Food nazi

Publicat în Dilema Veche nr. 499 din 5-11 septembrie 2013
Bacalaureatul părinţilor jpeg

Am convenit mai de mult că sînt un grammar nazi. Am spus-o şi o susţin. Ei, nu chiar „grammar“, dar aşa vine vorba. Nu micile scăpări sau gafe gramaticale mă irită (cine ştie cîte mi-ar scăpa şi mie dacă nu ar fi ochiul vigilent al soţiei mele care să revadă tot ce scriu!), ci perversiunile de limbaj. Da, iubesc limba şi ca atare sufăr profund cînd este violată. O impoliteţe pe ici, o neatenţie pe colo, treacă-meargă, dar siluire – şi încă siluire publică, aşa, în văzul lumii şi nepedepsită de lume? Ei bine, nu, asta mă scoate din minţi! Şi cred că ar trebui să-l revolte pe oricare om, căci omul a dus comunicarea, una dintre cele trei trebuinţe fundamentale ale oricărei fiinţe vii, pe nişte culmi de rafinament care l-au făcut Om. Este deci inuman să violezi limba! Dar nu o să mai insist asupra acestei chestiuni: dosar închis.

Acum aş vrea să deschid alt dosar şi să mă declar food nazi. Hrana, cealaltă trebuinţă fundamentală a lumii vii, a fost dusă şi ea pe nişte culmi de rafinament care au ajuns să definească omul. (Despre cea de-a treia trebuinţă, reproducerea, nu am de gînd să mă pronunţ, căci, transformată în sexualitate, nu pare să fie – deocamdată – ameninţată în vreun fel; chiar dacă ar fi cîte ceva de spus şi despre diluarea erotismului în simplă sexualitate, dar, mă rog, aici fiecare să se descurce cum poate...) Mîncarea însă este şi ea ameninţată de tot felul de perversiuni.

Nu vă gîndiţi că am de gînd să vă vorbesc acum despre diversele forme şi reţete de „alimentaţie raţională“, fie ele comuniste sau de piaţă. Nu e treaba mea şi nici n-am ţinut vreodată să fiu prea „raţional“ în această privinţă. Altceva mă îngrijorează, ceva similar cu siluirea limbii: aşa cum limbajul poate fi redus la comunicare pragmatică, şi mîncarea poate fi redusă la hrană utilă. E un păcat? Nu, dar e păcat...

Mă gîndeam la toate acestea în golfuleţul meu din Kefalonia, unde la fiecare masă plecam încîntat, dar şi frustrat că nu am apucat să mănînc şi celălalt fel, şi altă specialitate, că poate n-o să apuc să degust tot. La Maria erau specializaţi în saganaki, de scoici, de fructe de mare, de tot ce vreţi, dar aveau şi minunata plăcintă kefaloniană şi o musaca de mă ia cu ameţeală numai cînd mă gîndesc. La vecini erau specializaţi în peşti, de tot felul, expuşi într-o vitrină frigorifică imensă, peşti despre care nici măcar nu auzisem în viaţa mea. De fiecare dată cînd venea prînzul, dădeam la ban, fiindu-mi imposibil să mă decid pe care dintre restaurante să îl aleg. Ei bine, ce credeţi că mîncau mai toţi tinerii din jurul nostru? Cu obsesiile mele mici, dar persistente, am făcut timp de cîteva zile o statistică: să tot fi fost trei sferturi dintre ei care au comandat pizza cu cola. Sau „ţicăn“, căci puiul e mai dietetic. Treaba lor, veţi zice, de gustibus non disputandum. De acord, dar gust să fie! Şi apoi e păcat, nu pentru că au ales de data asta ubicua pizza (din care ar fi găsit versiuni mai bune la ei acasă decît la greci), ci pentru că, în mod evident, nici nu s-au gîndit că ar putea să-şi dorească altceva. Despre gusturi putem discuta, dar despre moartea gustului, ba! Să preferi nişte hanuri în care să comanzi mereu acelaşi lucru atunci cînd poţi să stăpîneşti imperiul multicultural al mîncării mi se pare chiar de prost-gust. Ca să nu mai vorbim că aceste mono-manii sînt moartea pasiunii, atrofiază nu doar gustul, ci şi curiozitatea. Şi să nu-mi spuneţi că nici curiozitatea nu e ceva nobil, care să nu merite apărată!

