La biroul ONT

Publicat în Dilema Veche nr. 847 din 2 - 8 iulie 2020
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg

Pentru cine își mai amintește, în anii comunismului, o vacanță pe litoralul românesc (pentru că pe un alt litoral, nu se putea…) începea de obicei cu o vizită la biroul ONT, adică Oficiul Național de Turism. La fel ca multe altele, turismul era deținut și controlat de statul român.

Noi în fiecare an, în luna august, ne pregătim să mergem la mare. De fapt, ne pregătim mult mai devreme, încă din martie, cînd mergem să cumpărăm bilete de la biroul ONT. Biletele sînt scumpe, mama și Anton pun deoparte bani pentru ele, iar un sejur durează douăsprezece zile.

– Ce înseamnă un sejur? am întrebat-o eu pe mama, la biroul ONT.

– Un sejur înseamnă că vom petrece douăsprezece zile la mare, cu cameră la hotel și trei mese pe zi, la restaurantul hotelului… iar dacă avem noroc și ne dau bonuri valorice, putem mînca oricunde în altă parte unde primesc bonuri valorice, așa că nu vom fi legați numai de restaurantul hotelului.

– Da, e mai bine cu bonuri valorice, spune și Anton. Acum doi ani, la „Callatis”, mîncarea a fost mizerabilă, nu mai țineți minte?

Eu nu mai țin minte, probabil că eram prea mică.

Biroul ONT e un magazin de pe Calea Moșilor, aproape de Bucur Obor, la parterul unui bloc. E un magazin care nu seamănă cu nimic cunoscut, nici cu Alimentara unde se găsesc creveți vietnamezi și conserve de pește în sos tomat, nici cu Fortuna de unde mai cumperi uneori nectar bulgăresc, nici măcar cu Foto-Muzica unde au chitări adevărate și discuri cu povești. E un magazin mare și luminos care te duce cu gîndul la mare, iar vînzătorii stau în spatele unor ghișee și vînd sejururi de cîte douăsprezece zile, pe pereți sînt planșe cu litoralul românesc ca acelea de la școală, de la orele de științele naturii. Există și niște măsuțe mici și cîteva scaune pe care oamenii care vor să meargă la mare stau ca să se sfătuiască între ei, căci pe măsuțe sînt niște hărți cu stațiunile de pe litoral pe care vezi unde e amplasat hotelul, dacă e departe de plajă sau dacă are piscină, cîte etaje are și cum arată. De exemplu, dacă alegi să mergi la hotel „Scoica” din stațiunea Jupiter, ai vrea să știi dacă hotelul chiar are formă de scoică, să nu te simți păcălit… sau cel puțin eu aș vrea să știu de dinainte unde o să locuiesc la mare și la ce să mă aștept.

Dacă nu ajungi, cu banii pregătiți, la biroul ONT, în luna martie, după aia nu mai găsești bilete și nu te mai bucuri de sejurul de 12 zile, rămîi acasă. Sau mergi în gazdă, la Constanța.

– Nu mai avem bilete decît în stațiunea Venus, ne spune zîmbitoare fata de la ghișeu, în luna martie. Arată ca o stewardesă sau așa îmi imaginez eu că ar trebui să arate o stewardesă, pentru că nu am zburat niciodată cu avionul. Sau mai avem în stațiunea Saturn…

– În nici un caz la Saturn, zice speriat Anton. Acolo merg toți țăranii…

– Unde la Venus? întreabă și mama.

– Păi, avem la hotel „Vulturul” sau la hotel „Pajura”, spune vînzătoarea blondă de la ghișeu.

Anton se repede la măsuță ca să cerceteze hărțile cu stațiunile.

– Doino, în nici un caz! zice el după ce găsește cele două hoteluri pe hartă. Astea-s din alea… blocuri turn, cu zece etaje… păi, ce mi-e că mă duc la mare, ce mi-e că stau la mine-n bloc, e același lucru!

– Chiar nu mai aveți altceva în stațiunea Venus? întreabă mama cu speranță.

– Am mai avea ceva la hotel „Florica”.

În stațiunea Venus, multe hoteluri au nume de fete, așa cum în stațiunea Cap Aurora, hotelurile au nume de pietre prețioase pe care le știu și eu din cărți cu prințese precum Povești cu zîne de Contesa de Ségur – „Safir”, „Diamant”, „Ametist”, „Rubin”. Ce frumos trebuie să fie să stai într-un hotel cu un asemenea nume, însă la Cap Aurora nu găsești bilete nici măcar în martie, nimeni nu știe de ce.

Așa că cercetăm pe hartă hotelul „Florica”.

– Are doar patru etaje, ceea ce e bine, mormăie Anton de unul singur. Camere cu balcon… Și nu pare departe de plajă…

– Are piscină? îndrăznesc eu, aproape în șoaptă, însă vînzătoarea mă aude și-mi zîmbește din nou amabil.

– Nu are, dar parcul de distracții, Luna Park, e la doi pași.

