Excepționali ce sîntem

Publicat în Dilema Veche nr. 312 din 4-10 februarie 2010
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

„Dom’le, oameni mai necivilizaţi ca românii n-am mai văzut, iete cum parchează, eu vă zic, cînd plec în concediu, dacă e în străinătate, eu am grijă să nu fie români în staţiune, aşa sîntem noi, neamul ăsta, înapoiaţi. Vai de mama noastră.“

Aţi auzit, cred, de mii de ori, în zeci de variante, pe sute de teme, jelania de mai sus. O auzi la taximetrişti, o citeşti în presă, o discuţi cu amicii. Obsesia bunei imagini în străinătate străbate amarnic mare parte a discursului public sau privat românesc. Ne trec transpiraţiile de indignare cînd, pe o stradă centrală a Vienei, auzim pe cineva vorbind mai tare la telefon, în româneşte, trăncănind vrute şi nevrute. Dacă am auzi vreun „Yo, dude, whazzup?“ ne-ar amuza. Ştim replica din filme, nu ne-ar deranja prea tare, chiar dacă ar fi rostită cu glas tare în catedrala Saint Paul din Londra.

Recunosc, am şi eu micile mele obsesii în materie de colegi de vacanţă. De exemplu, mă interesez dacă, în staţiunea în care mă duc, sînt mulţi englezi. Am păţit-o în Spania, de cîteva ori. I-am urmărit cu gura căscată cum defilează pe la patru dimineaţa (ne treziserăm din somn, nu puteam dormi de atîta vacarm), dinspre cluburi spre oriunde. Beţi (bete) morţi (moarte), urlînd din toţi rărunchii felurite zicături din folclorul sudului Londrei, luînd la ţintă cu sticle goale maşinile din parcări (în special cele cu număr de Franţa, deşi nu aş zice că italienii ar fi fost menajaţi). Dimineaţa îi găseam pe aleea din faţa hotelului, dormind buştean, strîngînd tandru în braţe cîte o sticlă de tărie, pe jumătate goală. Cîte unul (una) mai dormea sub pod, visînd frumos la următoarea doză. Seringa precedentei atîrna goală, în venă. Turiştii englezi sub 24-25 de ani îmi par cea mai stranie specie contemporană de călători. Pentru ei, preţurile unui sejur în străinătate sînt nimica toată. Noi, românii, plătim în medie dublu faţă de cît îl costă pe un londonez un concediu în acelaşi hotel, în aceleaşi condiţii. Prin urmare, clasele de jos îşi pot permite sejururi în hoteluri peste medie.

Nu am pomenit din întîmplare cuvîntul „clasă“. La Londra, diferenţele între cei cu bani şi cei fără, între cei educaţi şi cei certaţi cu şcoala, între cei crescuţi cu frica lui Dumnezeu şi huligani îmi par cele mai vizibile, prin comparaţie cu orice altă capitală europeană. Aduc argumente dintre cele mai frivole. Intraţi într-un magazin, pre numele lui Fortnum&Mason. Acolo, totul demonstrează distincţie, tradiţie, calm, educaţie, rafinament, clasă. Vînzătorii sînt numai între două vîrste şi par scoşi direct din Forsythe Saga. Marfa din magazin este cu totul altceva decît în Sainsbury, Debenham’s sau H&M. Nu am văzut nouveau riches pe acolo. Nici britanici, nici de aiurea (Rusia, în primul rînd). Probabil că aceştia din urmă îşi dau întîlnire la Harrod’s. Diferenţele de clasă sînt vizibile, cu ochiul liber, pe stradă. Englezoaica middle class se îmbracă mai degrabă prost. Gustul în materie de îmbrăcăminte nu reprezintă punctul forte al doamnelor care trăiesc într-una din capitalele mondiale ale shopping-ului (totuşi).

Apoi, dacă tot nu credeţi că Anglia e bine stratificată social, faceţi o plimbare prin Soho, în oricare seară de week-end. Puşti beţi mangă, urlînd ca toate alea, îmbrăcaţi ca nişte mutanţi, populează zona, cu zecile de mii. Beau cîte o bere într-un pub, alte două în altul. După cinci pub-uri sînt zmei! Sar pe capotele maşinilor, fac semne deocheate trecătorilor mai în vîrstă şi, ca gest suprem, realizează suprema figură a distracţiei în locuri publice: the full moon. Adică, lăsatul pantalonilor în jos şi arătatul dosului spre cine se potriveşte să fie în zonă.