Mi-am adus aminte, cu această ocazie, de versiunea şi mai gravă a siluirii papilelor. Eram într-o dimineaţă într-un restaurant mai cu pretenţii, undeva prin Dorobanţi. Un tip la şapte ace s-a aşezat la masa de alături şi a comandat o ciorbă de burtă. Bun, a avut omul o noapte mai grea, puteam să-l înţeleg şi să-l aprob din toată inima. A cerut apoi un Courvoisier, din care mai trăgea cîte o duşcă în timp ce leorbăia ciorba. Îmi venea să-i torn farfuria în cap şi să păstrez coniacul pentru mine! Ăsta era de-acum viol în toată regula! Nu combini ciorbă de burtă cu coniac, icre negre cu ceapă, un Chateauneuf-du-Pape cu pepsi etc., şi toate acestea nu pentru că nu e bine, ci pentru că nu e bun. Să nu mă înţelegeţi greşit, nu sînt un purist şi cu atît mai puţin nu sînt împotriva „combinaţiilor“. Bucătăria chineză, de pildă, are nişte combinaţii care nici măcar nu au trecut vreodată prin capul europenilor, dar chinezii au muncit vreo cîteva milenii ca să le găsească pe cele „bune“. Sau – ca să nu-i supăr pe vegetarieni – ceea ce ştie să facă bucătăria indiană, combinînd toate plantele ei, întrece orice imaginaţie. În sfîrşit, deşi sînt circumspect, admir fără rezerve bucătăria fusion, dar trebuie să fii grand chef ca să-ţi iasă.

Pe scurt, ceea ce vreau să spun este că a sărăci mîncarea, precum şi a sărăci limba, este un mod stupid de a sărăci omul – şi astfel umanitatea din tine. Ca în bancul cu Radio Erevan: Este adevărat că Elveţia poate să devină comunistă? Noi răspundem: Da, este adevărat, dar ar fi păcat...

Vintilă Mihăilescu este antropolog, profesor la Şcoala Naţională de Ştiinţe Politice şi Administrative. Cea mai recentă carte publicată: Scutecele naţiunii şi hainele împăratului. Note de antropologie publică, Polirom, 2013. 

