Solidaritate sau competivitate

Publicat în Dilema Veche nr. 309 din 14 - 20 ianuarie 2010
Solidaritate sau competivitate jpeg

Mai pe larg, problema se pune cam aşa: Uniunea trebuie să ajute ţările (regiunile) mai sărace, în numele Solidarităţii? Sau, mai degrabă, să investească în locurile de unde poate veni cel mai ales profit, pe urmele Competitivităţii? Dăm săracilor sau pricepuţilor? Reducem diferenţele între regiuni şi încercăm să-i ridicăm pe amărîţi la un nivel decent sau investim în cei care au dovedit că se pricep la făcut bani? În timp, întrebarea s-a mai radicalizat. De ce să hrănim tumorile corupţiei în continuare, pompînd miliarde de euro spre zone care, oricum, de sute de ani, nu fac nimic pentru a ieşi din mizerie? De ce să nu băgăm banii, mai degrabă, în centre de cercetare, în firme de succes, în oraşe şi regiuni care, de multă vreme, au arătat că se pricep să găsească prosperitatea? Dacă tot e să încercăm să îi ajungem pe americani din urmă (că asta e măreaţa Strategie Lisabona), trebuie să facem ca ei: să alocăm banii mai mult spre Londra, Paris sau Berlin, şi mai puţin spre Atena, Palermo sau Lisabona. De Bucureşti, Sofia sau Budapesta nu vorbim, acela e alt capitol.

Toate aceste întrebări nu sînt proprii unui capitalism sadea. Ţin de un sistem de gîndire mai degrabă intervenţionist, dirijist, funcţionăresc. S-ar chema alocarea resurselor „din pix“. Trecînd peste acest mic detaliu ideologic, întrebarea fundamentală (solidaritate sau competitivitate?) rămîne valabilă pentru oricine s-ar afla la conducerea instituţiilor europene (adică, pentru cei 27 de şefi de stat şi de guvern). Evident, ţările bogate (donatorii) ar trage spre Competitivitate. Ceilalţi (receptorii) susţin Solidaritatea. Ultimii invocă Principiile Fondatoare ale Comunităţii Europene. Primii vor să îi ajungă din urmă pe americani şi tind să perceapă Estul, Grecia sau Portugalia ca frîne ale dezvoltării.

Nu doresc să mă refer, încă, la România. Dau, deocamdată, exemple din Occident. Aşadar: ce ar trebui să facă responsabilii Comisiei: să aloce fonduri către Palermo sau către Torino? Spre o zonă săracă sau spre fabricanţii Fiat? Către proiecte de infrastructură rutieră sau sanitară, într-o regiune în care cetăţenii o duc greu sau spre cercetare de vîrf în industria auto? Să rişte ca milioanele să dispară într-un păienjeniş de firme controlate de Mafia Sudului sau să meargă la succes, susţinînd o firmă care, oricum, este printre primele în lume? Nu dau exemplul Fiat la întîmplare. Acum vreo trei ani (înainte de criză), firma era în degringoladă. Vînzările scădeau. Geaba aveau un departament de creaţie care dădea consumatorilor caroserii noi într-un ritm ameţitor. Numărul de platforme era mult prea mare, nu făceau faţă din punct de vedere tehnologic. La un moment dat, l-au pus în fruntea executivului firmei pe un italian crescut în Canada, cu dublă calificare: avocat şi economist. El a preluat compania şi a trecut la treabă. A redus drastic numărul de platforme de motorizare, a îmbunătăţit comunicarea internă (de exemplu, a introdus comunicarea prin e-mail la nivel de comitet director!), a redus costurile tehnologice. Pe scurt, a adus compania pe profit. Unul atît de mare, încît în 2009, în plină criză, Fiat a devenit vînător. A licitat pentru Opel, apoi a dorit să cumpere întreg concernul General Motors. Nemţii nu au agreat ideea ca „nişte macaronari“ să cumpere „argintăria familiei“ şi au preferat să (se) vîndă ruşilor de la Avtovaz! Mă rog, între timp, a căzut şi tranzacţia asta, să nu intrăm în altă poveste. Una peste alta, revigorarea Fiat reprezintă unul dintre basmele de succes ale managementului contemporan.

