Al cui e pămîntul?

Publicat în Dilema Veche nr. 650 din 4-10 august 2016
Cum poate fi Bucureştiul capitală europeană a culturii? jpeg

Cadastrul nu este un act tehnic, ci unul politic și economic: statul are nevoie de el pentru a guverna, Piața – pentru a vinde și a cumpăra. Dar cele două interese nu merg neapărat mînă în mînă. La ora actuală însă, și statul, și piața au nevoie de cadastru ca de aer, altminteri se blochează atît subvențiile europene, cît și libera circulație (legală!) a terenurilor. Juridic, aceasta presupune identificarea și cartografierea proprietăților individuale. Doar că România păstrează încă multe forme tradiționale de proprietate colectivă. Juridic, acestea sînt greu de identificat în termeni moderni, iar proprietate, posesiune, stăpînire, control, uzufruct etc. sînt realități ce debordează cadrul legislativ. Realitatea „din teren“ este mult mai difuză și confuză. Iată cîteva ilustrări:

– Cît pămînt ai aici, nea Gheorghe? – întreabă funcționarul APIA.

– Două zile jumate de coasă – răspunde nea Gheorghe fără să clipească.

– Șapte, prășitoarea pentru holdă și trei, pentru holdiță – răspunde, la rîndul ei, în alt sat, mătușa Mioara.

– Matale pe unde ai dramurile? – întreb eu. Bărbatul din fața mea se uită roată peste dealul din față și îmi răspunde:

– Pe acolo, pe undeva…

– La noi nu se pot cumpăra sau vinde dramuri, le moștenești, direct sau prin căsătorie, și dacă vrei să le vinzi, nu poți să o faci decît în obște – îmi explică președintele unei obști. Ceva din spiritul obștei s-a păstrat.

– Consiliul obștei hotărăște ce se cumpără și ce se vinde – îmi explică președintele altei obști învecinate. Și au vîndut cîțiva munți, care au fost despăduriți „la ras“. Cîteva mii de hectare au fost vîndute unui „neamț“, care plătea bine. Obștea a devenit societate pe acțiuni.

– M-am judecat cîțiva ani și, cînd am avut, în sfîrșit, sentința definitivă, mi s-a explicat că pe pămînturile bunicului meu a fost deja împroprietărit altcineva. Cînd am protestat, primarul a dat din umeri și mi-a spus: primul venit, primul servit – povestește descendenta unui neam boieresc.

– Aici, la noi, nu a fost cooperativă, așa că ne-am păstrat pămînturile din bătrîni. Dar n-am avut voie să vindem nimic. Cei care au plecat la muncă, la oraș, au mai vîndut, dar așa, cu hîrtie de mînă. Acum, cînd am vrut să vindem, n-am mai putut, că nu aveam acte în regulă. Cei mai pricepuți și-au făcut repejor acte cu martori și au vîndut la bucureșteni sau la pensiuni, știți… Dar cam jumate dintre noi încă nu avem acte, unii se ceartă între ei…

– Se cheamă usu capiune – îmi explică o juristă.

– Și de la cine a moștenit? – mă interesez eu.

– A moștenit pe dracu’! – îmi răspunde cu obidă un fost inginer silvic. Avea vreo 2,50 hectare, dar acum are 250 de hectare, cu acte în regulă. Au luat foc niște dosare la primărie, cică, și le-au refăcut după documentele de la Arhiva Națională. Și cînd le-au refăcut, au mutat virgula mai încolo…

– Și aveți acte pe pămîntul de la soțul? – mă interesez eu.

– Nu știu, maică, eu sînt bătrînă, cum să mai muncesc eu terenul? L-am dat în arendă, cum ar veni, mi-a dat italianu’ niște bani și am semnat o hîrtie că i-am primit, eu altceva nu știu…

