Marea Familie Europeană

Publicat în Dilema Veche nr. 314 din 18-24 februarie 2010
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Ajunşi în Raiul Economic pe Pămînt, adică în Uniunea Europeană, românii încearcă să găsească repede confirmări ale propriilor iluzii. Aşteptările au fost supradimensionate. Ioropa să ne dea de toate, că de aia aderăm. Să ne dea bani degeaba, că e ca Moş Crăciun. Să ne dea legi şi reglementări, că de-aia sînt ei mai deştepţi ca noi. Să ne hrănească, îngrijească, să ne ducă la nani, să aibă grijă să nu udăm canapeaua. La trei ani de la aderare, pretenţiile s-au mai micşorat. Îmi e teamă doar de dezamăgirea care, probabil, va urma.

Cînd, pînă în 2007, îi făceam curte, Uniunea era jună, frumoasă, bogată, plină de promisiuni. Am invitat-o în oraş, am dus-o la mall, la film, i-am luat flori şi bomboane. Ce zicea, aia am făcut. Cum să superi „fotomodela“? A venit cununia (civilă, că religioasă nu se poate, nu e în Tratat), ne-am mutat împreună. Trebuia să gătească. Găteşte. Dar are şi multe guri de hrănit. Trebuia să facă regulile casei. Le face, dar sînt cam multe. Trebuia să aducă bani în familie. „De unde, Ioane, nu vezi ce criză e?“ Noroc că nu sforăie noaptea (încă) şi că soacra e de treabă. Statele fondatoare sînt destul de îngăduitoare, nu-i aşa? Putem să mai scăpăm la o bere cu băieţii din NATO, nu se supără. Putem să mai chiulim de la serviciu, o lăsăm moale cu reformele, ne mai trece cu vederea. E o căsnicie modernă, în care libertăţile individuale sînt sfinte pentru soţi.

Familia e mare, însă are toate felurile de rude. De la consătenii de lagăr socialist, la „nordiştii“ cu nasul pe sus. Rudele nu se pot alege. Trăieşti cu ele, şi gata. Aşa şi cu mătuşa Grecia. Săraca, a scăpătat de tot. E din ramura foarte veche a familiei şi ţine în casă cele mai vechi amintiri. Le mai lustruieşte din cînd în cînd şi ne invită să o vizităm, să le vedem. Pretinde că de la ea ni se trage, că ea ne-a învăţat regulile de bună purtare care ne ţin (totuşi) împreună. Numai că tanti a jucat din greu la sala de gecpot din colţ şi a pierdut banii. În plus, nici nu ne-a spus. Uniunea, săraca, o întreba cum mai stă cu banii. Tanti, de ruşine, zicea că e bine, dădea cifre aiurea. Acum, aflarăm cu toţii. Ce să-i faci, o ajuţi, nu? E din familie. Doar verii ăia din nord, aroganţii, zic că nu mai e cazul, că să se descurce singură. De ce să dea ei bani din banii lor? Ne mai gîndim ce să facem, pentru că situaţia e încurcată. Zilele astea şi Uniunea e cam bulversată. Are o Comisie nouă pe cap, un Tratat nou, nimeni nu ştie exact cine trebuie să ia decizia.

În plus, colac peste pupăză, tanti Grecia nu e singura în situaţie grea. Mătuşa Spania, verişoarele Italia şi Portugalia, la care-l mai adăugam şi pe vărul Patrick din Irlanda. Toţi sînt cam în cofă la mai multe feluri de indicatori economici. Foarte urît a fost gestul ziariştilor de prin nord. Au făcut o prescurtare şi le-au zis ţările PIIGS. Pînă acum auzisem de BRIC (Brazilia, Rusia, India şi China). Suna bine. Fonetic, aducea a Cărămidă (de la englezescul brick), ceea ce sugerează construcţie, dezvoltare. Dar acronimul PIIGS? Urît. Foarte urît.

Pe rînd, s-au încercat tot soiul de explicaţii pentru eşecurile astea din familie. Vorbim de partea bună a familiei, care stă în vilele euro. Noi încă locuim la bloc, în lei. Unii zic că e de la soare. Da, de la soare, adică de la poziţia, geografic, prea sudică a rudelor risipitoare. Am mai auzit-o noi pe aia cu clima blîndă care iroseşte prosperitatea, acum s-a reşapat teoria. Infirmată totuşi de prezenţa Irlandei, care numai vreme bună nu are, în general. Mai mult, pînă acum doi ani, aceiaşi ziarişti cu ocara îi lăudau pe spanioli şi pe irlandezi pentru creşterea economică. Erau modelele de succes ale politicilor Uniunii. Flexibilitatea băncilor de acolo, implicarea lor în marile fluxuri globale de capital, precum şi tacticile fiscale utilizate erau date ca bune de copy-paste.

