Afară-i vopsit gardul, înăuntru leopardul

Publicat în Dilema Veche nr. 641 din 2-8 iunie 2016
Bacalaureatul părinţilor jpeg

Din cînd în cînd, importanți „factori de decizie“ și eminenți „experți“ se întîlnesc la Hilton să discute „problema sărăciei“. Uneori, în­tîlnirile au loc în spații mai decente, dar discuțiile rămîn cam aceleași. Mai în­tîi, factorii de decizie se arată îngrijorați și preocupați, după care urează succes dezbaterilor și pleacă să-și vadă de treburile lor „reale“. Dintre „experți“, unii sînt de bună-credință și în cunoștință de cauză. Aceștia chiar sînt îngrijorați! Și au și de ce...

„Vopsit gardul“ se referă, aici, la dis­cursu­rile colorate, unele transpuse în proiecte impresionante, dar care, în cea mai mare parte, sînt (vorba unui coleg cunoscător în domeniu) doar desk-projects: este foarte clar că, pentru acești oameni, săracii sînt o abstracțiune, iar sărăcia – o fantasmă despre care e mai bine să nu vorbim prea mult. Nu o spun neapărat eu, o spun oameni care chiar știu despre ce vorbesc. Valeriu Nicolae, de pildă, în cel mai bun articol politic pe care l-am citit în ultima vreme, evocă debutul său de secretar de stat: „De cînd am lansat pachetul antisărăcie, principala opoziţie a venit chiar de la ministerul unde am fost trimis. Doamna ministră spunea că nu ar trebui să vorbim despre sărăcie, ci despre bunăstare.“ A spus-o și Philip Alston, raportorul ONU pe sărăcie: „Mulţi oficiali români sînt într-o stare de negare în ceea ce priveşte gradul mare de sărăcie din ţară, deşi 40% din populaţie este afectată de acest fenomen.“ După care face o mărturisire halucinantă: „Mi s a spus de multe ori că sărăcia este o alegere.“ Într-un fel, este explicabil: e greu să-ți imaginezi ceva ce n-ai văzut niciodată!...

Acum, ce e cu „leopardul“? Este o metaforă, folosită mai mult informal, pentru a sugera peisaje economice enclavizate, ca petele de pe blana leopardului: „pete“ de bogăție, „pete“ de sărăcie. Este greu atunci – și eronat – să spui că pielea leopardului este, „în medie“, bej, sau maro, sau café au lait, sau neagră. Cam așa se vede și peisajul sărăciei/bunăstării în România: cu multe pete de sărăcie și de bogăție risipite în spațiu. „Afară vopsit gardul, înăuntru leopardul“ devine, astfel, o expresie cît se poate de pertinentă.

Dincolo de această imagine metaforică, și cifrele arată același lucru. Pe de o parte, economiștii invocă, în primul rînd, creșterea cît se poate de reală și macroîmbucurătoare a PIB-ului. Pe de altă parte, însă, statisticile sociale arată nu numai că rămînem constant campionii sărăciei în Europa, ci și că rata riscului de sărăcie a crescut în 2014, iar inegalitatea distribuției veniturilor este într-o continuă creștere și ea din 2010 încoace (de la 6,0 la 7,2). Cum este atunci posibil ca țara să fie tot mai bogată, iar cetățenii tot mai săraci?

Administrația se eschivează, invocînd slaba colectare la buget a taxelor și impozitelor, deci lipsa de bani pentru politici antisărăcie majore. Raportorul ONU este însă de altă părere: „Dacă România nu își rezolvă problema sărăciei, poți presupune că nu are bani. Dar banii sînt acolo. Faptul că nu se alocă bani pentru eradicarea sărăciei, deși sînt colectate taxe la stat, reflectă, de fapt, o decizie politică. Banii există, (dar) este și mai important că există motive clare pentru care nu sînt disponibili și mai mulți bani. Mai multe guverne din România au făcut alegeri la nivel de politici publice pentru a îmbunătăți traiul celor care erau deja într-o situație bună, nu pe al celor mai săraci“.

