Cum să ajungi la fericire? (III)

Publicat în Dilema Veche nr. 890 din 29 aprilie - 5 mai 2021
Oare cînd am început să arătăm așa de aiurea la lumina naturală? jpeg

„Cu o carte și cu o bicicletă veți fi întotdeauna liberi.” E o replică dintr-un serial, Șarpele (îl găsiți pe Netflix, serie limitată), pe care o amintește un personaj ca fiind rostită de mama lui. Personajul mai are o replică prin care mi-a atras atenția și care m-a făcut să îl pomenesc, de fapt, aici. Este un atașat diplomatic al Olandei, la ambasada din Thailanda. Un secretar al ambasadorului. În calitatea aceasta, fișa postului său este de natură administrativă. Dar, la un moment dat, intră pe firul unor crime și își dedică aproape exclusiv timpul rezolvării lor. Asta îi aduce deservicii profesionale, pentru că își depășește atribuțiile. Într-un dialog cu un alt personaj, însă, el își exprimă crezul: de ce sîntem aici, de fapt? Să învîrtim hîrtii? Poate să nu ne intereseze soarta oamenilor, umanul în general? Sigur, personajul are chestii de făcut în plan administrativ și diplomatic. Dar ceea ce are de făcut, dincolo de astea, și nu pentru că scrie în fișa postului, este să țină cu omenescul, cu oamenii, cu viața în general. Voi încerca să fac legătura și cu replica despre carte și biciclete, pe parcurs.

Am încercat să pledez, în articolele precedente, pentru o mai clară delimitare a conceptului dezvoltării personale, conform căruia s-ar structura viziunea curriculară actuală. Este adevărat, asumat mai explicit începînd cu actualele programe de gimnaziu, presupunîndu-se că și viitoarele programe de liceu o vor prelua și o vor întări. De-a lungul limpului, de la Reforma învățămîntului din 1864, realizată de Al. I. Cuza, pînă în prezent, sistemul educațional a asumat fie o viziune curriculară culturală, fie una estetică, fie una socială, cu suprapuneri uneori ale viziunilor, cu întrepătrunderi ale lor. Cu siguranță, în fiecare dintre aceste viziuni, au existat profesori care au intuit dimensiunea dezvoltării personale pe care trebuie să o susțină ca pedagogi, chiar dacă documentele curriculare nu au făcut-o. Cu siguranță, pe de altă parte, vă aduceți aminte și de profesori care taxează elevii semnificativ atunci cînd ies din „matca” unor abordări strict estetice, a unor abordări validate de critica literară tradițională sau de propriile lor subiectivisme interpretative.

Mi-am adus aminte, văzînd niște citate postate de prozatorul Tudor Ganea pe Facebook, despre ceea ce spunea Philip Roth: literatura se ocupă cu particularul, ea are rolul acesta de a introduce în lume ceea ce nu a existat chiar, în orice caz, de a funcționa ca univers al marginalității în raport cu norma, cu generalul, cu normalitatea adesea. Trebuie însă, în această logică, să funcționeze ca model în sine? Și prin asta aduc întrebarea și în logica modelului curricular cultural, și în a celui estetic, și în a celui social. Lungă vreme, eu însumi fascinat doar de strălucirea construcției, estetic vorbind, cultural, poate uneori social, am susținut că da și că ăsta e rolul meu ca profesor, să relev elevilor aceste dimensiuni, nuanțele lor. Ce fascinant e Bacovia, spre exemplu. Ce perfectă construcție au Alexandru Lăpușneanul, Moara cu noroc sau Ion. Eram prea tînăr și nu mi se revelase încă altceva. Mai ales, nu mi se revelaseră destul dimensiunile existenței umane, prin proprie experiență. Eram un orator doar.

Îmi aduc aminte de prima dată cînd am luat contact cu universul bacovian, descris ca unul depresiv, angoasant. Nici nu știam bine ce e depresia, dar știam că universul bacovian e depresiv. Iubirea, contactul cu ea prin poezia eminesciană, ori idealistă, ori pierdută, ori privirea misogină asupra femeii. Dar asta e viața? Univers depresiv? Asta e iubirea? Ideal, pierdere sau dispreț? Așa trebuie să perceapă un copil, un adolescent, în cheile acestea? Nu trebuie! Văd paradigma curriculară a dezvoltării personale ca o ieșire din fascinația în sine pe care o provoacă un text sau universul unui scriitor, înspre o calibrare a sinelui, prin coordonarea profesorului.

