Credinţa, biserica şi preoţii

Publicat în Dilema Veche nr. 502 din 26 septembrie-2 octombrie 2013
Bacalaureatul părinţilor jpeg

Cîteva sondaje de anul acesta (CCSB, IMAS, INSCOP Research) au făcut publice o serie de date interesante despre biserică şi credinţă la români. Rezultatele au înfierbîntat puţin spiritele, apoi şi-au ocupat locul lor tăcut în arhiva neglijată a cunoştinţelor despre societatea românească. Am trecut, cu toţii, la alte „probleme fierbinţi“. Dar poate tocmai de aceea este oportun să le revedem aşa, „la rece“, pentru a ne face o idee despre o problemă care este – şi va rămîne – „fierbinte“. Nu de alta, dar sîntem una dintre ţările cele mai religioase din Europa – ceea ce nu este chiar de neglijat!

96% dintre români cred în Dumnezeu, iar 86% sînt ortodocşi. Numărul ateilor din România este în uşoară creştere, de la 8524 de persoane, cît se înregistra în urmă cu zece ani, la 21.196 de persoane. În lume, ateismul este însă în creştere cu 10% în ultimii ani. Oricum am lua aceste date, sensibile la modurile diferite de a pune întrebarea, România se află în topul ţărilor religioase din Europa şi pe locul 6 în lume, conform unui sondaj Win/Gallup International din 2012. Acesta evalua situaţia generală în 57 de ţări ale lumii, astfel: 59% religioşi, 23% agnostici şi 13% atei (30% în Republica Cehă, 29% în Franţa, 15% în Germania, 14% în Olanda şi 10% în Austria, Islanda sau Irlanda). Comparaţi cu aproximativ 0,1% agnostici şi cam tot atîţia atei declaraţi în 2011, în România, şi veţi avea un ordin de mărime...

Aşa stau lucrurile cantitativ. Dar credinţa este ceva greu de măsurat... Puţin mai concret, deci: cîţi merg la slujbele religioase? Aici, românii nu mai stau chiar atît de bine. Coroborînd diferitele date disponibile, se pare că doar 1 din 5 români merge săptămînal la biserică – exact ca în catolica Spanie; procentul lor se dublează dacă frecvenţa este de cel puţin o dată pe lună; cam 1 din 3 merge doar la evenimente; ceva mai mult de 10% nu merg deloc la biserică. Tot e mult, dar România pierde cîteva locuri în top – după Cipru, de pildă, unde o treime dintre credincioşi merge săptămînal la biserică, sau chiar faţă de protestanţii din laica Franţă, dintre care peste un sfert participă săptămînal la slujbe (pe ansamblul Hexagonului, însă, doar 4,5% din populaţie sînt practicanţi săptămînali).

Sîntem, deci, într-adevăr, unul dintre cele mai credincioase popoare din Europa şi rămînem astfel şi dacă nu ne rezumăm la declaraţii, ci ţinem cont şi de participarea mai concretă la slujbele religioase, distanţa mare dintre declaraţii şi practici nefiind o excepţie românească, aşa cum ne place nouă să credem în orice privinţă. Credincioşi, credincioşi, dar cam ce înseamnă asta?  

Pe de o parte, credinţa la români pare să coabiteze foarte mult cu superstiţiile: 45% îşi consultă horoscopul, 20% au un talisman, 41% dintre bucureşteni au fost la descîntat, 55% salută măsura Patriarhiei Române de a sfinţi autoturisme – şi lista ar putea fi mult mai lungă dacă chestionarele s-ar ocupa şi de acest lucru. Dar anumit gen de superstiţii postmoderne sînt în creştere în multe ţări, deci nu sîntem unici nici în această privinţă. În cazul nostru, „superstiţiile“ se trag însă şi dintr-o veche viziune a „creştinismului de ţară“, care a combinat totdeauna „cele sfinte“ cu practici păgîne consfinţite din bătrîni: prin latura sa celestă, această viziune a constituit ceea ce Mircea Eliade numea „creştinismul cosmic“; prin latura sa mai telurică, a instituit o dominaţie nemărturisită a babelor asupra preoţilor.  

Pe de altă parte, religia pare să se substituie adesea atît politicii, cît şi ştiinţei: cam 2 din 3 români consideră că un politician care nu crede în Dumnezeu nu este potrivit pentru a ocupa o funcţie publică şi că omul nu este rezultatul evoluţiei, ci a fost creat de Dumnezeu; în numele credinţei, se intervine astfel în alegeri şi în curricula şcolară. Credincioşi, românii nu prea se duc la biserică, dar se amestecă în stat...