Englezul adolescent din Soho se mută, peste vară, în Spania, Grecia, Portugalia, Cehia, Ungaria. Pe unde trece, lasă localnicilor amintiri de neşters: mai devastează cîte o cîrciumă, mai dă foc unei pădurici, mai distruge o plajă. Prin comparaţie, amărîtele de ţigănci din România care cerşesc pe lîngă Sagrada Familia sau în metroul parizian reprezintă o biată pată de culoare. Dar cîtă cerneală curge pe la noi prin ziare, cîtă cenuşă ne punem în cap, cîtă disperare pentru imaginea ţărişoarei, cît prilej de strîmbat superior din nas!

Pentru mine, Anglia este ţara lui Churchill şi a doamnei Thatcher, a lui The Economist (cel mai bun săptămînal din lume) şi a BBC-ului (mama tuturor televiziunilor publice). A Beatles-ilor şi a lui Sting. Ba chiar şi a lui Jamie Oliver, de ce nu? Cu toate acestea, voi continua să îi evit pe tinerii englezi în concediu. Îşi fac, oare, englezii probleme pentru imaginea ţării lor? O conta părerea mea, a unui cetăţean al unei ţări mici din partea aialaltă a Europei? Impregnaţi de trecutul imperial şi de statutul de mare putere, mai au răgaz să îşi pună întrebări legate de comportamentul tinerei lor generaţii? Din plin. Ziarele scriu, televiziunile organizează dezbateri. Unele dintre ele sînt pătimaşe, altele sînt doar pline de umor. Seriale de televiziune precum Little Britain sau Yes, Prime Minister, exportate în toată lumea, sînt doar reflexia vizibilă în exterior a acestei obsesii privind imaginea naţiei lor în lume. În plus, în Anglia nu există socluri. Eşti (ai fost) o persoană cunoscută, importantă pentru ţară? Treci la refec. Scenariştii şi ziariştii englezi nu au simţul sfinţeniei. Nu există „poeţi nepereche“ (deşi Shakespeare, mă-nţelegi, ar fi englez) sau voievozi canonizaţi. Autoironia pare a fi virtutea supremă.

Asemănarea dintre români şi englezi este subiectul discuţiei, adică preocuparea pentru imaginea ţării. Diferenţele ţin de stilul în care se discută, de felul argumentaţiei şi de cantitatea disponibilă de simţ al umorului. Ţin, pînă la urmă, de siguranţa de sine. Care calitate pare lipsă la apel în majoritatea spiciurilor autohtone. Prin urmare, drept compensaţie, făcurăm cum făcurăm şi inventarăm bubulii lui Coruţ, statul cu pieptul la hotarele Creştinătăţii, precum şi energia cosmică dimprejurul Sarmisegetuzei.

„D’aia ne-au băgat în Uniune, dom’le, că sîntem piaţă de desfacere. Ne bagă pe gît toate porcăriile lor cu E-uri şi fabricile noastre le-au băgat în faliment. Dar le e frică de noi, că sîntem mai harnici. Păi, românul cînd ajunge la ei, rupe piaţa. Munceşte pe brînci, mai ieftin şi mai bine ca ai lor. Şi e şi mai priceput.“

Pe asta o ştiaţi? Sînt sigur că da.

Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.
O mare invenție – contractul social jpeg
Sub zodia Balanței
Nu de puține ori, dezacordul dintre CSM și Ministerul de Justiție în legătură cu diferite proiecte legislative a determinat fie blocarea acestora, fie tensiuni mari care au tulburat aplicarea în practică a reglementărilor adoptate de Parlament.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Absenți din istorie
Dezbaterile pe subiectele mari pot fi neplăcute, dar de ele depinde sănătatea unei națiuni. Deocamdată am ales să fim absenți din istorie.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Melancolic, despre democrație
Admit că am fost provocat și de cîteva opinii autohtone, grăbite, simplificator, să constate imaginea „vetustă” a monarhiei în general. Nu pot decît să le doresc „democrație” plăcută...
Frica lui Putin jpeg
Monarhul constituțional (La moartea reginei Elisabeta a II-a)
Și atunci, să spunem că el/ea, monarhul constituțional, este simbolul părții noastre absente, a ceea ce noi nu sîntem, dar poate dorim inconștient să fim, a ceea ce credem că am fost și nu mai putem fi.
AFumurescu prel jpg
Trupurile Reginei; și nu numai
Dacă nu putem fi regi pe dinafară, să încercăm măcar să fim aristocrați pe dinlăuntru. Keep calm and carry on.
Mikhail Gorbachev visits U S  Capitol 1992 LCCN2017646196 jpg
La un (singur) pahar cu Mihail Gorbaciov
În orice caz, campania inițiată sub conducerea lui Mihail Gorbaciov a avut și rezultate pozitive, oglindite în scăderea consumului de alcool și în creșterea speranței de viață și a ratei natalității.
Iconofobie jpeg
Un personaj familiar
Făcînd bine ingratului, el își (auto)creează un sfidător ascendent moral față de acesta („îți sînt superior, pentru că am puterea de a te ridica, de a te sprijini, lucruri complet inaccesibile ție”).
„Cu bule“ jpeg
„Jupîneasă servită”, „bucătăreasă perfectă”, „funcționar cinstit”
Anunțurile de acum un secol erau mult mai generoase în enumerarea calităților necesare îndeplinirii oricărei meserii, majoritatea privind sîrguința, curățenia și seriozitatea: harnic, vrednic, destoinic, muncitor, curat, liniștit, serios, nevicios, fără vicii.
HCorches prel jpg
În nici un caz zei
Sigur, pentru asta este necesar să traversăm noi înșine acest proces și să ne dăm seama cît avem de lucrat cu noi înșine, cît mai avem de cunoscut despre noi înșine, cît de vulnerabili sîntem, în nici un caz zei.
p 7 WC jpg
Este războiul nuclear inevitabil?
Războiul din Ucraina ne-a reamintit că nu putem evita incertitudinea și riscul. Scopul de a reduce (nu de a suprima), cu timpul, rolul armelor nucleare rămîne la fel de important ca întotdeauna.
Un sport la Răsărit jpeg
Fotbalul și violența sînt nedespărțite?
Machiajul fotbalului s-a prelins în dîre groase. Bubele sînt tot acolo, bine-mersi. Schimbarea se amînă sine die în patria lui Nihil sine Deo.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Șosele
Din Norvegia, în schimb, mi-aduc aminte banda de asfalt șerpuitoare prin penumbra unor păduri de brad fără sfîrșit, pe care autocarul o parcurgea într-o liniște și cu o constanță sedative, spre un nord crepuscular, aflat parcă dincolo de limita conștienței noastre.

Adevarul.ro

Hadis Najafi Foto Profimedia
O tânără împușcată de șase ori în timpul protestelor din Iran devine un nou simbol al sfidării VIDEO
Najafi a fost împușcată de șase ori și ucisă miercuri în orașul Karaj de către forțele de securitate iraniene, fiind rănită în abdomen, gât, inimă și mână.
HUAWEI nova 10 Pro jpg
HUAWEI nova 10 Pro: o combinație unică de hardware, pe cât de cool, pe atât de strălucitoare [TECH REVIEW]
HUAWEI a lansat noul HUAWEI nova 10 Pro, ce aduce pasionaților de tehnologie o combinație între un design elegant, performanța unei camere frontale ultra puternice și a încărcare rapidă SuperCharge, de 100W.
Arme nucleare Rusia FOTO Shutterstock
Kremlinul, după avertismentul SUA în privința folosirii armelor nucleare: Avem contacte „sporadice” cu partea americană
Kremlinul a anunţat luni că are contacte „sporadice” cu SUA în chestiuni legate de armele nucleare, la câteva zile după ce Vladimir Putin a declarat că nu joacă la cacealma în privinţa disponibilităţii sale de a utiliza astfel de arme.

HIstoria.ro

image
Cine a fost „Îngerul de la Ploiești”?
O prinţesă furată de propriul tată și dusă la orfelinat, regăsită la 13 ani de familia din partea mamei, una dintre cele mai bogate din România – bunicul era supranumit „Nababul“.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.
image
Aristide Blank, finanțistul camarilei lui Carol al II-lea
Aristide Blank (1883-1961) a fost o personalitate complexă, care după ce a studiat dreptul și filosofia, s-a implicat în lumea financiară națională și internațională, reușind astfel să influențeze major viața politică românească dintre cele două războaie mondiale.