Dar care sînt piedicile, în afară de cele pe care le-am expus deja, programele insuficient orientate în această direcție și obsesia estetismului, pe care o au mulți profesori? Aș mai identifica cel puțin două. Prima ține de formarea inițială a profesorului. Și aici nu mă refer doar la cheile de lectură cu care el însuși este învățat, din liceu și apoi din facultate, pe linia de specialitate. În fond, acolo, în anii de studiu universitar, e normal să i se fundamenteze și să i se consolideze cunoștințele teoretice, de istorie literară și a receptării, de teorie literară. Dar mă refer mai ales la modulele pedagogice. Acolo unde învață metodica predării disciplinei și fundamentele pedagogiei, respectiv ale psihologiei. În aceste module cred că trebuie să se pună mult accent pe o altă percepție și predare a literaturii (îmi dau seama că vorbesc restrictiv, probabil chestiunea poate fi văzută oarecum similar și din punctul de vedere al altor discipline) și, mai ales, pe o cunoaștere și o înțelegere cît mai nuanțată a psihologiei umanului, a mecanismelor pe care le putem accesa pentru a ne situa în lume cît mai asumat, cît mai puțin victimizant, cît mai puțin automutilant (am scris anterior despre rușine, teamă, anxietate etc.). Respectiv a mecanismelor prin care poate fi folosit textul literar în aceste direcții.

Al doilea motiv pe care îl văd ține de evaluare. Mai exact, de fapt, de examinare. Pentru că modelul de evaluare și de examinare utilizat în sistemul românesc nu favorizează deloc o abordare a literaturii din perspectiva curriculară a dezvoltării personale. Centrat pe ierarhizare, favorizînd o competiție calpă adesea, el orientează în fapt și demersurile educaționale de pe parcursul școlarizării, șablonizîndu-le.

Închid povestea, revenind la carte și la bicicletă. Sigur că da, ele te fac liber. Dar fie pentru că ești tu însuți o minte și un suflet extrem de organizate, fie pentru că cineva ți-a orientat demersul. Și ți-a ținut ghidonul drept, cît să nu dai în gard, pînă ai deprins pedalatul. Altfel, sînt șanse mari să îți julești bine genunchii pînă înveți. Sau să intri sub roțile vreunei mașini. Se poate învăța din greșeli, dar de ce să nu se învețe și din literatură, citită într-o cheie care să sprijine acțiunea asupra sinelui?

Fișa postului unui profesor este să implementeze programa școlară. Aparent, aceasta înseamnă să predea niște conținuturi. În fapt, dacă programa școlară trimite și spre competențe, spre valori și atitudini, el trebuie să fie preocupat și de formarea acestora. Dacă nu știe să o facă, e și vina sistemului. Un prim pas spre schimbare ar fi, așadar, o mai explicită clarificare a acestor obiective în programele școlare. Un al doilea însă, la fel de important, este formarea inițială a profesorilor și formarea continuă a acestora, apoi.

Horia Corcheș este scriitor și profesor de limba și literatura română.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Rezultatul protestelor împotriva turiștilor: stațiunile spaniole se golesc
Spaniolii furioși din cauza turismului în masă au primit exact ceea ce au cerut, deoarece Magaluf , unul dintre cele mai importante locuri de vacanță din Mallorca, este pe jumătate gol. De fapt, arată ca un oraş fantomă.
image
Alimentele pe care experții în siguranță alimentară nu le-ar mânca niciodată de la bufetul de mic dejun al unui hotel
Cu toţii suntem de acord că, în vacanţă, unul dintre avantajele de a sta la un hotel este bufetul de mic dejun inclus în pachetul achiziţionat. În acelaşi timp, ultimul lucru pe care ni-l dorim este să rămânem în cameră din cauza vreunei boli digestive.
image
Caravană electorală, atacată cu bâtele într-o comună din județul Buzău VIDEO
Lupta politică se duce și cu ciomagul, pe alocuri. O demonstrează filmarea realizată de membrii unei caravane electorale din comuna buzoiană Calvini, în care se vede cum sunt alergați și amenințați cu bâtele de un grup de săteni.

HIstoria.ro

image
Efectele surprinzătoare ale prezenței ofițerilor ruși în Bucureștiul anului 1877
În cadrul Războiului ruso-turc din 1877, după declararea de Război Imperiului Otoman, trupele ruse intră în România, în drum spre Turcia. Ca urmarea a acestui fapt, Bucureștii lui 1877 sînt luați cu asalt de ofiţerii ruși, gata să-și cheltuiască banii nebunește.
image
Cine au fost „indezirabilii”?
Fondul „Bruxelles” al Arhivei Ministerului Afacerilor Externe păstrează în dosarele secțiunii consulare a Legației României la Bruxelles câteva istorii ale unor personaje de rang secund, aventurieri, delincvenți, propagandiști – așa-numiții „indezirabili”.
image
Atacul lui Cuza asupra masoneriei bucureștene
Modernizarea țării, pe care toți românii o doreau, dar care avea reprezentări diferite de la un grup social la altul, a generat tensiuni în tânărul stat. Programul de reforme al lui Cuza a început să fie contestat.