Cum ai ajuns să scrii despre Uniunea Europeană?

Publicat în Dilema Veche nr. 319 din 25-31 martie 2010
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Stai în redacţie şi te uiţi pe geam. A venit căldura, în sfîrşit. Chef de scris nu ai. Tocmai te-ai întors de la încă una dintre mega-plicticoasele conferinţe de presă de la Primărie. Ştii dinainte ce trebuie să scrii, în funcţie de relaţia patronului cu primarul. Ori de bine, ori de rău, indiferent de conţinutul evenimentului. Ai o vîrstă, ai cîţiva ani de presă şi începi să te întrebi cît timp o să mai faci asta. Cît timp o să rămîi în banalităţi locale, învelite în poleieli justiţiare ale căror dedesubturi le ştii prea bine? Nu prea mai ai chef de asta, dar nu ai ce face, e leasing-ul la maşina, ai rata la „ipotecar“.

Îţi dai seama că ar trebui să fii altfel decît colegii tăi de redacţie, să te iţeşti cumva. Să îţi găseşti nişa. În cazul în care nu ai voioşia bonomă a lui CT Popescu sau omniscienţa plină de plusvaloare a lui Chireac, imparţialitatea lui Ciutacu sau candoarea lui SR Stănescu, este greu să te mai remarci în peisajul media al ţărişoarei. Îţi mai rămîne un domeniu specializat, plin de cuvinte rare, anost, indigest, evitat de toţi editorii coordonatori: jurnalismul pe teme europene. Te hotărăşti. Asta e calea. Dările de seamă de la Primărie? Le faci rapid, deja ai preocupări mai înalte. Începi să te documentezi în secret. În prima fază, pricepi cam 25% din ceea ce se vorbeşte pe la conferinţele şi seminariile de profil. Mulţi termeni noi, vorbitori care se întrec în a utiliza jargonul bruxellez cît mai des şi fără milă. Treci de faza asta deoarece nu ai încotro. Editorul coordonator te urăşte de moarte şi tu vrei să-i dai o lecţie. Faza următoare ţine de noroc. Dacă ai şansa să te duci într-o vizită de studiu la Bruxelles, la Instituţii, începi să pricepi cîte ceva şi peisajul profesional se umanizează. Dacă ai ghinion, rămîi în redacţie şi sapi în Google din greu, doar-doar vei începe să înţelegi ce e aia Fondul Social European.

În oricare dintre situaţii, eşti deja în faza în care poţi să întocmeşti fraze coerente cu următoarele cuvinte: „acquis“, „programul operaţional regional“, „subvenţii directe“. Ştii deja ce se ascunde sub înfiorătoarele acronime APIA, FEADR, APDRP, POS DRU, DG REGIO. Deja pricepi cam jumătate din luările de cuvînt de la seminarii şi conferinţe. Cu timiditate, începi să pui şi întrebări. Este o perioadă aproape magică. Pare-se, începi să vezi luminiţa de la capătul tunelului. La mesele festive de Paşte şi de Crăciun, în mijlocul familiei, arunci într-o doară cîte un cuvînt din noul tău vocabular. Toţi se miră. Cît eşti de documentat, de bun, de priceput. Din păcate, aceasta e şi perioada cea mai periculoasă. Te prinde vîrtejul. Uiţi de smerenie, uiţi de cititor, uiţi de tot şi de toate. Te îmbeţi cu spriţ de Tratat Lisabonez şi cu cocteil de Strategii 2020. Editorul coordonator refuză în continuare să te publice şi vrea tot dările de seamă de la Primărie. Te înclini, cu un zîmbet superior. Şi interior, că nu rişti să îl iriţi prea tare. Ai putea să îl dărîmi dintr-o frază, dacă ai dori. El nu ştie nici măcar diferenţa între ISPA şi SAPARD, amărîtul.

După beţie, vine mahmureala. Într-o bună zi, constaţi că nici publicul nu prea îţi doreşte bunătate de reportaje documentate. Cum naiba, te întrebi? Oamenii se plîng toată ziua că nu li se dă informaţie despre Europa. De ce nu pun mîna să le citească, atunci cînd li se dă mură în gură? În momentul acesta ai iarăşi de ales. Poţi să pleci de la premisa (legitimă, într-un fel) că publicul românesc, asemenea celui din toate statele membre, nu se dă în vînt dupa noţiuni abstracte, fără nici o legătură aparentă cu viaţa de zi cu zi. Din păcate, dacă rămîi la concluzia asta, ţi-ai încheiat brusc proaspăta carieră de jurnalist specializat pe teme europene. Ai, aşadar, cealaltă opţiune la îndemînă. Cu un pic de autoironie, trebuie să admiţi că ai luat-o razna şi că textele pline de neologisme bruxelleze îi pot plictisi numai pe cei captivi la un seminar de specialitate, dar nu pe plătitorul de ziar. De aceea, te îmbufnezi un pic şi mergi în continuare la dările de seamă de la Primărie. Îţi cîştigi leafa.

