După Alep

Publicat în Dilema Veche nr. 675 din 26 ianuarie – 1 februarie 2017
După Alep jpeg

Sfîrșitul luptelor din Alep nu va pune capăt războiul sirian, în ciuda armistițiului proaspăt încheiat pe întinsul întregii țări. Și nici nu va alina suferința populației orașului, în cea mai mare parte dislocată. Asediul Alepului va înscrie doar Siria în istorie ca pe o altă „problemă venită din infern“ – pentru a-l parafraza pe fostul secretar de stat al SUA, Warren Christopher. Și, la fel ca în cazul altor recente conflicte regionale infernale, precum cele din Bosnia (la care se referea Christopher) și Ruanda, istoricii viitorului vor sublinia o trăsătură esențială a conflictului sirian: eșecurile diplomatice spectaculoase care i-au permis să escaladeze.

Diplomația de calitate începe cu o analiză temeinică a intereselor, atît ale țării în discuție, cît și ale puterilor străine implicate. Ceea ce presupune o evaluare atentă a modului în care țelul urmărit de aceste interese va afecta ordinea regională și internațională. Și caută căi pentru a spori capacitatea puterilor regionale și mondiale de a rezolva problemele.

De-a lungul acestui proces, valorile împărtășite universal și reafirmate constant – ambele aspecte fiind vitale pentru a determina actori diferiți să lucreze împreună la rezolvarea problemelor și la depășirea dificultăților – trebuie să asigure un reper moral și să definească un teren comun de acțiune. Este însă esențial ca valorile să nu devină armele folosite de un actor împotriva celuilalt, într-un mod care să sporească tensiunile și să submineze soluțiile.

Să luăm cazul războiului bosniac din 1990 – rezultatul unei trebi neduse la bun sfîrșit, în urma dezmembrării imperiilor austriac și otoman și a creării statelor-națiune, la începutul secolului XX. Conflictul a erupt imediat după Războiul Rece, într-un moment în care un set de principii de organizare internațională a fost abolit, fără ca un nou set să fie deja disponibil. Acesta e unul dintre motivele pentru care conflictul s-a soldat cu un masacru civil în masă și cu încălcări grave ale drepturilor omului.

Războiul bosniac a pus însă la încercare noua ordine mondială și a sfîrșit prin a cataliza schimbări în structura instituțională a comunității in-ter-na-ționale (inclusiv establishment-ul tribunalelor pentru crime de război). Poate oare sistemul apărut în urma Războiului Rece să gestioneze problemele generate de fosta Uniune Sovietică? Poate să preia NATO roluri și misiuni noi? Poate colabora Occidentul cu noua Federație Rusă? Poate relația transatlantică să facă față noii situații?

Răspunsul la toate aceste întrebări s a dovedit că este unul afirmativ. Ca urmare, chiar dacă regiunea continuă să se confrunte cu probleme grave, porțile iadului au rămas închise – ca și în cazul Ruandei. Și totuși, cu douăzeci de ani mai tîrziu, memoria colectivă a lumii cu privire la principiile cooperării se pare că a dat greș.

E adevărat, calea către pace în Siria nu s-a întrevăzut niciodată cu claritate. Președintele Bashar al-Assad, ale cărui forțe controlează acum întregul Alep pentru prima oară după 2012, este un dictator brutal care a pornit un război împotriva propriilor oameni, inclusiv a civililor, folosind chiar și arme chimice. Tentația de a dori o schimbare a regimului – un scop salutat de SUA și de unele țări europene – era de înțeles.

Și totuși, într-o demonstrație de spectaculoasă incompetență diplomatică, SUA s-au apucat să pună în practică acest deziderat fără a face un efort serios de a atrage sprijin internațional și fără ca măcar să țină cont de alte opinii și interese. Și, să fie clar, există o mulțime de opinii și de interese (adesea conflictuale). Siria este, în fond, situată la Marea Mediterană, are granițe cu Israel, Turcia și Irak, și are, asemenea Irakului, propria minoritate kurdă greu de strunit. Siria nu este acel tip de țară față de care puterile internaționale și regionale să poată fi indiferente.

