul președinte american care a salvat un curcan de la sacrificare, dar nu cu ocazia Zilei Recunoștinței, ci de Crăciun.
Iconofobie jpeg
Întîmplări întîmplătoare
„Întîmplările” sînt piesele unui puzzle imens ce creionează o imagine aflată dincolo de puterea noastră de cuprindere.
„Cu bule“ jpeg
Vechea gașcă
Originea cuvîntului nu a fost lămurită, deocamdată.
HCorches prel jpg
Nu-i cazul să renunți
Din fericire, chiar și în cadrul acestor formări pe care le mai susținem, constatăm că numărul acestor profesori este în scădere.
p 7 WC jpg
Libertate de expresie pentru cine?
Expresia lui Musk „într-o manieră sănătoasă” permite o gamă largă de interpretări, unele dintre ele foarte restrictive pentru libertatea de expresie.
radu naum PNG
Comunismul se aplică din nou jpeg
Bucureștiul văzut cu alți ochi
Bucureștiul acela, bombardat de americani și apoi și de germani, era încă frumos și bogat.

Adevarul.ro

Multe localități din Siberia nu au căldură FOTO SHUTTERSTOCK
Rușii din Siberia îngheață în case: „Ucraina supraviețuiește fără încălzire, iar aici, în Hakasia, viața este îngrozitor de grea”
Rușii din regiunile cele mai izolate ale Rusiei sunt lăsați să înghețe, în timp ce președintele țării Vladimir Putin cheltuiește zeci de miliarde de dolari purtând un război de cucerire în Ucraina.
iulian juncanaru, stomatolog mort FOTO Faceb jpg
Medicul Iulian Juncănaru, fost concurent la Chefi la cuțite, a murit la doar 39 de ani. Cum a fost găsit
Un stomatolog, fost concurent al sezonului 8 Chefi la cuțite, a murit la numai 39 de ani. Clinica unde el a lucrat ca stomatolog, precum și apropiații au făcut anunțul trist. Tânărul a murit subit acasă.
lemne de foc shutterstock
Cea mai eficientă metodă de încălzire a locuinței. Centrala pe lemne versus centrala pe peleți
Pentru o casă de 100 de metri pătrați bine izolată, în care locuiesc patru persoane, costurile pentru încălzirea cu lemne sunt de 7.000-9.000 lei/sezon de încălzire. La peleți vorbim de un plus de 2.000 de lei.

HIstoria.ro

image
Una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor
Fără îndoială, una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor a fost scoaterea de sub cenușă a orașului roman Pompeii, redus la tăcere în vara lui 79 de erupția vulcanului Vezuviu.
image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.
image
Noiembrie 1918: O lume în revoluție
1918, așa cum este creionat de literatura memorialistică, este anul unei lumi în plină revoluție. Desfășurată de la un capăt la celălalt al continentului european, revoluția este inegală și îmbracă diverse forme.