" Răsună valea"
Luni, 18 dec. 1989: Răsună valea (notă 2009: adică se trăgea la Timişoara, acesta va fi codul naiv pentru tot ce urmează). Sună la 8 dimineaţa secretara Editurii Eminescu, voce explicativ-înţelegătoare, se pregăteşte pentru 26 ianuarie volumul omagial, sînt pe lista celor mai cunoscuţi… Text despre om pînă luni 25. Îi spun că plec în provincie şi cînd mă voi întoarce, vorbim. Acceptă. Mă arunc pe Secolul cinematografului să văd ce filme s-au făcut în 1939: Bel Ami, Diligenţa, Sciors, Regula jocului. Eşti nebun? Vrăjitorul din Oz. Clipă, stai! Sunat la Roger: „Culegi azi pe lat?“. „Pe foarte lat, puică…“ Fie ce-o fi! Oz. Leul. Tinicheaua. Paiele. Telefonat spre prînz, dictat articolul lui A.B. (notă 2009: Adriana Bittel). Mi-l reciteşte alb şi sec. „Crezi că ţine?“ „Ce?“ Altfel căutăm persiene (notă 2009: N.C. a plecat la Teheran).
19 dec.: Răsună valea. Tass-ul lămureşte: situaţie foarte încordată la Bucureşti. Ca la 17,30 să cadă verdictul de la Mosc.: acest domn preş. care se plimbă… Nu vor fi brazi de Crăciun. Vremea lui Kaşpirovski, parapsiholog sovietic care înnebuneşte Bucureştii de două luni, vindecînd prin pase magnetice „Rinocerul“. (notă 2009: numele tandru pentru Eugen Ionesco), seara: nu se poate, nu se poate ca monsieur Gorb., nu se poate... şi ne urează biruinţă. Explozie la cofetăria Ambasador? Răsună valea şi casetă video cu Imperiul soarelui – descoperirea unui amor în baracă, în timp ce bombardierele sînt pe cerul lagărului.
20 dec.: Americanii fac ordine în Panama. Fiecare gangster cu panamaua lui. Mîine, ziua lui Stalin – 110 ani. Va prinde 120? Cine e Coreea de Nord a Sud-Estului european? Se închiriază într-o frenezie casete video cu filme americane de serie B. Enormă: să se termine cu „vide“ şi „parabolele“ – adică antenele parabolice. Bibliografie: Un Obs. din septembrie, Toamna la Pekin despre evenimentele din vară, bun pentru orice iarnă cînd răsună valea. De 1 oct., 40 de ani de la 1949, la Pekin nu a fost voie să te îmbraci în alb sau negru. Jiang Zemin: „O tragedie? N-a fost nici o tragedie!“. Noi nu semnăm protocolul ONU pentru abolirea pedepsei cu moartea. „Unitate şi linişte!“ „Vino la muncă bucuros, întoarce-te acasă liniştit!“ Tot din Obs. Nostradamus – sfîrşitul lumii la 1999. „Mai sînt 10 ani, să profităm“…
21 dec.: Răsună valea în Piaţa Palatului. Alexandru George pleacă de la mine, plictisit, cînd începe mitingul. Zice că se duce la nişte prieteni din Drumul Taberei. Se rupe filmul la TV. Versuri de George Coşbuc şi la reluare mărirea alocaţiilor. Telefon de la una care mă întreabă dacă eu am dat anunţ în Rom. liberă pentru casă („da, demult!“ – îi zic) şi mă asigură că are „gaze’n prostie“ şi „linoleum“ cu parchet, în Fundeni. „E departe“, îi zic, mecanic, mecanica aia placată pe real. „Da’ unde staţi?“ „Pe Căderea Bastiliei!“ „Da, e departe“… şi nu se prinde la măreţul calambur al topos-ului. Huruit de şenile, helicoptere, prin faţa casei, lumînări şi vagabonzi, bătrîni şi tineret strigînd spre noi, casnicii: „laşilor!“. Primul meu război civil – aveam nevoie. Trag cu urechea, ca în adăpost, prin ’43. Îl sun pe Ianoşi: „Fii atent, e foarte lată!“. Nu ştie, îmi explică – „îmi închei monografia Tolstoi“. Pe scară, unul povesteşte că e nenorocire în Piaţa Unirii. Citit şi recitit din Rom. lit. telecinemaua cu Vrăjitorul din Oz. Poate că nu sînt laş. Doar caraghios.
22 dec.: Trezit la 4,30. Ştiri de la 6. Ei zic că e acalmie în Buc., aiurea! – se instalează starea de necesitate pe întreg teritoriul. Alina pleacă pe preerie (notă 2009: adică la serviciu), speriindu-mă. Ea are dreptate. E trimisă acasă – grevă generală. Coloane lungi, Pipera, Griviţa, care toate încalcă „starea de necesitate“. Vorbă de la Tică Berger, maestrul de bridge: „Spontană e doar coada la brînză!“. Radioul dă totuşi marşuri vesele, mereu se modulează sunetul, gata să anunţe ceva. Sinucis Milea? Împuşcat ca trădător. Coruri mari cu portret şi nume. Nu mai răsună valea. Valea contrarăsună: „Ole, ole, Ceauşescu nu mai e / Că şi-a dat demisia!“. Asonanţă cu totul permisă. Nu există echipă de schimb, om – de aici tragicul. Primele cuvinte ale lui Mircea: „Dumnezeu şi-a întors faţa spre noi!“. E de discutat. În curtea TV: „Nu sîntem tovarăşi!“. Şi ce vom fi? Gata cu teoriile, gata cu teroriile! Ies cu Alina pe Căderea Bastiliei noastre, două ore din Piaţa Romană pînă în Piaţa Victoriei şi înapoi, încolonaţi şi scandînd: „Ceauşescu, Anul Nou / Îl vei face în cavou!“. Oraşul, nebun de fericire cu lacrimi, la Uniune închis, în Piaţa Romană un jeep vîjîind: „Acasă! Acasă! Vin 2000 de terorişti spre Bucureşti!“. Noaptea începe războiul şi aventura (notă 2009: de ce am subliniat „aventura“? Nu ştiu.)... La TV începe spectacolul caragialian. Grig. nu se desparte o noapte întreagă de microfon.
De aici, întrerupt pînă la 28.12 cînd toate însemnările nu mai au zile şi curg într-un montaj de „Helzapoppin“.
„Ofiţerul imbecil de la TV care ne comunică la al cîtelea etaj au ajuns teroriştii. După arestarea lor, îl sun, la 6 dimineaţa, pe Caramitru şi îi urlu că trebuie decapitaţi. El îmi spune că nu a fost chemat ieri nicăieri. Vidul de putere – consistent. Reflexul ’56 mai trăieşte la Moscova?“ Scriu pentru Roger un articol – am fost dintre cei care au apărat onoarea revistei, nu am cui da socoteală, m-am opus stilistic dictaturii, dar mă cenzurez şi nu mai adaug că nu voi putea trăi într-o democraţie creştin-ţărănească, însă nici nu voi pleca de aici. Bridge pe Slătineanu, unde pe margine, într-un fotoliu, fiind al cincilea, redactorul-şef al Liberalului scrie articolul, pentru primul număr şi ne spune titlul, după ce a revenit la masă: „Gorbaciov – omul secolului“.
