Impresii călătoare

Publicat în Dilema Veche nr. 497 din 22-28 august 2013
Bacalaureatul părinţilor jpeg

– Dar de unde sînteţi? ne întreabă, după o scurtă conversaţie, chelnerul flamand, întinzîndu-ne meniurile.

– Din România, răspund eu, cu jumătate de gură.

– Amîndoi? se miră el, uitîndu-se la nevastă-mea, care este luată adesea drept nordică.

– Soţia mea e norvegiancă, îi spun eu, uşor ţîfnos.

– A, deci te-a scos doamna la o friptură? rînjeşte chelnerul la mine. Apoi, uitîndu-se în jur, îmi aruncă peste umăr:

– Vezi că au mai rămas nişte resturi la masa vecină, poţi să iei de acolo, că te scoate mai ieftin. La plată, flamandul cel fudul pune nota în faţa soţiei mele şi mai rînjeşte o dată către mine: „Azi e ziua ta norocoasă!“ Eu îi spun ceva despre Brel şi les flamingants, dar se face la rîndul său că nu aude. Xenofobia pare să devină principala reuşită reală a uniunii europene... 

* * *

Şcoala de vară de la Konitsa e neschimbată. În ciuda crizei, organizatorii au reuşit şi de data aceasta să adune studenţi din toţi Balcanii, pentru două săptămîni de cursuri şi teren „transfrontalier“, în Grecia şi Albania. Ne ducem glonţ la Platanul Mariei, unde, după ce ne informăm reciproc, în cel mai curat limbaj mimico-pantomimic, despre ce-am mai făcut în ultimul an, ne aşteaptă ouzo meze-ul de bun venit. Din partea casei. Şi ne simţim din nou „acasă“. A doua zi, mergem deja cu toţi studenţii într-un sat ascuns în munţi. E sărbătoarea de Sfînta Paraschiva şi toţi fiii satului s-au întors din toate colţurile lumii să serbeze. Satul mai are doar vreo zece familii, dar acum sînt cîteva sute, au venit din Europa, dar şi din Australia sau Canada. Sîntem adoptaţi în cel mai firesc mod cu putinţă. Unii se prind în dans. Cine plăteşte lăutarii conduce hora, iar lăutarii – ultimul „taraf“ din zonă – îl urmează pas cu pas, îl privesc în ochi şi îşi modulează cîntarea după mişcările acestuia. Gazda petrecerii, o venerabilă zeiţă a fecundităţii, cu ochi de foc, preia baticul, conduce dansul şi se metamorfozează într-o graţie a munţilor, de un erotism cutremurător. Iar cînd, tîrziu în noapte, Marele Vassilis se ridică, în sfîrşit, de pe scaunul său, toată lumea amuţeşte, nu mai există decît jeluirea clarinetului şi mişcarea suspendată a lui Vassilis. „Mă aşteptam la ceva mai kitsch, aşa, gen «Cîntarea României», dar e pe bune!“ nu-şi mai revine un student. 

* * *

După Konitsa, ne-am început concediul coborînd la vale, din Munţii Pindului, pînă unde se termină pămîntul, am luat primul feribot şi am ajuns într-o insulă, iar de acolo – în cel mai îndepărtat golf. Nu a trebuit să-mi închid telefonul şi să-mi ascund laptopul, căci aici, pînă şi undele sînt în siestă, aşa că sînt „debranşat“ de la natură. Gazda noastră nu ne întrebă nici cum ne cheamă, ne conduce în camera generoasă, cu două balcoane, şi ne asigură doar că „nix problem“, după care îmi povesteşte că a lucrat 25 de ani la München. Realizez, mai tîrziu, că nu ne înregistrează pentru bunul motiv că nu declară nimic la Fisc, evaziunea fiscală din turism fiind deja un sport naţional în Grecia. 

* * *

La două minute de casă e plaja, tivind golful cu o panglică de nisip fin, care avansează mult în oglinda de cristal a mării. De partea cealaltă a plajei se înşiruie palmierii şi cîrciumile, care îşi întind şezlongurile spre mare şi îşi trag mesele la umbră. Majoritatea turiştilor sînt cupluri de britanici, categoria oldies but goldies, zîmbind la soarele mediteranean, în aşteptarea unei nesperate a doua tinereţi de duminică. Nu există nici un club, nu se aude nici o muzică, doar „cosaşii“ ăia meridionali şi scandalagiii pe care uit mereu cum îi cheamă. Luăm berea de bun venit, un Mythos în halbe aburinde: Yamas, c’est dimanche au paradis!... 