Simultan, Sicilia trăieşte cum ştim: structuri para-statale controlează economia locală şi investiţiile publice, strîngerea gunoiului de pe străzi trece prin paralizii frecvente, banii de la UE dispar cu milioanele. Revin cu întrebarea: de dragul Solidarităţii, să continue Comisia să ajute Sudul? Sau, pentru a ajuta un „campion economic european“, în numele Competitivităţii, să favorizeze Nordul cu al său Fiat? Nu ar fi de ici, de colo ca o firmă europeană să-l cumpere pe unul dintre cei trei giganţi auto americani, aflaţi acum la ananghie.Pînă să oferim, fiecare în parte, cîte un sfat Comisiei Europene, ar fi cazul să desenăm soluţia naţională. Ca stat membru, ce tip de poziţie poate avea România? Solidaritatea pare prima opţiune. Sîntem una dintre ţările sărace, avem un considerabil handicap de dezvoltare. Evident, sîntem ţară-receptor, nu donator. Am putea liniştit să ridicăm steagul Solidarităţii pe clădirea Berlaymont. Vă adresez însă întrebarea simetrică: unde alocăm banii? În Bucureşti sau în Moldova? Spre poli de dezvoltare care să tragă (teoretic) toată economia spre prosperitate sau spre zone mai sărace, ajutînd populaţia defavorizată? Spre firmele de IT din Timişoara şi Cluj (care au dovedit deja că sînt eficiente şi în ton cu vremurile) sau spre un parc industrial în Tecuci, sperînd că vor veni şi acolo investitori? În mod logic, oamenii de afaceri români preferă criteriul Competitivităţii. E firesc, riscurile lor ar fi mai mici. Numai că asta ar însemna schizofrenie: la Bruxelles eşti cu Solidaritatea, la Bucureşti tragi pe Competitivitate. Complicat, dar nu imposibil.

De parcă nu ar fi de ajuns, mai adaug o complicaţiune pe listă: personalul. Moldova nu a avut de ales. În anii din urmă, a trebuit să scrie proiecte. ADR Nord Est (cum se cheamă respectiva Regiune de Dezvoltare) a fost extrem de activă, a căpătat o bună experienţă, a tras fonduri. Bucureştiul cel bogat nu a avut nevoie de complicate formule birocratice pentru a atrage bani de la Bruxelles. Îi avea pe cei proprii, din taxe locale. De aceea, ADR Bucureşti Ilfov este codaşa clasamentului naţional de proiecte pe fonduri europene. Personal specializat? Au puţin, bine intenţionat, dar cu experienţă mai mică decît colegii lor de la Piatra Neamţ.

În plus, prea desele numiri politice au marginalizat sau îndepărtat din ministere o mulţime de oameni cu ştiinţă de carte (europeană). Ce-o urma, om vedea. Aştept cu interes strategiile pe care trebuie să le coordoneze doamna Udrea, la ministerul de profil (cel al Dezvoltării regionale). E drept că are o marjă relativ redusă de manevră. Totuşi...
 