La un moment dat, la una dintre conferinţele de presă locale, dai lovitura. Primarul începe să dea amănunte despre un proiect finanţat din fonduri structurale. Un azil de bătrîni sau şoseaua de centură sau modernizarea sistemului de canalizare sau un parc industrial. În mod normal, ai fi dat copy paste din comunicat, ai fi adăugat trei vorbe acide sau laudative (în funcţie de tabăra în care e patronul ziarului tău) şi ai fi terminat munca pe ziua respectivă. Ei bine, truda de atîta vreme trebuie să dea, în fine, roade. Tu deja ştii ce e cu fondurile alea. Îţi dai seama că ai o şansă. Îl vei lovi pe editorul coordonator acolo unde îl doare mai tare: la numărul de semne pe articol. În loc de 500 de bucăţi, pe coloana din stînga jos, tu vii cu o pagină întreagă. Descrii proiectul, povesteşti cîţi locuitori vor fi implicaţi (prin locuri de muncă, de exemplu), dai amănunte despre Programul Operaţional respectiv şi indici cui i se datorează politica europeană care a făcut posibilă investiţia respectivă. Încerci într-o doară şi la comisarul de profil, tocmai la Bruxelles, printr-un mail cu trei întrebări. Ai surpriza să îţi vină şi răspunsurile. Adaugi o poză a respectivului, de pe site-ul oficial şi ai gătat o pagină brici. Jubilezi, editorul coordonator înghite în sec şi te tipăreşte. A doua zi de dimineaţă te sună pînă şi patronul şi te întreabă de unde-ai scos-o, că nu se aştepta… Atunci îţi dai seama că trebuie să uiţi toate cuvintele rare pe care te-ai chinuit să le înveţi atîta vreme, deoarece nu lei vei folosi nicăieri, în nici un articol publicabil. Importante sînt doar ideile principale, principiile, temele majore. Pentru ca tu să pricepi care e filozofia cestiunii. Dar nici pe aia nu o s-o scrii vreodată într-un articol, pentru că nu interesează pe nimeni. În plus, dacă ai şansă, îţi vei da seama că nu ai devenit „externist“, că articolele tale „pe teme europene“ sînt, de fapt, pe teme locale. Nu ţin de pagina de politică internaţională.

Constat că, povestind cum ai ajuns să scrii pe teme europene, am folosit inadmisibil de des cuvîntul „noroc“ şi sinonimele lui. Noroc că povestea are un foarte puţin plauzibil happy-end.
 