Într-o conferință organizată zilele acestea de SNSPA, Florin Georgescu vorbea despre un „paradox“ românesc: formulat simplist, el constă în faptul că, în ultimii ani, crește bogăția de țară, dar și sărăcia în țară. Explicația este însă – tot simplist spus – cît se poate de clară: inegalitatea distribuției veniturilor și, mai larg, a resurselor și oportunităților. O topografiere rapidă a acestei „justiții spațiale“ deficitare arată cam așa:

La nivel de țară, această inegalitate poate fi ilustrată, de pildă, prin harta investițiilor străine în România. La începutul lui 2015, ea arăta că aproape 60% dintre aceste investiții au mers în București, în timp ce Moldova, împreună cu Dobrogea – adică o treime din țară – au atras doar 7,5% dintre investiții.

În ceea ce privește cele „două Românii“, despre care am mai scris, inegalitatea dintre rural și urban poate fi ilustrată, rapid, astfel: de 3,7 ori mai puțini medici; de 2,5 ori mai puțini salariați; de 6,35 ori mai puțini locuitori cu studii superioare; de 50 de ori mai mulți asistați social; mortalitate infantilă de 1,5 ori mai mare și o rată a mortalității generale considerabil mai ridicată; în fine, venituri pe gospodărie de 2 ori mai mici în rural decît în urban. În ansamblu, după evaluările Elisei Paraschiv, sărăcia rurală a fost de 2,4-3,4 ori mai mare decît sărăcia urbană pînă în 2005 – și continuă să oscileze aproximativ în aceiași parametri pînă în prezent.

Decalajele în distribuția spațială a resurselor și a oportunităților continuă însă și în interiorul spațiului rural, dar și al celui urban, asemănătoare (după cum am mai spus) unor păpuși rusești ale inegalității. Cifrele ar fi însă, în acest caz, mult prea multe pentru a putea fi prezentate. Experiența banală a fiecăruia dintre noi (dacă nu ne petrecem viața doar între vila de acasă, biroul de la minister sau corporație, și hotelul de cinci stele din Baleare) poate compensa însă, oarecum, această lipsă. Majoritatea dintre noi putem realiza, de pildă, că Bucureștiul nu este România (ceea ce este valabil și în cazul multor alte capitale europene); că Bucureștiul, la rîndul său, este precum o „piele de leopard“, presărată cu ghetourile și cartierele rău famate, zone rezidențiale și gated communities; că, pe lîngă orașe prospere, există o sumedenie de shrinking cities, foste orașe monoindustriale căzute în paragină; că pînă și aceste orașe ruinate au centura lor de vile prospere. De asemenea, în lumea rurală, există comune (relativ) prospere și „pungi de sărăcie“, sate pierdute, izolate și îmbătrînite; că și satele sărace sînt presărate cu „casele făloase“ ale migranților, și așa mai departe.

De fapt, sărăcia reală este totdeauna locală, acolo unde și cum are loc și este trăită. Drept care și strategiile antisărăcie trebuie adaptate localului. În consecință, acest local trebuie cunoscut prin cercetare de teren, nu doar „gugălit“ din birou. Deși rămași anonimi, se pare că unii „activiști“, deveniți „tehnocrați“, știu foarte bine acest lucru – și s-au pus pe treabă. Să sperăm că nu vor fi puși să... vopsească leopardul!