Ar fi însă multe alte lucruri interesante de aflat despre ce înseamnă „credicios“, dacă sondajele s-ar osteni să întrebe. A crezut totdeauna şi crede şi acum, a crezut, dar nu mai crede, crede, dar are îndoieli, nu a crezut, dar acum crede? Crede, dar în ce: în Dumnezeu, într-o forţă sau spirit, în fiinţe supranaturale, doar într-o viaţă de dincolo? Şi cum se repartizează şi se organizează aceste credinţe? 76% dintre români, de pildă, cred în rai, dar 61% în iad şi doar 54% în diavol. Sînt toţi la fel de creştini? În Europa, 47% cred în Dumnezeu, 27% cred într-un spirit superior şi 18% nu cred într-o fiinţă superioară. Sînt toţi credincioşi în acelaşi fel?  

Scade numărul „adevăraţilor“ credincioşi – era una dintre concluziile alarmiste ale comentariilor mediatice pe marginea acestor sondaje. Cealaltă se referea la faptul că biserica îşi pierde din încrederea populaţiei, cota ei scăzînd sub 70%. Mai mult, dacă vine vorba de preoţi şi nu de „biserică“, încrederea în aceştia este şi mai scăzută (sub 40% în Bucureşti, de pildă).

Acest decalaj în creştere dintre credinţa în Dumnezeu şi încrederea în slujitorii Săi este cel care ar trebui să dea cel mai mult de gîndit BOR, care preferă să se refugieze însă pe poziţia confortabilă de biserică a celui mai credincios popor din Europa. Pe de altă parte, şi societatea pare încremenită în proiect, evaluînd realitatea prin categoria ideală – şi iluzorie – a unei presupuse „purităţi“ a credinţei, pentru a se plînge apoi că românii nu mai sînt credincioşi „ca pe vremuri“. Care vremuri? Şi cum ar putea fi doar românii „ca pe vremuri“, cînd vremurile s-au schimbat peste tot în lume? Mai mult, datele sugerează mai degrabă o revenire a religiosului, poate în uşor alte forme, riscul fiind, în cazul nostru, nu cel al „laicizării“, ci mai degrabă unul al intruziunii indefinite a bisericii în chestiunile statului. Ca şi în atîtea alte cazuri, recursul la realitate ar fi folositor tuturor...

Vintilă Mihăilescu este antropolog, profesor la Şcoala Naţională de Ştiinţe Politice şi Administrative. Cea mai recentă carte publicată: Scutecele naţiunii şi hainele împăratului. Note de antropologie publică, Polirom, 2013.