Aș putea continua exemplele pe multe sute de pagini, dar, în esență, este aceeași poveste. Conținutul principal al tranziției a constat în transferul de proprietate de la public la privat. Situația acestor „proprietăți“ era însă una foarte diversă, iar interesele politice ale reformelor funciare au fost și ele diferite. Situația era diferită în funcție de zone cooperativizate și necooperativizate, de păstrarea și reconstituirea obștilor, de existența unor acte valide de proprietate sau doar a posesiunilor pe drept cutumiar, de modul de repartizare în neam a moștenirii precomuniste și, ulterior, de vînzările și arendările formale sau doar cu „chitanțe de mînă“ etc. Pe partea cealaltă, statul s-a instituit din start ca samsar național al acestor transferuri, de la Parlament la primării locale, controlînd retrocedările și luîndu-și partea la toate aceste niveluri. Împreună cu clienții lor, funcționarii statului au alcătuit deci clasa nouă a „baronilor locali“ inamovibili. De fapt, nimic nou nici în această privință. De la Cuza încoace, „chestiunea agrară“ s-a redus la următoarea dilemă, ne spune Henri Stahl: „Cine posedă titlul juridic de proprietate ab antiquo, boierii sau țăranii?“ Pentru apărătorii primei variante, latifundiari și antreprenori, „adevărata“ proprietate nu poate fi decît aceea individuală, cea devălmașă fiind fie negată, fie decretată ca perimată. De partea cealaltă, țăranii, care, practic, nu au cunoscut neam de neamul lor „adevărata“ proprietate individuală, trebuiau împroprietăriți și ei. Dar această „modernizare“ se împotmolea în proprietățile comunale și în dreptul cutumiar al moștenirii egalitare a pămîntului, care genera, recurent, fărîmițarea proprietăților țărănești. Pe scurt, s-au confruntat tot timpul o logică a comasării, de tip capitalist, și una a devălmășiei de gospodărie, de tip țărănesc. Istoria se repetă și în prezent: în 1905, 0,6% din exploatații posedau 49% din terenul agricol al țării; în 2013, tot 0,6% posedă 52%. Doar că, acum, noii latifundiari, mai ales străini, după ce și-au împărțit ce și cum a fost de împărțit, au tot interesul ca lucrurile să intre în făgașul legitim al pieței, pentru a-și putea continua afacerile la alt nivel. Cadastrul, în sine, este indispensabil, dar important este și veșnicul cui prodest. Și ne întoarcem de unde am plecat: cadastrul nu este doar un act administrativ, ci mai ales unul politic. În plus, date fiind toate abuzurile făcute, s-ar putea ca, odată finalizat, cadastrul să constate că există mai multă proprietate funciară decît teritoriul țării și că avem nevoie de o instituție juridică distinctă care să se ocupe de procesele postcadastru… 

Vintilă Mihăilescu este antropolog, pro­­fe­sor la Școala Națională de Științe Po­litice și Administrative. Cea mai recentă carte publicată: Apologia pîrleazului, Editura Polirom, Bu­cu­rești, 2015.

