Food nazi

Publicat în Dilema Veche nr. 499 din 5-11 septembrie 2013
Bacalaureatul părinţilor jpeg

Am convenit mai de mult că sînt un grammar nazi. Am spus-o şi o susţin. Ei, nu chiar „grammar“, dar aşa vine vorba. Nu micile scăpări sau gafe gramaticale mă irită (cine ştie cîte mi-ar scăpa şi mie dacă nu ar fi ochiul vigilent al soţiei mele care să revadă tot ce scriu!), ci perversiunile de limbaj. Da, iubesc limba şi ca atare sufăr profund cînd este violată. O impoliteţe pe ici, o neatenţie pe colo, treacă-meargă, dar siluire – şi încă siluire publică, aşa, în văzul lumii şi nepedepsită de lume? Ei bine, nu, asta mă scoate din minţi! Şi cred că ar trebui să-l revolte pe oricare om, căci omul a dus comunicarea, una dintre cele trei trebuinţe fundamentale ale oricărei fiinţe vii, pe nişte culmi de rafinament care l-au făcut Om. Este deci inuman să violezi limba! Dar nu o să mai insist asupra acestei chestiuni: dosar închis.

Acum aş vrea să deschid alt dosar şi să mă declar food nazi. Hrana, cealaltă trebuinţă fundamentală a lumii vii, a fost dusă şi ea pe nişte culmi de rafinament care au ajuns să definească omul. (Despre cea de-a treia trebuinţă, reproducerea, nu am de gînd să mă pronunţ, căci, transformată în sexualitate, nu pare să fie – deocamdată – ameninţată în vreun fel; chiar dacă ar fi cîte ceva de spus şi despre diluarea erotismului în simplă sexualitate, dar, mă rog, aici fiecare să se descurce cum poate...) Mîncarea însă este şi ea ameninţată de tot felul de perversiuni.

Nu vă gîndiţi că am de gînd să vă vorbesc acum despre diversele forme şi reţete de „alimentaţie raţională“, fie ele comuniste sau de piaţă. Nu e treaba mea şi nici n-am ţinut vreodată să fiu prea „raţional“ în această privinţă. Altceva mă îngrijorează, ceva similar cu siluirea limbii: aşa cum limbajul poate fi redus la comunicare pragmatică, şi mîncarea poate fi redusă la hrană utilă. E un păcat? Nu, dar e păcat...

Mă gîndeam la toate acestea în golfuleţul meu din Kefalonia, unde la fiecare masă plecam încîntat, dar şi frustrat că nu am apucat să mănînc şi celălalt fel, şi altă specialitate, că poate n-o să apuc să degust tot. La Maria erau specializaţi în saganaki, de scoici, de fructe de mare, de tot ce vreţi, dar aveau şi minunata plăcintă kefaloniană şi o musaca de mă ia cu ameţeală numai cînd mă gîndesc. La vecini erau specializaţi în peşti, de tot felul, expuşi într-o vitrină frigorifică imensă, peşti despre care nici măcar nu auzisem în viaţa mea. De fiecare dată cînd venea prînzul, dădeam la ban, fiindu-mi imposibil să mă decid pe care dintre restaurante să îl aleg. Ei bine, ce credeţi că mîncau mai toţi tinerii din jurul nostru? Cu obsesiile mele mici, dar persistente, am făcut timp de cîteva zile o statistică: să tot fi fost trei sferturi dintre ei care au comandat pizza cu cola. Sau „ţicăn“, căci puiul e mai dietetic. Treaba lor, veţi zice, de gustibus non disputandum. De acord, dar gust să fie! Şi apoi e păcat, nu pentru că au ales de data asta ubicua pizza (din care ar fi găsit versiuni mai bune la ei acasă decît la greci), ci pentru că, în mod evident, nici nu s-au gîndit că ar putea să-şi dorească altceva. Despre gusturi putem discuta, dar despre moartea gustului, ba! Să preferi nişte hanuri în care să comanzi mereu acelaşi lucru atunci cînd poţi să stăpîneşti imperiul multicultural al mîncării mi se pare chiar de prost-gust. Ca să nu mai vorbim că aceste mono-manii sînt moartea pasiunii, atrofiază nu doar gustul, ci şi curiozitatea. Şi să nu-mi spuneţi că nici curiozitatea nu e ceva nobil, care să nu merite apărată!