640px Boulevard Unirii jpg
Cu mîndrie despre România, cu luciditate despre români
România va construi și spitalele regionale și municipale (este greu de spus cînd), pentru că dacă acum este moda stadioanelor, cu siguranță va veni și cea a spitalelor.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Dependența de China
În discursul despre care aminteam mai devreme, Rishi Sunak propunea ca relațiile cu China să fie guvernate de acum înainte de un „pragmatism robust”.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Nota testamentară a lui Constantin Noica
S-au găsit, inevitabil, și hermenuți subtili, care să extindă „marasmul” nicasian asupra „discipolilor”.
Frica lui Putin jpeg
Dr.
Bine, dar de ce totuși au nevoie să-și pună la rever acest păcătos de dr.? Vanitate?
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Doar educația...
Și eu cred că responsabilitatea, respectul pentru ceilalți și hărnicia sînt valorile fundamentale pe care trebuie să le insuflăm celor ce vin după noi.
m simina jpg
Primul SMS din istorie
Fix treizeci de ani, așadar, de la primul mesaj scurt trimis (Short Message Sent) din istorie.
Iconofobie jpeg
Un demon atipic
Ambii reprezintă niște „realități” abstracte, imprecise, încărcate de mister și neclaritate semantică.
„Cu bule“ jpeg
Șofer de duminică
Popularitatea expresiei se reflectă în extinderea tiparului la alte ocupații.
HCorches prel jpg
Voi știți formula permanganatului de potasiu?
Așa era ea, o profesoară severă din cale-afară, la orele căreia nu se auzea nici musca.
radu naum PNG
Putem să vorbim despre un campionat prea mondial de fotbal?
Un minunat Panama-Oman va putea fi savurat la viitoarea Cupă Mondială. Sau un Brazilia – St. Kits şi Nevis, acolo să vezi distracţie! Nu s-au gîndit rău venerabilii.
p 7 WC jpg
Evitabila creștere a extremei drepte germane
Dar nu și în Germania, unde partidul de extremă dreapta Alternative für Deutschland (AfD) are, deocamdată, un succes neînsemnat.
Comunismul se aplică din nou jpeg
De ce se opune Austria
Mi-am adus aminte atunci și cum o cunoștință din Oetz mi-a explicat odată că pe văile mai dinspre Elveția mă puteam întîlni cu oameni nesuferiți și încuiați.
O mare invenție – contractul social jpeg
Subiect de drept și drept subiectiv (I)
În limba engleză, termenul subject a rămas fidel sensului etimologic de supus.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Conferințele noastre, viitorul nostru
Cînd generația liceenilor de azi va ajunge la butoanele țării, sînt convins că ne va fi mai bine decît ne este acum!
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Presa acum 85 de ani și azi
Nu mai e vorba de o slujbă publică, destinată să lămurească în vreun fel pe privitor.
Frica lui Putin jpeg
Condiția de înger
abandonînd umanitatea pentru un scurt răstimp, a împrumuta aripile de la îngeri.
AFumurescu prel jpg
Interesul și fesul
Dacă nu mă credeți, întrebați-vă prietenii de pe Facebook, Instagram, Twitter, TikTok și ce alte rețele „sociale” vor mai fi fiind. În lumea virtuală.
m simina jpg
Abraham Lincoln de Ziua Recunoștinței
Abraham Lincoln este primul președinte american care a salvat un curcan de la sacrificare, dar nu cu ocazia Zilei Recunoștinței, ci de Crăciun.
Iconofobie jpeg
Întîmplări întîmplătoare
„Întîmplările” sînt piesele unui puzzle imens ce creionează o imagine aflată dincolo de puterea noastră de cuprindere.
„Cu bule“ jpeg
Vechea gașcă
Originea cuvîntului nu a fost lămurită, deocamdată.
HCorches prel jpg
Nu-i cazul să renunți
Din fericire, chiar și în cadrul acestor formări pe care le mai susținem, constatăm că numărul acestor profesori este în scădere.
p 7 WC jpg
Libertate de expresie pentru cine?
Expresia lui Musk „într-o manieră sănătoasă” permite o gamă largă de interpretări, unele dintre ele foarte restrictive pentru libertatea de expresie.
radu naum PNG
Comunismul se aplică din nou jpeg
Bucureștiul văzut cu alți ochi
Bucureștiul acela, bombardat de americani și apoi și de germani, era încă frumos și bogat.

Adevarul.ro

Nicolae Balcescu jpg
Satira de excepție a lui Nicolae Bălcescu despre corupția din România. „Neam de curci” VIDEO
De Ziua Națională a României, Antena 1 a difuzat emisiunea „România, Râzi cu RoaST!”, în cadrul căreia un actor cunoscut l-a interpretat pe marele istoric Nicolae Bălcescu.
Luis Suarez FOTO EPA EFE jpg
Scandal uriaș după Ghana-Uruguay. Ce au făcut colegii lui Suarez în timp ce acesta plângea în hohote
E scandal imens după meciul Ghana - Uruguay de la Cupa Mondială 2022. Selecţionerul Uruguayului a sugerat că arbitrul german Daniel Siebert este de vină pentru eliminarea echipei sale de la CM 2022, informează DPA.
Congres AUR - George Simion - 27 mar 2022 / FOTO Inquam Photos / Octav Ganea
AUR cere ca România să nu mai ajute R. Moldova
Alianța pentru Unirea Românilor a adoptat în cadrul Congresului organizat la Alba Iulia o rezoluție prin care cere unificarea României și R. Moldova. Șeful formațiunii a susținut însă că România ar trebui să oprească ajutorul îndreptat către vecini.

HIstoria.ro

image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.
image
Noiembrie 1918: O lume în revoluție
1918, așa cum este creionat de literatura memorialistică, este anul unei lumi în plină revoluție. Desfășurată de la un capăt la celălalt al continentului european, revoluția este inegală și îmbracă diverse forme.
image
Scurt istoric al zilei naţionale
Instaurată încă de la venirea pe tronul României a lui Carol I, 10 Mai a rămas în tradiţia românilor ca Ziua Naţională a României moderne, până în 1947, când a fost impus regimul comunist. Un principe strãin pe tronul României reprezenta o necesitate politicã întrucât dupã abdicarea forţatã a lui Cuza la 11 februarie se ridica problema menţinerii recunoaşterii unirii celor douã principate.