O mare invenție – contractul social jpeg
Moartea lui Tudor Vladimirescu: asasinat sau executarea unei pedepse?
Codul penal militar intern al Eteriei nu avea nici o valoare juridică.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
„Rusia trebuie să piardă”
Orice alt deznodămînt va duce la destrămarea ordinii internaționale așa cum o știm acum, cu consecințe ce nu pot fi estimate.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Punct și de la capăt
Dar, în general, reacția unora dintre politicienii și gazetarii autohtoni după eșecul Schengen n-a reușit să depășească mimica unei bosumflări provinciale.
Frica lui Putin jpeg
Antimaniheism
Dar se poate întreba cineva: dacă răul nu se activează fără o anumită, fie și mică, proporție de bine, de ce binele însuși nu e mai puternic și mai activ?
m simina jpg
Pisicile de la Palatul de Iarnă
În altă ordine de idei, aș merge pe mîna Ecaterinei cea Mare: Albastru de Rusia și Angora albă.
AFumurescu prel jpg
Federaliștii și antifederaliștii români
A te trezi cu un picior în fiecare tabără, ca să nu zic luntre, e o binecuvîntare și un blestem.
Iconofobie jpeg
Poeți (și critici?)
Dar şi cei croiţi astfel sînt, la urma urmelor, să admitem, nişte poeţi.
„Cu bule“ jpeg
Mim și mimă
În franceză, după unele oscilații de încadrare într-un gen, mime s-a fixat ca substantiv masculin, iar pantomime ca feminin.
HCorches prel jpg
Oldies but goldies
De la Simona Popescu la Emil Brumaru, de la Mircea Dinescu la Mircea Cărtărescu, autorii contemporani nu lipsesc.
radu naum PNG
Există un stadion nou de fotbal în Ghencea. Pentru ce echipă?
Da, există, dar numai pentru unii. Pentru alţii, nu există. E ca şi cum n-ar fi, ca şi cum în mijlocul acelui cîmp din Ghencea ar fi doar un lan de grîu, sau o groapă ca a lui Ouatu, sau vidul cosmic.
p 7 WC jpg
Revenirea „delictului de gîndire”
O persoană, spunea Atkin, nu poate fi reținută sau privată de bunurile proprii în mod arbitrar, nici chiar în vreme de război.
index jpeg 6 webp
Afacerea Tate și modelul românesc
Era, într-un fel, un amestec de sisteme de vînzare de tip MLM (multi-level marketing) cu principiile funcționării unei secte.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Skynet dă în bobi*
Tehnologiile avansate vor continua să evolueze și să aibă un impact major asupra societății.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Dubla măsură
Să ne înțelegem: nu vreau să-i evacuez nici pe Marx, nici pe Engels, nici pe G.B. Shaw, pe Sartre, pe Éluard sau pe Aragon din lista de repere semnificative ale culturii europene.
Frica lui Putin jpeg
Regii, vecinii noștri
Dacă acestea sînt așa, înțelegem pasiunea modernă pentru monarhia constituțională. Cu regii și prinții Angliei mai ales sîntem toți „vecini” prin intermediul presei, al Internetului și acum, iată, al unei cărți.
m simina jpg
La Azuga (II)
Din păcate, după cel de-al Doilea Război Mondial noul regim politic din România a căutat să minimalizeze contribuția monarhiei în istoria țării.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ce oameni avem, ce oameni sîntem
Și în UE, relațiile dintre state au o bună doză de răceală și de cinism.
Iconofobie jpeg
Puțină genetică … literară
„Gena” funcționează, în acest context, asemenea sorții implacabile din tragedia antică. Devine fatum malus, predestinare obtuză.
„Cu bule“ jpeg
Paranghelia la discotecă
Descoperisem mai întîi un film grecesc din 1980, cu titlul în original Paranghelia, în care conflictul era declanșat de comandarea (= paranghelia) de către protagonist a unei muzici anume, într-un local.
HCorches prel jpg
Ca un cuțit de bucătărie proaspăt șters
Mircea Cărtărescu, în cîteva fraze, a spus, așadar, niște adevăruri tranșante și care trebuie rostite de o voce cu autoritatea lui.
radu naum PNG
Scapă Halep?
Există puţine certitudini în cazul controlului pozitiv cu Roxadustat al Simonei Halep, dar un lucru e sigur: orice ar fi, nu putem fi obiectivi.
p 7 WC jpg
A discreditat prăbușirea FTX „altruismul eficace”?
În cazul lui Bankman-Fried, riscul nu viza doar propria sa avere, reputație și poate chiar propria libertate.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Exploratorii existenței
Kundera nu extinde aceste observații și asupra altor acte artistice, dar cred că și în pictură, de exemplu, pot funcționa aceleași mecanisme.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Un an special pentru noi
Am trecut prin toate cele ale României. De 30 de ani, nimic din ce este românesc nu ne este străin.

Adevarul.ro

image
Cea mai coruptă țară din UE. România, în top 3
Raportul Transparency International reflectă modul în care este percepută corupția din sectorul public din 180 de state și este făcut prin acordarea de puncte.
image
Un ieşean, obligat să plătească facturile unei case în care nu mai locuieşte de 8 ani
Un bărbat din Iaşi s-a trezit cu o surpriză neplăcută, când a aflat că trebuie să plătească facturile noilor proprietari ai casei în care nu mai locuieşte de opt anI. Acest lucru s-a întâmplat pentru că noii locatari nu au transferaT contractul pe numele lor.
image
Vietnamez filmat la Cluj cum jupoaie un șobolan. „Capturează ilegal și mănâncă tot ce mișcă” VIDEO
Un vietnamez a fost filmat în incinta unei fabrici din Cluj-Napoca pe când jupoaie șobolani. Clujeanul care a făcut publică filmarea susține că acesta face parte dintr-un grup de vietnamezi care vânează și mănâncă tot ce prinde: șobolani, păsări, iepuri.

HIstoria.ro

image
Reglementarea prostituției în București, la sfârșitul secolului al XIX-lea
Către finalul secolului al XIX-lea, toate tentativele întreprinse pentru a diminua efectele prostituției prin regulamente, asistență medicală și prin opere de binefacere nu dădeau rezultatele așteptate, mai ales în ceea ce privește răspândirea bolilor venerice.
image
Caragiale: un client râvnit, dar un cârciumar prost VIDEO
Caragiale: un client râvnit, un cârciumar prost
image
Anul 1942, un moment greu pentru Aeronautica Regală Română
Anul 1942 a însemnat pentru Aeronautica Regală Română, ca de altfel pentru toate forțele Armatei române aflate în zona de operațiuni, un moment deosebit de dificil.