– Și unde mîncăm? mai întreabă mama.

– Mîncați alături, la „Mara”, nu sînt mai mult de două sute de metri…

Mama și Anton par mulțumiți și plătesc biletele. Ieșim afară din magazinul ONT, pe Calea Moșilor e frig și ninge mărunt, mama îmi potrivește mai bine căciula pe cap, e ultima ninsoare a iernii. Dar sîntem veseli și nu ne mai pasă, anul acesta ne vom petrece sejurul de la mare la hotel „Florica”. E ca și cum vacanța noastră ar fi început deja.

În tren, dorm aproape jumătate din drum. Mă trezesc cînd trecem podul peste Dunăre, de la Cernavodă. Anton mă duce pe culoar și mă ridică în brațe ca să mă pot uita pe geam la rîul cel mare pe care îl traversăm. Însă mie cel mai mult îmi place aerul care îmi vine direct în față – un aer rece și proaspăt al dimineții care miroase deja a mare.

Coborîm în gara de la Neptun, bagajele noastre stau înșirate pe peron. Sînt mulți oameni care au coborît odată cu noi, multe familii. Pe peron vedem oameni care sînt deja la mare de mai multă vreme și se plimbă cu trenul dintr-o parte în alta, ca să viziteze stațiunile de pe litoral – bărbați în șlapi, femei grase cu spatele roșu de la soare care cară saltele umflate cu aer, copii la fel de negri ca cei din America, din cartea Aventurile lui Tom Sawyer. Oamenii de aici, de la mare, arăta cu totul altfel decît cei de la București. Sînt mai mult dezbrăcați și par să nu se grăbească nicăieri. Nu se înghesuie, nu sînt nervoși, nu te dau la o parte. Pînă și Anton, care mereu comentează cîte ceva, „cu dinții-n sus”, cum zice mama, zîmbește acum fericit. Mi-aș dori să rămînem la mare pentru totdeauna.

La recepție, e coadă, sînt și alți oameni care au ajuns odată cu noi, sînt alții care pleacă, se schimbă sejurul. O lăsăm pe mama să stea la coadă cu biletele, ea are mai multă răbdare și noi, eu și Anton, ne lungim pe fotoliile cele mari din hol, că așa fac oamenii cînd ajung la mare, se relaxează.

– Hai, Adina, că mai ai un pic și ajungi la plajă! zice Anton, după care închide ochii, aproape că ațipește.

Mama se întoarce după o vreme cu cheia de la cameră, atîrnă de o bucată mare de plastic și scrie pe ea 102.

– Măi, n-au avut să ne dea decît la parter, zice ea cam supărată.

– Cum adică la parter? sare Anton din fotoliu. Adică să n-avem balcon?! Unde să ne uscăm prosoapele, slipii? Eu nu accept la parter! Am luat bilete încă din martie…

– Du-te tu să vorbești cu el…, zice mama. Dă-i ceva! zice mama și scoate din portofel o bancnotă de o sută de lei. Eu nu m-am putut înțelege…

Anton ia banii și dă din coate la coadă ca să ajungă pînă la recepționerul cel tînăr, în cămașă albă și cu mustață, care are în grija sa cheile tuturor camerelor din hotel, el hotărăște cine și unde va locui pe timpul sejurului. Recepția e un soi de birou înalt și maroniu din lemn, dincolo de el sînt rafturi cu caiete groase, un panou cu chei și mai multe ceasuri care indică orele din lumea întreagă – adică București, ora 12, Paris, ora 11, Londra, ora 10, New York, ora 7.

(fragment din volumul în lucru Vine vacanța, cu trenul din Franța care documentează și „recuperează” vacanțele din comunism)

