Antropologie narativă

Publicat în Dilema Veche nr. 608 din 8-14 octombrie 2015
Farmecul discret al Iașilor jpeg

Zilele trecute s-au încheiat înscrierile la masterul de antropologie de la SNSPA. Spre surprinderea mea, au fost mult mai mulţi candidaţi decît m-aş fi aşteptat pe această secetă demografică a unei Românii care a trecut, în doar cîţiva ani, de la doi copii la un copil pe familie. Adevărata surpriză a fost însă alta: media de vîrstă a noului „contingent“ de masteranzi e undeva pe la… 40 de ani. Şi nici un „student“, adică cineva care tocmai să fi terminat facultatea! Mai mult, veniţi din toate domeniile cu putinţă, toţi cei înscrişi au în spatele lor o experienţă bogată spre debordantă. Şi toţi au declarat, într-un fel sau altul, că această alegere neobişnuită a masterului de antropologie constituie pentru ei un soi de „probă de maturitate“. Adică? Ce s-a întîmplat oare? – ne-am întrebat toţi cei care predăm la acest master. Şi am realizat că semne prevestitoare în acest sens au existat deja de vreo doi-trei ani. 

Mi-am adus aminte atunci de o statistică îngrijorătoare, pe care am mai citat-o cu altă ocazie: în 1967, 86% din studenţii americani considerau că a avea o filozofie personală despre sensul vieţii este important; în 2012, mai rămăseseră doar 46%. Nu ştiu cum stăm noi astăzi, dar judecînd subiectiv, doar după experienţa mea didactică, n-aş fi înclinat spre optimism… Am realizat însă de-abia acum că acest „dezinteres“ nu este chiar ceea ce pare la prima vedere. De fapt, este mai degrabă o

a interesului pentru sensurile mari ale lumii şi ale vieţii, interes care a venit totdeauna odată cu „maturitatea“; doar că aceasta a fost amînată, la rîndul ei, în ultimele decenii şi începe cam după treizeci de ani…  Schimbarea este însă notabilă şi cu alt gen de consecinţe decît presupusa „inapetenţă pentru cultură“ a tinerei generaţii. Dacă, în mod „tradiţional“, tinerele generaţii porneau în viaţă de la căutarea unor experienţe cu rost, acum ele încep, mult mai tîrziu, să caute un rost în experienţele deja acumulate. Învăţămîntul le oferă liste tot mai cuprinzătoare de oportunităţi de studiu, iar Erasmus îi trimite oriunde doresc în Europa. Piaţa îi încurajează şi ea prin ceea ce Pine şi Gilmore au acreditat deja de ceva vreme ca fiind o „economie a experienţei“: ceea ce cumperi nu se mai rezumă la a fi o „marfă“, ci trebuie să fie, pe cît posibil, şi o „experienţă de neuitat“. Cultura autenticităţii, pe care Charles Taylor o consideră specifică vremurilor noastre, aproape că îi constrînge să-şi caute „eul autentic“ şi să ajungă la „împlinirea de sine“; iar pentru aceasta, fiecare începe cît mai curînd lista lungă de experimentări de sine şi acumulare de experienţe ale sinelui. Şi aşa mai departe… Doar că, la un moment dat, viaţa le aduce nota de plată: şi ce-i cu toate acestea? So what / what next? 

De ce ar putea/trebui taman antropologia să le aducă un răspuns la aceste întrebări existenţiale, nu ştiu. Există însă (cel puţin pe moment şi aici, la noi) o certă magie perversă a antropologiei: magie, căci fascinează ca şi cum ar fi un soi de rezervor de înţelepciune ezoterică; perversă, căci fascinează mai mult ca magie decît ca ştiinţă. Rezultatul este că atracţia pentru antropologie creşte, iar numărul antropologilor scade (căci nici unul dintre aceşti candidaţi existenţiali nu va deveni un antropolog profesionist!). Pe de altă parte însă, această fascinaţie bizară pentru antropologie corespunde unei dorinţe sincere şi profunde de care nu ai cum să nu ţii cont. 

Tot zilele acestea, am participat la lansarea volumului

. De data aceasta, fascinaţia a fost a mea: incredibil de mulţi „tineri“, extraordinar de multă creativitate, o uriaşă forţă de evocare a scrierilor. Jurnalismul narativ pus în scenă de Fundaţia Friends for Friends (dar şi de alte iniţiative similare) este şi el un soi de căutare a sensului după acumularea unor experienţe de jurnalist mai mult sau mai puţin dezamăgitoare: am văzut şi am auzit o groază de lucruri, am scris despre ele, am publicat, am comunicat; dar chiar am avut timp să înţeleg, chiar am avut posibilitatea să comunic? Ce rost au avut toate acestea, ce sens au ele atît pentru mine, cît şi pentru public? 