De fapt, atunci cînd puterile occidentale încurajează o schimbare de regim, alți actori – printre care Iran, Rusia și interesele șiite din Libanul învecinat – se opun. Cu toate acestea, SUA trimit trupe, cu o agendă proprie precară, furnizînd arme în teren unor combatanți virtual necunoscuți, fără a-i verifica în prealabil. Ceea ce a dat aliaților regimului Assad toate motivele de care aveau nevoie pentru a furniza arme la rîndul lor.

Unii au argumentat că dacă SUA ar fi furnizat mai mult armament mai repede, Assad nu ar fi avut timp să atragă sprijin și să se mențină la putere. Dar asta înseamnă a nu ține cont de importanța strategică pe care Siria o are pentru atîtea puteri străine, și nici de fragmentarea și impredictibilitatea combatanților susținuți de SUA.

Adevărata greșeală a Americii e că a ratat colaborarea cu toate părțile, inclusiv cu Assad și cu opoziția sunnită, socotită sectantă. (În timpul războiului bosniac, SUA au purtat totuși discuții cu Slobodan Miloșevici, președintele a ceea ce mai rămăsese din Iugoslavia.) SUA i-au înmînat, practic, pîrghiile diplomatice Rusiei, printr-o abordare care dovedește mărginire – reflectată și de lipsa unei viziuni articulate în ceea ce privește viitorul Siriei de după război.

Acum, SUA joacă rolul unui simplu agitator, oferind numai postúri de indignare morală și trimiteri nesfîrșite la un proces la Geneva mort în fașă. Reacționînd la carna-giul din Alep, Samantha Power, ambasadorul SUA la ONU, s-a rezumat la a-l întreba pe aliatul rus al lui Assad: „Chiar nu vă e rușine deloc?“. Între timp, conflictul continuă să face ravagii, cu repercusiuni grave asupra unor aliați ai SUA precum Uniunea Europeană.

Cît despre Rusia, și ea practică un tip de diplomație căreia îi lipsește întru totul deschiderea. Rusia se străduiește, alături de Turcia (un membru NATO care pare tot mai pierdut în larg), să aducă opoziția siriană și pe reprezentanții guvernului lui Assad în Kazahstan, pentru o nouă rundă de negocieri de pace, înlesnite de armistițiul pe care Rusia și Turcia îl garantează. Iranul va fi și el prezent. Dar unde sînt statele arabe sunnite? Și, mai ales, unde sînt SUA?

Se spune adesea că, o dată la patru ani, SUA acționează fără să aibă un plan de politică externă. De data aceasta, termenul pare să se fi devansat.

Christopher R. Hill, fost secretar de stat adjunct pentru Asia de Est, este decan la Korbel School of International Studies, U-ni-versitatea din Denver, şi autor al volumului Outpost.