index jpeg 5 webp
Gustul banului
Gustul banilor poate să se refere și la un „amărît” care, cine știe cum, găsește un post sigur și bine plătit la stat, un post pe care pregătirea și experiența sa nu i-ar fi permis, în mod normal, să îl ocupe.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Nucleara
Este urmăritul penal capabil să treacă dincolo de faza încordării mușchilor și să folosească arme nucleare?
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Alexandru Dragomir despre politica (noastră)
Din păcate, puțini știu cine a fost Alexandru Dragomir.
Frica lui Putin jpeg
Filosofie, feminitate, autenticitate
Aşa se explică, pesemne, de ce în filosofie s-a menținut „privilegiul” masculin, chiar şi în vremurile mai noi, de după emanciparea femeii.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Activistul european și moartea unei pasiuni
Articolul meu vrea să atragă atenția: cu excesele activismului și propagandei, UE poate pierde treimea de mijloc.
index jpeg 5 webp
Spaghete în copaci
Propun să rămînem la rețeta lui Fellini. Plus paharul cu vin.
Iconofobie jpeg
Diplomație
Se reia, observ, o dezbatere politologică mai veche.
„Cu bule“ jpeg
Format letric
Nu era atît de cunocut încît să exprime fără ambiguități noua idee, dar sensul i-a fost aproximat din context, din relația cu termenul complementar.
HCorches prel jpg
Vremuri ale fricii
Dar dincolo de negare, dacă nu apare și acceptarea, efectele pe termen lung sînt devastatoare.
p 7 Chatbot WC jpg
Idioția artificială
Ar trebui oare programată inteligența artificială (IA) să răspundă la același nivel cu întrebările care i se pun?
IMG 8779 jpeg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Alt bîlci?
Cum ar fi să construiești un Disneyland și un Tesco la Londra, în Hyde Park?
O mare invenție – contractul social jpeg
Adevărul, premisa dreptății
Această limită este și mai evidentă dacă se înțelege că nici un proces judiciar nu se confundă cu Judecata de Apoi.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Sürdürülebilirlik
A crede înseamnă a paria pe o inevidență, a „credita” un „posibil”, dincolo de exigențele stabile ale „realului”.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Pensiile francezilor
Dar vigoarea protestelor, dincolo de faptul că e vorba despre o tradiție franceză adesea desconsiderată și subiect de glume, mai arată ceva.
Frica lui Putin jpeg
Inamicii diversității
Privite în ansamblu, aceste cerințe ale cultelor, care s-au așezat, din păcate și spre detrimentul lor, cred, la remorca BOR, nu vor încuraja deloc predarea Religiei într-un spirit tolerant
AFumurescu prel jpg
Păstori, tătuci și influenseri (I)
Așa apar „tătucii” aleși democratic. Nimic nou sub soare.
index jpeg 5 webp
Un veac de Time
Scopul principal pe care cei doi și l-au propus a fost să furnizeze cît mai eficient știri cititorilor, chiar și celor mai ocupați dintre aceștia, care nu prea au timp de citit – de unde și denumirea Time.
Iconofobie jpeg
Rațiune și simțire
Se demontează aici un mit care a făcut carieră în secolul XX, mitul naturii prezumtiv candide a creaţionistului.
„Cu bule“ jpeg
Beat criță
Expresia beat criță este foarte răspîndită azi, în registrul colocvial; alte construcții în care intră cuvîntul criță cu sensul său propriu sau cu înțelesuri figurate au devenit însă extrem de rare.
HCorches prel jpg
Încă un Minister al Educației
Presiune care, în unele cazuri, se transformă în adevărate forme de bullying, fără doar și poate.
IMG 8779 jpeg
În cazul Hagi, tatăl şi fiul, să fii copilul unui mare fotbalist e binecuvîntare sau blestem?
Tot ce vine de la el nu poate fi decît excepţional. Hagi spune „eu sînt Ianis şi Ianis e Hagi”.
p 7 Curba Laffer WC jpg
Ultima redută a globalizării
Dar geopolitica nu e singurul motiv pentru eșecul celui de-al doilea val al globalizării.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cîte divizii are CPI?
Așadar, noua acuzație că președintele ar fi comis ceva contra copiilor, fie ei și din Ucraina, ar putea avea un ecou special în Rusia.

Adevarul.ro

image
O familie de români s-a mutat, după 17 ani, din Elveția într-un sat de lângă Urziceni: „Una dintre cele mai bune decizii”
Mulți români care se întorc din străinătatea aleg să-și facă un rost în România, dar la oraș, cu la țară, unde au parte de o viață mai liniștită.
image
Cea mai temută infractoare care a terorizat Spania e româncă. O armată de interlopi o asculta orbește
Tenace, ambițioasă și extrem inteligentă, dar nu în ultimul rând de o frumusețe răpitoare, ea a reușit să câștige toate războaiele cu bandele rivale.
image
Nou scandal sexual în universitate. „Profesorul de 67 de ani i-a propus să devină iubita lui. Să facă sex în fața unei minore“
Elaborarea unor Coduri de etică stricte privind hărțuirea sexuală în universitățile din România devine o prioritate, în contextul numărului din ce în ce mai crescut de astfel de cazuri care apar în spațiul public. Ultimul scandal de acest tip provine din Cluj-Napoca.

HIstoria.ro

image
Statul sovietic paralel în România. Rețeaua colonelului Zudov
Prin sintagma „stat sovietic paralel” înțelegem mecanismul clandestin prin care Uniunea Sovietică a instituit controlul total asupra suveranității statului român.
image
Povestea marilor cutremure ce au zguduit spațiul românesc
La mijlocul lunii februarie a acestui an, orașul Târgu Jiu și localitățile învecinate au fost afectate de o serie de cutremure care, deși nu au produs pierderi de vieți omenești sau pagube materiale majore, au stârnit panică în rândul populației.
image
Irina Bossy-Ghica: „Îmi consacru toate eforturile pentru a reconstrui ceea ce înaintașii mei au clădit”
Stră-strănepoata lui Ion Ghica și a lui Gheorghe Grigore Cantacuzino a plecat din România în liceu, în 1973, și s-a reîntors prima oară 17 ani mai târziu, după „Revoluția” pe care ține s-o scrie cu ghilimele.