image png
Cum și ce se mai fură în România
Cum a fost cazul unui angajat din comerț, care vindea vinuri și care a fost condamnat nici mai mult, nici mai puțin decît la moarte.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Franța și Estul
Însă frustrarea acumulată de estici începe să se vadă din ce în ce mai clar în politica internă a acestor state.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Frica lui Putin jpeg
De unde ne vine pericolul
Da, Biblia, cu poveștile ei incomode, a speriat pe mulți slabi de înger de-a lungul secolelor.
index jpeg 5 webp
Cleopatra și o doză din istoria berii
Spre deosebire de egipteni, care iubeau această băutură alcoolică, grecii și romanii nu prea o agreau, lor le plăcea vinul (poți să-i învinovățești?).
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Decivilizare și civilizare
Consolidăm aportul nostru la decivilizare și ne plîngem, apoi, că partea civilizată a societății nu se arată încîntată că este decivilizată.
image png
Ce înseamnă să fii viu?
„Dungile sînt ușor de explicat, dar ce ne facem cu partea de cal?”.
„Cu bule“ jpeg
Bobul, la modă
Bobul din domeniul coafurii feminine merită să intre în dicționare, alături de omonimele sale mai vechi și mai noi.
HCorches prel jpg
Banii, această chestiune măruntă
Dacă vrem sănătate și calitate, de aici trebuie să începem. De la bani, această chestiune măruntă.
IMG 8779 jpeg
p 7 WC jpg
Dacă Trump revine
Judecînd după comportamentul lui ca fost președinte, Trump nu s-a schimbat deloc.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Lifturi
Săptămîna trecută scriam despre incredibilul furnicar newyorkez.
O mare invenție – contractul social jpeg
Se poate trăi și sub dictatură?
Fără această probă, argumentele celor care apără Justiția și judecătorii își pierd credibilitatea.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Resemnare
Turcia e doar încă un teren de luptă dintr-un război care se poartă intens de-a lungul și de-a latul lumii.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Un „dezavantaj” avantajos
Pe scurt: nu sîntem de acord ca, dacă 25 de parteneri ne vor în Schengen și doi nu, dreptatea să fie de partea celor doi.
Frica lui Putin jpeg
Non scholae...
Cîți nu scriu cu duiumul postări agramate și totuși se fac înțeleși, dovadă că primesc like-uri și au și urmăritori din belșug.
index jpeg 5 webp
James Bond și fabrica de ciocolată a lui Charlie
Oricum, ce altceva este un spion la scara istoriei, dacă nu un copil mare care știe cum să (se) joace, nu-i așa?
A F portait Tulane 23 1 jpeg
Pierdut respect. Găsitorului, recompensă!
Ce a produs această schimbare din ce în ce mai accelerată în ultimii zece, douăzeci de ani?
„Cu bule“ jpeg
Curriculum vitae
În perioada comunistă, formula latinească s-a folosit mai puțin.
HCorches prel jpg
Undercover agent
Redați-le profesorilor demnitatea.
p 7 WC jpg
Alunecînd treptat spre distopie
Legea IA europeană, care urmează să fie finalizată în cursul acestui an, interzice explicit utilizarea datelor generate de utilizatori în scopul „clasificării sociale”.
Comunismul se aplică din nou jpeg
După 30 de ani
Mai sînt destui care cred că americanii nu au fost pe Lună, că totul ar fi fost o mare păcăleală, o făcătură de Hollywood.
index jpeg webp
Sindromul „greaua moștenire”
În cele mai multe cazuri, însă, politicienii se străduiesc să arate că ei sînt inițiatorii proiectelor
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Cadavre și steaguri
De fapt, avem de-a face cu o tactică de evaziune.

Adevarul.ro

image
Românul care a descoperit secretul câștigului la loterie. Din cauza lui s-au schimbat legile în SUA și Canada
Un matematician român a descoperit secretului câștigului la loterie. Ştefan Mandel a reușit printr-o formulă personală să ia de 14 ori premiul cel mare. Norocosul a fost însă urmărit de ghinion, fiind anchetat de CIA și FBI.
image
Cum să pari mai deștept când porți o conversație banală. Ce spun cercetătorii de la Harvard
Dacă până acum ai crezut că menționarea funcției sau a studiilor te va „ridica“ în ochii partenerului de conversație, ar fi bine să te mai gândești o dată.
image
Presa britanică despre vizita Regelui Charles în țara noastră: „Are România în sânge“ VIDEO
Publicația britanică Daily Mail a publicat un amplu fotoreportaj dedicat vizitei de cinci zile a Regelui Charles al III-lea în țara noastră. Jurnaliștii au constatat că monarhul „are România în sânge“.

HIstoria.ro

image
Cine au fost cele trei soții ale lui Ștefan cel Mare? Familia și copiii domnului Moldovei
Ștefan cel Mare al Moldovei a fost căsătorit de trei ori, de fiecare dată luându-și de soţie o reprezentantă a unei mari familii aristocrate, de confesiune ortodoxă. Mai întâi, Ștefan s-a căsătorit, în vara anului 1463, într-un context în care plănuia organizarea unei cruciade ortodoxe împotriva Imperiului Otoman, cu Evdochia, care descindea după tată din neamul marilor duci ai Lituaniei. Tatăl ei, Alexandru al Kievului, era văr primar cu Cazimir al IV- lea, regele Poloniei și marele duce al Lit
image
Drumul României către Tratatul de la Trianon
Nimeni nu s-ar fi putut gândi la începutul anului 1918 la o schimbare totală în doar câteva luni a condițiilor dramatice în care se găsea România.
image
Tancurile în timpul Războiului Rece
Conflictul ideologic izbucnit între Uniunea Sovietică și aliații occidentali a dus la acumularea unor cantități enorme de material militar și la dezvoltarea inevitabilă a armei tancuri.