15893136202 0a2c4f1f4b c jpg
Nici o asemănare între Comisia Europeană și regimul Ceaușescu
Contextul actual face ca, după 30 de ani, românii, alături de ceilalți europeni, de această dată, să se afle în situația în care să suporte o serie de restricții de consum nepopulare și dificile care le vor afecta nivelul de trai.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
À la guerre...
Campania declanșată împotriva Amnesty International este în cel mai bun caz ineficientă, în cel mai rău – dăunătoare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce știi să faci?
Spiritul ciocoismului renaşte (supravieţuieşte) viguros pe scena noastră politică şi are la bază aceeaşi congenitală inaptitudine a noilor ciocoi pentru orice meserie determinată.
Frica lui Putin jpeg
Cele șapte zile ale miracolului
Miracolele sînt prin definiție nu numai încăpățînate, ci și cad nepoftite peste gazde.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Deșteptul proștilor
Mediul cel mai propice pentru a observa legătura fascinantă dintre prost și deșteptul lui și, în consecință, mediul de viață cel mai propice pentru deșteptul proștilor este Facebook.
04 Lord and Lady Somers + Prince Michael on Eastnor Castle Terrace  1937  jpg
Istoria în turneu
Istoria este vie. Și continuă. Trebuie doar să știi să surprinzi cadrele potrivite.
Iconofobie jpeg
Ego-disecții
Ce își cunoaște omul mai bine decît proprietatea, posesiunea (simbolică sau materială) cu care generează, gradual, raporturi de consubstanțialitate?
„Cu bule“ jpeg
Ciao, ciau, ceau
Probabil că la răspîndirea formulei de salut au contribuit, în anii de după al Doilea Război Mondial, muzica și filmele.
HCorches prel jpg
Orice sat are nevoie de bătrînii săi înțelepți
Cum să-i fidelizăm și să le oferim bucuria de a mai dărui din ceea ce au acumulat o viață?
p 7 Sediul Bancii Centrale Europene WC jpg
Sfîrșitul „mesei gratuite” în Uniunea Europeană
Pînă nu demult, Banca Centrală Europeană (BCE) putea să arunce realmente cu bani, pentru gestionarea problemelor din zona euro.
Un sport la Răsărit jpeg
Fotbalul nostru trece printr-o secetă sau, dimpotrivă, băltește?
Fotbalul nostru e ca un trenuleţ electric de jucărie. Arată bine, se mişcă bine şi reproduce destul de bine realitatea.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Summit NATO la Telega
Mergînd într-o zi la unele dintre aceste băi din Telega, la Șoimu, cu toată istoria asta în cap, nu mică mi-a fost mirarea să întîlnesc niște personaje interesante.
O mare invenție – contractul social jpeg
Dincolo de costul și eficiența sancțiunilor internaționale
Sancțiunile împotriva Rusiei nu au fost suficiente pentru a o descuraja.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Țară mică fără viitor
Serbia reușește permanent să provoace dureri de cap Vestului.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A mînca sănătos
Ezit, de cînd mă ştiu, între asceză şi lăcomie, între Yoga ierbivoră şi Michel Onfray.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Hai, că ne-ați speriat, bată-vă să vă bată....
Ne-au fost suprimate drepturile? Sigur! Excesiv? Nu mă îndoiesc.
AFumurescu prel jpg
Anti-apocalipsa melcilor
Pînă la data de 31 iulie, scrisoarea adunase peste 240 de semnături de susținere, din toate colțurile lumii.
1024px Piaggio, Vespa con accessori, 1948   san dl SAN IMG 00003403 jpg
Zumzzzet de viespe
Silueta îngustă și elegantă, brațele ghidonului și sunetul pe care îl scotea noul scuter îl asemănau cu o viespe.
Iconofobie jpeg
Echilibristică metafizică
Ce enigmatic morb psiho-social poate infecta atît de grav o generație, retezîndu-i pofta de a trăi?
„Cu bule“ jpeg
Longevivi
Adjectivul „longeviv” este folosit tot mai des cu un sens extins, pentru a caracteriza nu numai durata lungă a unei vieți umane, ci și pe aceea a unei activități oarecare îndeplinite de o persoană.
HCorches prel jpg
Cum să nu mori de ciudă, cînd ai atins culmile succesului
Cred că în școli instituția psihologului școlar ar trebui să capete o mult mai mare vizibilitate și importanță.
Un sport la Răsărit jpeg
Mai există ceva de strigat pe stadioanele de fotbal?
Există o teorie imbecilă conform căreia la stadion poţi face mai orice, „nu sîntem la teatru“, e bine să existe un loc unde să se descarce flăcăii.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Turismul ne e străin
Morișca merge oricum și mereu apar alți clienți fraieri.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce lipsește pe piața politică
Tejghelele vieții noastre politice, deși multicolore în aparență, sînt, de fapt, goale.

Adevarul.ro

image
Ciobanul din Valahia ajuns domnitor al Ţării Româneşti. A dus o prigoană aprigă împotriva marilor dregători
Mircea Ciobanul - domnitorul Ţării Româneşti care a primit acest nume pentru că înainte de a urca pe tron cumpăra oi pentru Constantinopol. Chiar dacă avea o preocupare paşnică, asta nu l-a împiedicat să devină unul dintre cei mai cruzi domnitori români.
image
Concubine plimbate în turism sexual. Cele mai mari preţuri erau la Suceava
Un oraş din nordul Bucovinei a ajuns paradis pentru proxeneţi şi prostituate datorită tarifelor mari care sunt practicate în această zonă.
image
„Pietrele Foamei” au ieşit la suprafaţă în albiile secate ale Râului Elba: „Dacă mă vezi, să jeleşti”
Europa se confruntă cu o secetă severă în urma unor valuri de caniculă fără precedent, ceea ce a determinat scăderea dramatică a debitului unor râuri europene importante. În Germania, în albiile secate ale râurilor au ieşit la iveală pietre masive folosite în urmă cu sute de ani pentru a prevesti vremuri vitrege pentru omenire, relatează Miami Herald.

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.