* * *

De a doua zi, tabieturile sînt puse la punct: masa pentru cafeaua de dimineaţă, locul la plajă, cel pentru berea de la 12, siesta, bineînţeles, plimbarea de după-amiază şi masa de seară. Am nimerit tot la o Maria, Marry’s, devenită rapid Meri-fis, căci ne-a întrebat dacă vrem ţicăn sau fis, după care ne-a zîmbit cu un senc iu veri maţ! Aleargă de colo-colo, cam haotic, dar cu o asemenea sîrguinţă că nu poţi decît să o iubeşti. O dată, ne-a uitat vreo jumătate de oră. A avut apoi o revelaţie şi a venit fugind la noi: „I forgot you!“ ne-a zîmbit ea, candid. Dar sîntem deja de-ai casei şi nu avem nici un zor. De altfel, ca la toţi meridionalii, zorul nu prea are sens... 

* * *

Pe drumul de întoarcere, în portul Vassiliki, unde ne-a lăsat feribotul, luăm o bere de adio. Este o bijuterie de vechi sat pescăresc, devenit turistic, dar nu excesiv, cu lanţul său de restaurante pe malul mării, dar şi cu două-trei taverne unde localnicii îşi beau bîrfele. Ne serveşte o româncă, studentă la Construcţii, care visează să ajungă la Meteora. Alături de noi, un cuplu de români dezabuzaţi: „Cine dracu’ ne-a pus să venim aici? Tu nu vezi ce ponosit e totul? Cu banii ăştia mai bine mergeam la noi, la Venus, acolo barem ai ce face!“ se revoltă duduia. „Mai încercăm şi pe insulă, şi dacă e tot aşa, ne întoarcem acasă“ – o linişteşte dînsul şi pleacă împreună spre un BMW imens şi negru. Doamne, cum om fi devenit o ţară de ţoape parvenite?

Vintilă Mihăilescu este antropolog, profesor la Şcoala Naţională de Ştiinţe Politice şi Administrative. Cea mai recentă carte publicată: Scutecele naţiunii şi hainele împăratului. Note de antropologie publică, Polirom, 2013.