O mare invenție – contractul social jpeg
O iluzie a lui Benjamin Constant
Partitura globalizării, interpretată cu patos în multe universități și în diferite cercuri de activiști din lume, are ca laitmotiv potențialul tehnologiei de a uni oamenii și de a înlătura diferențele de mentalitate, dincolo de granițele politice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Trenul de Luhansk
Dar ce te faci cînd conducerea țării tale decide că statistica poate fi contrazisă? Ajungi în trenul din Luhansk. Împrăștiat pe marginile unei gropi de obuz, ești contradicție inutilă. Atomi restituiți creației pentru reasamblare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Limitele parodiei
Dinaintea unui spectacol mai curînd grotesc, ca acela imaginat de Kremlin în noaptea dinspre 2011, avem dreptul să spunem, ca regina Victoria: „We are not amused!”.
Frica lui Putin jpeg
Unde este Rusia?
Și, în timp ce Putin pretinde în mod fals că Rusia luptă pentru ființa sa națională, Occidentul, uneori fără să-și dea seama prea bine, luptă (prin susținerea Ucrainei) cu adevărat pentru ființa sa morală.
AFumurescu prel jpg
Închiși în societatea deschisă
Noi, ăștia, muritorii de rînd, ne confruntăm, de o bună bucată de vreme, cu o problemă mai degrabă inversă: cum se face că ne simțim închiși într-o societate altminteri declarat deschisă?
Ronald Reagan   NARA   558523 jpg
Regina și președintele
Ploaia s-a oprit. Regina Elisabeta a II-a și prințul Philip s-au întors pe iahtul regal, unde i-au găzduit pe președintele Ronald Reagan și pe Prima Doamnă Nancy Reagan. Au sărbătorit împreună aniversarea nunții cuplului prezidențial american.
Iconofobie jpeg
Bucuriile prostului solemn
Prostul solemn este numai individul prezentului. Pe simplitatea sa fermecătoare, gospodărească, emanată dintr-o „filozofie a clipei”, se sprijină, ultimativ, întreaga istorie...
„Cu bule“ jpeg
Bîtă
Cînd ești bîtă, cu un punct din oficiu ai șanse să iei un 5 și cu note mai mari la alte materii poți chiar să treci. Dar ăsta nu e bîtă, e lemn.
HCorches prel jpg
Ce putem face pentru elevii ucraineni
Mă rog, e ceva mai complicat, dar în mare cam acestea sînt condițiile.
p 7 Cicero WC jpg
Capitalismul și regina
Monarhia poate fi criticată din multe puncte de vedere. Dar faptul că Elisabeta a II-a s-a privit pe sine într-o lumină smithiană și s-a străduit să fie un exemplu de simț al datoriei și de abnegație, pentru a domoli patimile populare, nu poate fi negat.
Un sport la Răsărit jpeg
Meciurile de tipul celui dintre Anamaria Prodan și Laurențiu Reghecampf pot deveni mai interesante decît cele de fotbal?
Nu, stimabililor, toată ţara e un banc prost. Începeţi de la vîrful ei şi apoi să vă mai văd că strîmbaţi din nas la chivuţele astea!
Comunismul se aplică din nou jpeg
Canalele subterane peste care s-au creat universitățile
La Bologna se suprapun mai multe rînduri de civilizații, etruscă, celtă, romană, și apoi medievală, renascentistă și modernă.
Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.

Adevarul.ro

Vladimir Putin FOTO SHUTTERSTOCK
Scenariul în care regimul lui Putin ar cădea: ce ar putea urma pentru Rusia
Decretarea mobilizării parțiale a slăbit susținerea regimului lui Putin, iar dacă armata Rusiei va suferi o altă înfrângere majoră cel mai probabil soarta lui este pecetluită, scrie Anatol Lieven.
Joe Biden FOTO Profimedia
Joe Biden, dezorientat în timpul unui discurs. S-a adresat unei parlamentare decedate VIDEO
Preşedintele american Joe Biden s-a adresat miercuri, în timpul unui discurs, unei parlamentare americane decedate, ceea ce a generat numeroase întrebări din partea presei la conferinţa de presă săptămânală.
Ciocan justitie proces FOTO Shutterstock
Procurorul-şef al DNA: Niciun magistrat nu a mai fost acuzat de corupţie, de când DNA a pierdut competența anchetării acestora
Procurorul-şef al DNA, Crin Bologa, a afirmat, joi seară, că până în momentul în care Direcţia Naţională Anticorupţie a pierdut competenţa de a cerceta magistraţi peste 160 de procurori sau judecători au fost trimişi în judecată pentru fapte de corupţie.

HIstoria.ro

image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Care este importanța strategică a Insulei Șerpilor?
De mici dimensiuni, având doar 17 hectare, Insula Șerpilor are cu toate acestea o importanță geostrategică semnificativă. Controlul insulei și al apelor înconjurătoare afectează toate rutele de navigație care leagă Ucraina de restul lumii.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.