Mi-am adus aminte, cu această ocazie, de versiunea şi mai gravă a siluirii papilelor. Eram într-o dimineaţă într-un restaurant mai cu pretenţii, undeva prin Dorobanţi. Un tip la şapte ace s-a aşezat la masa de alături şi a comandat o ciorbă de burtă. Bun, a avut omul o noapte mai grea, puteam să-l înţeleg şi să-l aprob din toată inima. A cerut apoi un Courvoisier, din care mai trăgea cîte o duşcă în timp ce leorbăia ciorba. Îmi venea să-i torn farfuria în cap şi să păstrez coniacul pentru mine! Ăsta era de-acum viol în toată regula! Nu combini ciorbă de burtă cu coniac, icre negre cu ceapă, un Chateauneuf-du-Pape cu pepsi etc., şi toate acestea nu pentru că nu e bine, ci pentru că nu e bun. Să nu mă înţelegeţi greşit, nu sînt un purist şi cu atît mai puţin nu sînt împotriva „combinaţiilor“. Bucătăria chineză, de pildă, are nişte combinaţii care nici măcar nu au trecut vreodată prin capul europenilor, dar chinezii au muncit vreo cîteva milenii ca să le găsească pe cele „bune“. Sau – ca să nu-i supăr pe vegetarieni – ceea ce ştie să facă bucătăria indiană, combinînd toate plantele ei, întrece orice imaginaţie. În sfîrşit, deşi sînt circumspect, admir fără rezerve bucătăria fusion, dar trebuie să fii grand chef ca să-ţi iasă.

Pe scurt, ceea ce vreau să spun este că a sărăci mîncarea, precum şi a sărăci limba, este un mod stupid de a sărăci omul – şi astfel umanitatea din tine. Ca în bancul cu Radio Erevan: Este adevărat că Elveţia poate să devină comunistă? Noi răspundem: Da, este adevărat, dar ar fi păcat...

Vintilă Mihăilescu este antropolog, profesor la Şcoala Naţională de Ştiinţe Politice şi Administrative. Cea mai recentă carte publicată: Scutecele naţiunii şi hainele împăratului. Note de antropologie publică, Polirom, 2013. 

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Un virus, cu mortalitate de 40 de ori mai mare decât COVID-19, ar putea devasta omenirea. La ce trebuie să fim atenți
Experții britanici în sănătate publică avertizează că gripa aviară, inclusiv varianta H5N1, care poate infecta și oamenii, ar putea provoca o pandemie mai gravă decât COVID-19. Ei cer guvernelor lumii să ia măsuri imediate pentru prevenirea unei eventuale catastrofe.
image
Cum puteți scăpa de „hormonul stresului” și grăsimea de pe burtă. Suplimentele care vă pot ajuta
Cortizolul, adesea numit „hormonul stresului”, joacă un rol crucial în răspunsul organismului la stres. Nivelurile ridicate de cortizol pot duce la o creșterea grăsimii de pe burtă, avertizează medicii.
image
Când sunt suplimentele alimentare un pericol pentru sănătate. Medic: „Recomandăm doar pe cele care au studii clinice”
Suplimentele alimentare, atrag atenția medicii, nu sunt „simple vitamine”, sau „doar plante”, ci pot face mult rău atunci când nu sunt administrate la indicația medicului și nu sunt produse certificate.

HIstoria.ro

image
Iuliu Maniu interceptat de Siguranță la ordinul lui Armand Călinescu
În 1932 Armand Călinescu e subsecretar de stat la Interne. La 5 decembrie el se mărturisește Jurnalului, ținut zilnic și pe ascuns:
image
,,Haide, haide RPR, du-ne la victorie!” România la preliminariile „Euro 1960”
Pe 6 iunie 1958, Agerpres anunța că Uniunea Europeană de Fotbal (UEFA), în cadrul congresului său ținut la Stockholm, a luat hotărârea organizării competiției internaționale „Cupa Europei”.
image
Jurnalul lui Mihail Bulgakov, confiscat de NKVD
Manuscrisele nu ard!, proclamă solemn domnul Woland în Maestrul şi Margareta al lui Bulgakov.