De ce taman „jurnalismul narativ“ ar trebui să fie răspunsul la toate aceste frămîntări, nu ştiu nici asta, dar lucrurile par să se lege.

Suprapunîndu-se în mintea mea în timp ce aşteptam la un stop, aceste două „evenimente“ au născut din tenebrele inconştientului o sintagmă care m-a făcut să deschid brusc ochii a încîntare:

Nu ştiu încă ce ar putea să însemne aceasta sau cum ar trebui să arate, dar îmi este clar că răspunde, deocamdată difuz, unor nevoi convergente. Sună cutremurător, dar cred că tocmai despre asta e vorba: nevoia complementară de înţelegere a lumii şi a sinelui. Numitorul comun este comunicarea, căci fără a reuşi să comunici în cunoştinţă de cauză cu lumea, nu poţi ajunge la cunoaşterea de sine; şi invers. Iar pentru toate acestea, simpla acumulare de „experienţe“ nu este suficientă! 

Şi totuşi, de ce ar fi nevoie de aşa ceva sau, mai precis, de ce mai ales acum? Pentru că lumea a devenit din ce în ce mai opacă, iar eul – din ce în ce mai transparent: nu mai vedem lumea decît în mozaicul aleator al evenimentelor de moment, iar în casa sinelui nu mai locuieşte nimeni, doar pachete şi pacheţele de experienţe disparate zac răspîndite pe duşumelele goale. Putem să relatăm despre toate acestea, să ni le amintim sau să le evocăm, dar comunicarea s-a golit de sens, rămînînd doar o colecţie de anecdote. 

Bine, fie! Dar ce ar putea să facă, în acest caz, „antropologia narativă“? Nu mare lucru, desigur. Şi, oricum, e mai mult un soi de „nume de cod“ decît o întreprindere concretă. S-ar putea imagina totuşi şi o antropologie narativă ca demers real. La mijloc de drum între antropologia academică şi jurnalismul narativ, deschis unui public mai puţin academic, aceasta ar putea extinde şi adapta la mijloacele actuale de comunicare tradiţionala vocaţie de „traducere“ pe care o are antropologia. Privirea antropologică, numită tehnic „observaţie participativă“, ar permite să vedem dincolo de opacitatea lumii şi de „evidenţele“ simţului comun, tot mai reduse la stereotipurile împărtăşite mediatic.

jurnalistică ar permite apoi ca aceste observaţii să fie împărtăşite comprehensibil oricărui public interesat, nu doar celui avizat. Amfibia mediatică a antropologiei narative ar ajuta astfel lumea şi individul să se cunoască şi recunoască reciproc. 

N-ar fi rău!… 

Fascinaţia diferenţei. Anii de ucenicie ai unui antropolog,

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Grecia sub zodia incendiilor forestiere și a caniculei. Turiști români: „Ne cred pe toți proști?”
În timp ce atenționările de călătorie apar aproape în fiecare zi pentru Grecia, din cauza riscului de incendii forestiere, turiștii românii susțin că vremea e perfectă.
image
Cât ar mai fi avut de trăit Ceaușescu dacă nu era executat. Care era boala ținută la secret a ultimului dictator al României
Nicolae Ceaușescu suferea de mai multe boli grave, spun medici români dar și surse din cadrul CIA. Dacă una dintre afecțiuni ajunsese cunoscută prin intermediul CIA, cealaltă rămâne și astăzi un mister. Se presupune că Ceaușescu nu ar mai fi supraviețuit mult după 1989.
image
Cum ne-a adus manelistul Babasha în atenția lumii întregi. Ce scrie The Independent despre manelele din România
Babasha, cântărețul de manele care a fost huiduit la primul concert susținut de Coldplay, a atras atenția lumii întregi, publicațiile străine relatând evenimentul, și afirmând că reacția publicului ar reaprinde „dezbaterea despre rasism din România”.

HIstoria.ro

image
Cea mai mare operațiune amfibie din epoca modernă, în „Historia” de iunie
6 iunie 1944. Ziua Z. Nicio altă operaţiune militară din istoria celui de
Al Doilea Război Mondial nu a beneficiat de un nivel atât de ridicat de securitate operaţională, implicând ample acţiuni de inducere în eroare a inamicului, precum Operaţiunea Overlord (Suveranul).
image
Escrocheria „Andronic” - un precursor al Caritasului în România sfârșitului de secol XIX
Înainte de a fi marele ziarist şi marele proprietar de „Universul”, Stelian Popescu şi-a făcut meseria de jurist. Ca judecător de instrucţie la cabinetul 5, Ilfov, el a dat gata multe cazuri. Printre acestea, se numără celebra escrocherie „Andronic”.
image
A fost sau nu Alexandru Ioan Cuza membru al Masoneriei?
La un deceniu după abdicarea lui Cuza, în 1876, la București a fost înființată Loja Alexandru Ioan I, apoi, în 1882, la Dorohoi a fost înființată Loja Cuza Vodă.