640px Boulevard Unirii jpg
Cu mîndrie despre România, cu luciditate despre români
România va construi și spitalele regionale și municipale (este greu de spus cînd), pentru că dacă acum este moda stadioanelor, cu siguranță va veni și cea a spitalelor.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Dependența de China
În discursul despre care aminteam mai devreme, Rishi Sunak propunea ca relațiile cu China să fie guvernate de acum înainte de un „pragmatism robust”.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Nota testamentară a lui Constantin Noica
S-au găsit, inevitabil, și hermenuți subtili, care să extindă „marasmul” nicasian asupra „discipolilor”.
Frica lui Putin jpeg
Dr.
Bine, dar de ce totuși au nevoie să-și pună la rever acest păcătos de dr.? Vanitate?
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Doar educația...
Și eu cred că responsabilitatea, respectul pentru ceilalți și hărnicia sînt valorile fundamentale pe care trebuie să le insuflăm celor ce vin după noi.
m simina jpg
Primul SMS din istorie
Fix treizeci de ani, așadar, de la primul mesaj scurt trimis (Short Message Sent) din istorie.
Iconofobie jpeg
Un demon atipic
Ambii reprezintă niște „realități” abstracte, imprecise, încărcate de mister și neclaritate semantică.
„Cu bule“ jpeg
Șofer de duminică
Popularitatea expresiei se reflectă în extinderea tiparului la alte ocupații.
HCorches prel jpg
Voi știți formula permanganatului de potasiu?
Așa era ea, o profesoară severă din cale-afară, la orele căreia nu se auzea nici musca.
radu naum PNG
Putem să vorbim despre un campionat prea mondial de fotbal?
Un minunat Panama-Oman va putea fi savurat la viitoarea Cupă Mondială. Sau un Brazilia – St. Kits şi Nevis, acolo să vezi distracţie! Nu s-au gîndit rău venerabilii.
p 7 WC jpg
Evitabila creștere a extremei drepte germane
Dar nu și în Germania, unde partidul de extremă dreapta Alternative für Deutschland (AfD) are, deocamdată, un succes neînsemnat.
Comunismul se aplică din nou jpeg
De ce se opune Austria
Mi-am adus aminte atunci și cum o cunoștință din Oetz mi-a explicat odată că pe văile mai dinspre Elveția mă puteam întîlni cu oameni nesuferiți și încuiați.
O mare invenție – contractul social jpeg
Subiect de drept și drept subiectiv (I)
În limba engleză, termenul subject a rămas fidel sensului etimologic de supus.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Conferințele noastre, viitorul nostru
Cînd generația liceenilor de azi va ajunge la butoanele țării, sînt convins că ne va fi mai bine decît ne este acum!
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Presa acum 85 de ani și azi
Nu mai e vorba de o slujbă publică, destinată să lămurească în vreun fel pe privitor.
Frica lui Putin jpeg
Condiția de înger
abandonînd umanitatea pentru un scurt răstimp, a împrumuta aripile de la îngeri.
AFumurescu prel jpg
Interesul și fesul
Dacă nu mă credeți, întrebați-vă prietenii de pe Facebook, Instagram, Twitter, TikTok și ce alte rețele „sociale” vor mai fi fiind. În lumea virtuală.
m simina jpg
Abraham Lincoln de Ziua Recunoștinței
Abraham Lincoln este primul președinte american care a salvat un curcan de la sacrificare, dar nu cu ocazia Zilei Recunoștinței, ci de Crăciun.
Iconofobie jpeg
Întîmplări întîmplătoare
„Întîmplările” sînt piesele unui puzzle imens ce creionează o imagine aflată dincolo de puterea noastră de cuprindere.
„Cu bule“ jpeg
Vechea gașcă
Originea cuvîntului nu a fost lămurită, deocamdată.
HCorches prel jpg
Nu-i cazul să renunți
Din fericire, chiar și în cadrul acestor formări pe care le mai susținem, constatăm că numărul acestor profesori este în scădere.
p 7 WC jpg
Libertate de expresie pentru cine?
Expresia lui Musk „într-o manieră sănătoasă” permite o gamă largă de interpretări, unele dintre ele foarte restrictive pentru libertatea de expresie.
radu naum PNG
Comunismul se aplică din nou jpeg
Bucureștiul văzut cu alți ochi
Bucureștiul acela, bombardat de americani și apoi și de germani, era încă frumos și bogat.

Adevarul.ro

florica boboi 8 jpg
Florica Boboi, noua câștigătoare Chefi la Cuțite! „Îmi bate inima de mor. N-am câștigat nimic în viața mea”
Florica Boboi este câștigătoarea sezonului 10 al emisiunii Chefi la Cuțite. Chiar de Ziua Națională a României, cei trei finaliști au avut o bătălie de zile mari pentru marele trofeu.
Evgheni Prigojin FOTO TASS
Fost coleg de închisoare cu Prigojin: Este un bulangiu, literalmente
„Noi doi am ispăşit o pedepsă în acelaşi timp. Aş vrea să vă spun că Prigojin este un bulangiu, literalmente”, declară Saşa Kurara într-o înregistrare video.
11172012 jpg
Costa Rica - Germania. Fosta campioană mondială din 2014 părăsește pentru a doua oară consecutiv competiția încă din faza grupelor
Multipla campioană mondială, Germania, părăsește pentru a doua oară consecutiv această competiție după triumful obținut în 2014.

HIstoria.ro

image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.
image
Noiembrie 1918: O lume în revoluție
1918, așa cum este creionat de literatura memorialistică, este anul unei lumi în plină revoluție. Desfășurată de la un capăt la celălalt al continentului european, revoluția este inegală și îmbracă diverse forme.
image
Scurt istoric al zilei naţionale
Instaurată încă de la venirea pe tronul României a lui Carol I, 10 Mai a rămas în tradiţia românilor ca Ziua Naţională a României moderne, până în 1947, când a fost impus regimul comunist. Un principe strãin pe tronul României reprezenta o necesitate politicã întrucât dupã abdicarea forţatã a lui Cuza la 11 februarie se ridica problema menţinerii recunoaşterii unirii celor douã principate.