© Project Syndicate, 2016
www.project-syndicate.org

traducere din limba engleză de Matei PLEŞU

O mare invenție – contractul social jpeg
O iluzie a lui Benjamin Constant
Partitura globalizării, interpretată cu patos în multe universități și în diferite cercuri de activiști din lume, are ca laitmotiv potențialul tehnologiei de a uni oamenii și de a înlătura diferențele de mentalitate, dincolo de granițele politice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Trenul de Luhansk
Dar ce te faci cînd conducerea țării tale decide că statistica poate fi contrazisă? Ajungi în trenul din Luhansk. Împrăștiat pe marginile unei gropi de obuz, ești contradicție inutilă. Atomi restituiți creației pentru reasamblare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Limitele parodiei
Dinaintea unui spectacol mai curînd grotesc, ca acela imaginat de Kremlin în noaptea dinspre 2011, avem dreptul să spunem, ca regina Victoria: „We are not amused!”.
Frica lui Putin jpeg
Unde este Rusia?
Și, în timp ce Putin pretinde în mod fals că Rusia luptă pentru ființa sa națională, Occidentul, uneori fără să-și dea seama prea bine, luptă (prin susținerea Ucrainei) cu adevărat pentru ființa sa morală.
AFumurescu prel jpg
Închiși în societatea deschisă
Noi, ăștia, muritorii de rînd, ne confruntăm, de o bună bucată de vreme, cu o problemă mai degrabă inversă: cum se face că ne simțim închiși într-o societate altminteri declarat deschisă?
Ronald Reagan   NARA   558523 jpg
Regina și președintele
Ploaia s-a oprit. Regina Elisabeta a II-a și prințul Philip s-au întors pe iahtul regal, unde i-au găzduit pe președintele Ronald Reagan și pe Prima Doamnă Nancy Reagan. Au sărbătorit împreună aniversarea nunții cuplului prezidențial american.
Iconofobie jpeg
Bucuriile prostului solemn
Prostul solemn este numai individul prezentului. Pe simplitatea sa fermecătoare, gospodărească, emanată dintr-o „filozofie a clipei”, se sprijină, ultimativ, întreaga istorie...
„Cu bule“ jpeg
Bîtă
Cînd ești bîtă, cu un punct din oficiu ai șanse să iei un 5 și cu note mai mari la alte materii poți chiar să treci. Dar ăsta nu e bîtă, e lemn.
HCorches prel jpg
Ce putem face pentru elevii ucraineni
Mă rog, e ceva mai complicat, dar în mare cam acestea sînt condițiile.
p 7 Cicero WC jpg
Capitalismul și regina
Monarhia poate fi criticată din multe puncte de vedere. Dar faptul că Elisabeta a II-a s-a privit pe sine într-o lumină smithiană și s-a străduit să fie un exemplu de simț al datoriei și de abnegație, pentru a domoli patimile populare, nu poate fi negat.
Un sport la Răsărit jpeg
Meciurile de tipul celui dintre Anamaria Prodan și Laurențiu Reghecampf pot deveni mai interesante decît cele de fotbal?
Nu, stimabililor, toată ţara e un banc prost. Începeţi de la vîrful ei şi apoi să vă mai văd că strîmbaţi din nas la chivuţele astea!
Comunismul se aplică din nou jpeg
Canalele subterane peste care s-au creat universitățile
La Bologna se suprapun mai multe rînduri de civilizații, etruscă, celtă, romană, și apoi medievală, renascentistă și modernă.
Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.

Adevarul.ro

Forbes FOTO Shutterstock
Schimbări în topul 400 Forbes. Mark Zuckerberg nu se mai află printre primii 10 miliardari americani
Averea celor mai bogați 400 de americani s-a diminuat în 2022 pe fondul creșterii inflației și al scăderii piețelor, relatează Forbes.
adrian mutu
Rapid, calificare fără probleme în grupele Cupei României
FC Rapid Bucureşti s-a calificat la pas în grupele Cupei României la fotbal, competiţie care se desfăşoară din acest sezon într-un nou format, după ce a învins formaţia de liga a treia CS Afumaţi cu scorul de 3-0 (3-0), miercuri seara, pe stadionul Rapid-Giuleşti.
Scurgeri de gaz din conductele Nord Stream FOTO EPA-EFE
Vinovatul evident pentru exploziile Nord Stream: ipoteza unui expert suedez
Economistul suedez Anders Aslund, fost consilier al lui Boris Elţîn, primul preşedinte al Rusiei post-sovietice, afirmă că „vinovatul evident” pentru exploziile de la gazoductele Nord Stream din Marea Baltică pare să fie una dintre cele mai secrete structuri militare ale Rusiei.

HIstoria.ro

image
Care este importanța strategică a Insulei Șerpilor?
De mici dimensiuni, având doar 17 hectare, Insula Șerpilor are cu toate acestea o importanță geostrategică semnificativă. Controlul insulei și al apelor înconjurătoare afectează toate rutele de navigație care leagă Ucraina de restul lumii.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.
image
Aristide Blank, finanțistul camarilei lui Carol al II-lea
Aristide Blank (1883-1961) a fost o personalitate complexă, care după ce a studiat dreptul și filosofia, s-a implicat în lumea financiară națională și internațională, reușind astfel să influențeze major viața politică românească dintre cele două războaie mondiale.