Necazul a fost cu nepoţii de peste Ocean. Ăia, vioi, întreprinzători şi tupeişti – cum îi ştim – au riscat prea tare şi ne-au băgat pe toţi la necaz. După ei, din păcate, au tras tocmai sistemele bancare atît de lăudate pentru deschidere şi flexibilitate. Consătenii noştri din Polonia, mai prudenţi, au scăpat. De unde erau luaţi peste picior că nu se mişcă suficient de repede, că pun piedici globalizării, au ajuns să fie singurii din familie care nu au trecut prin recesiune. Verii mai bogaţi care stăteau în vilele euro din centru (cum ar fi verişoara Belgia) au fost ajutaţi rapid, încă de la început. A sărit tanti Franţa, cu bani mulţi şi a scăpat nişte bănci mari cu sediul în Bruxelles, de la faliment. Cei din sud, de mai departe, nu au avut norocul ăsta. Într-un fel, e şi din vina lor. Dacă tanti Grecia zicea adevărul din prima, cine ştie, poate avea o şansă în plus.

Acum, situaţia e încurcată. Nu poţi să nu ajuţi familia. Nu se face. Nu poţi să-i dai afară din cartierul euro, să le zici să se mute înapoi la bloc, la scara D (de la drahmă). Dar nici nu poţi să îi ajuţi la risipă. Să le dai, dar cu condiţii? Hmmm, nu prea. Asta merge doar la noi, la bloc. „Dacă nu te duci la muncă, Ioane, eu nu te mai ţin acasă, să te uiţi toată ziua la OTV.“ Cu grupul PIIGS (Doamne, ce urît i-au botezat), nu e aşa simplu. Ei sînt membri vechi, ştiu bine asociaţia de locatari, că au scris şi ei la statut. Greu să îi ameninţi. În plus, într-un fel te porţi cu ăia de la vilă, altfel cu amărîţii de la bloc (fost comunist).

Şi noi, Ioane, ce ne facem? Păi, ce să facem? Ne vedem de treabă şi încercăm să o rezolvăm cît mai bine, după capul nostru. Că doar ştim asta, că bărbatul e cap femeii sale, nu? El e capul familiei. Trebuie să aducă bani în casă. Să se mişte, să caute soluţii. Mai aduce şi Uniunea cîte ceva, dar are săraca atîtea pe cap zilele astea că nu ar trebui să aşteptăm mare lucru de la ea. Să o mai menajăm. Şi, dacă avem suficientă energie, să fim atenţi şi la scandalul din cartierul bogătanilor. E tare interesant. S-ar putea să ne dea idei despre ce să facem şi ce să nu comitem cu nici un chip. Ştiţi cum se zice, că băieţii deştepţi învaţă din greşelile altora. Doar fraierii, din ale lor. Chiar şi într-o familie mare şi fericită ca a noastră.

Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Către ieșirea din ipocrizie
Administrația de la Washington a făcut eforturi majore pentru a evita scurgerile de informații cu privire la dimensiunile reale ale sprijinului pe care îl oferă ucrainenilor.
Bătălia cu giganții jpeg
Îngrijorări de Noaptea Muzeelor
E alternativa smart la ieșirea prin cluburi și discoteci.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Stupori alimentare
Urmăresc de mult, cu atenție, „bibliografia” nutriționiștilor profesioniști și, pe urmele cetățeanului turmentat care întreba mereu cu cine să voteze, întreb și eu, timid, dar tenace: „Eu ce să mănînc? Ce să beau? Cum să aleg dieta optimă?”.
Frica lui Putin jpeg
Unde-s gîlcevile de altădată?
Unde sînt certurile de odinioară precum cele dintre Ponta și Antonescu, care au condus la ruperea USL-ului?
Postmaterialismul, butelia și pandemia jpeg
Miorița woke
Ca orice protestatar respectabil, și miorița originală se simte ignorată, așa că „iarba nu-i mai place, gura nu-i mai tace”.
De la Madlenka la Madeleine Albright, doamna secretar de stat jpeg
De la Madlenka la Madeleine Albright, doamna secretar de stat
Pentru prima oară de la nașterea SUA, o femeie avea să conducă Departamentul de Stat.
O mare invenție – contractul social jpeg
Libertatea de exprimare între tirani, manipulatori, naivi, mizantropi și echidistanți
Romanul lui Vodolazkin și cartea lui Procopius din Caesarea dezvăluie, fiecare în felul său, modul în care se scrie istoria.
Iconofobie jpeg
Un menu european
Natura profundă, intimă, a ființei filologului fusese iremediabil răscolită, devastată chiar.
„Cu bule“ jpeg
Celebrul „Suplement”
E remarcabilă îmbogățirea substanțială a bibliotecii digitale a Institutului de Lingvistică și Istorie Literară „Sextil Pușcariu” din Cluj.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Acele lucruri inefabile care te fac să te îndrăgostești
Sînt la etapa națională a Olimpiadei de Lectură ca Abilitate de Viață.
Un sport la Răsărit jpeg
Oameni ca Jose Mourinho sau Ronnie O’Sullivan au început să plîngă. Ce se întîmplă?
Cu Ronnie e despre recorduri, nu-l credeţi că nu-i pasă! A egalat numărul maxim de titluri mondiale. Asta face un pic de apă în ochi.
Alb și negru – interviu cu Garry KASPAROV, campion mondial la șah, oponent al regimului Putin jpeg
Alb și negru – interviu cu Garry KASPAROV, campion mondial la șah, oponent al regimului Putin
„Doar victoria Ucrainei și distrugerea totală a mașinii de război a lui Putin pot aduce pacea, atît pentru Ucraina, cît și pentru estul Europei sau pentru Europa întreagă și, de fapt, pentru întreaga lume.”
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Neutralitatea moldoveană și vinovăția românească
Politic, conducerea de la Chișinău face eforturi supraomenești pentru a da asigurări că nu există nici un pericol iminent.
Bătălia cu giganții jpeg
Puțină libertate. Și multe probleme
Țările din Europa occidentală reprezintă o zonă idilică, chiar dacă nu ideală, pentru presă...
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Re-începutul filosofiei
...deveneam nerăbdător ori de cîte ori filosofia întîrzia prea mult în concept, în terminologie, în acrobație analitică.
Frica lui Putin jpeg
Eufemismul
Este însă și altceva, încă mai sinistru, în acest tip de eufemisme politico-ideologice: ele servesc la dezumanizarea adversarului, eliberînd conștiința de orice reproș pentru un act criminal.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
„Eu nu mai citesc presa din 1979” / „Sigur, tu îți permiți...”
Cînd a venit vestea morții lui Radu Lupu, toate marile ziare ale lumii au publicat articole despre legendarul pianist român.
Odă bucuriei, Allegro ma non troppo jpeg
Odă bucuriei, Allegro ma non troppo
În 1817, Societatea Filarmonică din Londra l-a însărcinat pe Beethoven să compună o simfonie.
Stat minimal, stat puternic, stat eficient jpeg
Stat minimal, stat puternic, stat eficient
Dintre toți economiștii români, Georgescu este cel mai tranșant în a analiza și a vorbi despre hibele capitaliștilor și capitalului din România.
Iconofobie jpeg
Imperfecțiuni
Defectele (auto)inventate de oamenii în cauză ajunseseră să fie percepute – tocmai prin inexistenţa lor de facto – drept „limita de atins”, vorba lui Gabriel Liiceanu într-o celebră carte.
„Cu bule“ jpeg
Didactice
Textul recomandă, de exemplu, ca termenul student (cu sensul „cel care studiază”, indiferent de nivel) să nu mai fie folosit în școlile din Ardeal pentru ciclul preuniversitar, ci să fie înlocuit cu elev sau școlar, ca în Regat.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Să nu încremenim în prejudecăți
Andreea nu este un elev care să performeze la disciplinele realiste, iar matematica e, pentru ea, o piatră grea de încercare.
Un sport la Răsărit jpeg
Doi ani și jumătate în spatele fileului pentru Boris Becker?
Viaţa lui Becker, ce-i drept, e o vraişte. Ajunge să-l priveşti pentru a înţelege cîte nopţi grele sînt pitite sub faţa buhăită.
Comunismul se aplică din nou jpeg
O întîmplare din România de azi
Mi-a venit în minte formula unui cunoscut: În definitiv, cine ești tu ca să nu ți se întîmple să fii nedreptățit?

Adevarul.ro

image
Colosul cenuşiu. Ce ascunde muntele de zgură, una dintre cele mai mari halde din România VIDEO
În vecinătatea combinatului siderurgic din Hunedoara, se află una dintre cele mai mari halde de zgură din România.
image
Un şofer a rămas fără permis şi a fost amendat după ce a sunat la 112 ca să anunţe că este şicanat în trafic
Un apel la 112 a luat o turnură neaşteptată pentru un bărbat de 37 de ani. Acesta apelase serviciul de urgenţă ca să anunţe că un şofer îl şicanează în trafic, pe raza comunei brăilene Viziru.
image
Afacere de milioane de euro lângă un radar ce comunică direct cu baza Deveselu. „Nu s-a cerut avizul MApN”
MApN a dat in judecată Consiliul Judeţean Dolj după ce a autorizat construirea unui depozit in zona radarului din localitatea Cârcea. Instalaţia militară este importantă pentru apărarea aeriană a României. În spatele afacerii stă chiar primarul din Cârcea.