640px Boulevard Unirii jpg
Cu mîndrie despre România, cu luciditate despre români
România va construi și spitalele regionale și municipale (este greu de spus cînd), pentru că dacă acum este moda stadioanelor, cu siguranță va veni și cea a spitalelor.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Dependența de China
În discursul despre care aminteam mai devreme, Rishi Sunak propunea ca relațiile cu China să fie guvernate de acum înainte de un „pragmatism robust”.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Nota testamentară a lui Constantin Noica
S-au găsit, inevitabil, și hermenuți subtili, care să extindă „marasmul” nicasian asupra „discipolilor”.
Frica lui Putin jpeg
Dr.
Bine, dar de ce totuși au nevoie să-și pună la rever acest păcătos de dr.? Vanitate?
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Doar educația...
Și eu cred că responsabilitatea, respectul pentru ceilalți și hărnicia sînt valorile fundamentale pe care trebuie să le insuflăm celor ce vin după noi.
m simina jpg
Primul SMS din istorie
Fix treizeci de ani, așadar, de la primul mesaj scurt trimis (Short Message Sent) din istorie.
Iconofobie jpeg
Un demon atipic
Ambii reprezintă niște „realități” abstracte, imprecise, încărcate de mister și neclaritate semantică.
„Cu bule“ jpeg
Șofer de duminică
Popularitatea expresiei se reflectă în extinderea tiparului la alte ocupații.
HCorches prel jpg
Voi știți formula permanganatului de potasiu?
Așa era ea, o profesoară severă din cale-afară, la orele căreia nu se auzea nici musca.
radu naum PNG
Putem să vorbim despre un campionat prea mondial de fotbal?
Un minunat Panama-Oman va putea fi savurat la viitoarea Cupă Mondială. Sau un Brazilia – St. Kits şi Nevis, acolo să vezi distracţie! Nu s-au gîndit rău venerabilii.
p 7 WC jpg
Evitabila creștere a extremei drepte germane
Dar nu și în Germania, unde partidul de extremă dreapta Alternative für Deutschland (AfD) are, deocamdată, un succes neînsemnat.
Comunismul se aplică din nou jpeg
De ce se opune Austria
Mi-am adus aminte atunci și cum o cunoștință din Oetz mi-a explicat odată că pe văile mai dinspre Elveția mă puteam întîlni cu oameni nesuferiți și încuiați.
O mare invenție – contractul social jpeg
Subiect de drept și drept subiectiv (I)
În limba engleză, termenul subject a rămas fidel sensului etimologic de supus.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Conferințele noastre, viitorul nostru
Cînd generația liceenilor de azi va ajunge la butoanele țării, sînt convins că ne va fi mai bine decît ne este acum!
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Presa acum 85 de ani și azi
Nu mai e vorba de o slujbă publică, destinată să lămurească în vreun fel pe privitor.
Frica lui Putin jpeg
Condiția de înger
abandonînd umanitatea pentru un scurt răstimp, a împrumuta aripile de la îngeri.
AFumurescu prel jpg
Interesul și fesul
Dacă nu mă credeți, întrebați-vă prietenii de pe Facebook, Instagram, Twitter, TikTok și ce alte rețele „sociale” vor mai fi fiind. În lumea virtuală.
m simina jpg
Abraham Lincoln de Ziua Recunoștinței
Abraham Lincoln este primul președinte american care a salvat un curcan de la sacrificare, dar nu cu ocazia Zilei Recunoștinței, ci de Crăciun.
Iconofobie jpeg
Întîmplări întîmplătoare
„Întîmplările” sînt piesele unui puzzle imens ce creionează o imagine aflată dincolo de puterea noastră de cuprindere.
„Cu bule“ jpeg
Vechea gașcă
Originea cuvîntului nu a fost lămurită, deocamdată.
HCorches prel jpg
Nu-i cazul să renunți
Din fericire, chiar și în cadrul acestor formări pe care le mai susținem, constatăm că numărul acestor profesori este în scădere.
p 7 WC jpg
Libertate de expresie pentru cine?
Expresia lui Musk „într-o manieră sănătoasă” permite o gamă largă de interpretări, unele dintre ele foarte restrictive pentru libertatea de expresie.
radu naum PNG
Comunismul se aplică din nou jpeg
Bucureștiul văzut cu alți ochi
Bucureștiul acela, bombardat de americani și apoi și de germani, era încă frumos și bogat.

Adevarul.ro

Jose Maria Gimenez Fernando Muslera Sebastian Sofa Edinson Cavani Daniel Ghana Uruguay Foto EPA EFE jpg
Scandal uriaș după Uruguay - Ghana. „Acești nenorociți sunt o adunătură de hoți”. Urmează reacția FIFA
Un scandal uriaș a izbucnit la finalul partidei dintre Uruguay și Ghana, scor 2-0, meci la capătul căruia naționala lui Suarez nu a reușit să se califice în optimile de finală ale CM din Qatar.
Xhaka Captură Youtube png
Gestul lui Xhaka cu caracter politic, care a inflamat spiritele în Qatar. Ce semnifică numele Jashari pentru sârbi VIDEO
Granit Xhaka, căpitanul Elveției, a fost autorul unui gest sfidător imediat după victoria cu Serbia, de la Campionatul Mondial din Qatar, atunci când și-a scos tricoul de joc, pentru a afișa un mesaj.
judecatori magistrati bani venituri pensii shutterstock
Cea mai mare pensie specială versus cea mai mare pensie stabilită pe principiul contributivității, în Suceava
Suceava se află printre primele județe din țară la numărul de pensionari, dar sumele pe care le încasează cei aflați în în plată nu sunt dintre cele mai mari, ci dimpotrivă. Peste 30% dintre pensionari încasează cel mult 1.000 de lei.

HIstoria.ro

image
Una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor
Fără îndoială, una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor a fost scoaterea de sub cenușă a orașului roman Pompeii, redus la tăcere în vara lui 79 de erupția vulcanului Vezuviu.
image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.
image
Noiembrie 1918: O lume în revoluție
1918, așa cum este creionat de literatura memorialistică, este anul unei lumi în plină revoluție. Desfășurată de la un capăt la celălalt al continentului european, revoluția este inegală și îmbracă diverse forme.