Cînd viața noastră se mută pe Zoom

Publicat în Dilema Veche nr. 848 din 9 - 15 iulie 2020
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg

Am participat de-a lungul vieții mele la tot soiul de ședințe, întruniri, dezbateri, meeting-uri – cum se spune astăzi, la modul general, într-un limbaj corporate. Cîteva dintre ele constructive, cele mai multe inutile, timp irosit, oameni care se întîlnesc ca să dea din gură degeaba. Am observat că există un pattern/tipar care se repetă la fiecare ședință, indiferent de natura ei. Dacă nici unul dintre participanți nu e Șeful, ceea ce rar se întîmplă, se va găsi unul care mereu va juca rolul de șef și va încerca să-i domine pe ceilalți. La orice întîlnire se stabilesc ad-hoc sau nu ierarhii – sînt unii mai importanți, care trebuie să vorbească și vor să se audă vorbind, și alții, cei mai mulți, insignifianți care fac doar act de prezență. „Poporul”, cum s-ar zice. Mereu va fi unul (sau doi, sau trei) care să întîrzie, să intre precipitat (transpirat, ciufulit de parcă tocmai s-ar fi trezit din somn etc.) în timpul discuției și să se scuze, invocînd diferite motive pe care nu le crede nimeni. Atunci discuția se va relua de la capăt și pentru întîrziați. Că mereu va fi cîte unul, mai nesimțit, care nici măcar nu catadicsește să apară, fără nici o scuză. „Șeful” sau cel care s-a erijat în rol de șef va încerca să prezinte „problema” (sau problemele) într-un mod cît mai pesimist cu putință și, eventual, să le frece celorlalți ridichea – categoric, ceva merge prost. Participanții vor încerca să găsească soluții, însă de obicei cea mai simplă și mai bună soluție va trece nebăgată în seamă. Unii, în general „șefii”, vor vorbi mult, vor face nenumărate paranteze și vor sfîrși prin a povesti amintiri din copilărie sau de prin vacanțe care nu interesează pe nimeni, iar ședința se va lungi astfel inadmisibil de mult. În fond, fiecare întrunire de oameni reprezintă o scenă, cineva trebuie să și joace. Alții, spectatorii, nu vor vorbi nimic, vor „aplauda” sau vor tuși cu subînțeles la răstimpuri. Cei noi în grup și-ar dori să spună cîte ceva ca să se afirme, dar nu îndrăznesc. În general, nimeni nu va asculta pe nimeni, participanții la ședință vor vorbi unul peste altul și, la un moment dat, nu se va mai înțelege nimic. Însă dacă există vreo autoritate supremă, aceasta va fi ascultată chiar și atunci cînd trage un pîrț. Mereu va fi cîte un un coleg care va trage cu ochiul distras la „bulanele sau țîțele” colegei de alături. Și mereu vor fi colege care se vor îmbrăca în așa fel la ședință încît să se asigure că cel puțin un coleg va trage cu ochiul, tensiunile sexuale sînt benefice, în fond, în orice ședință. Aproape nimic din ceea ce se va hotărî în final nu se va pune în aplicare, fiecare va face după cum îl taie capul. Ah, și mereu va fi cîte unul care se va scuza că trebuie să plece mai repede.

Cred că cele mai absurde ședințe la care am luat parte au fost cele ale „comitetului de bloc”, însă vă asigur că pattern-ul se respectă și aici, întocmai. Șefii sînt președintele de bloc și administratorul, uneori unul și același. Mereu sînt „probleme” în bloc, ceva în blocul ăsta merge rău și e fundamental greșit, de vină sînt desigur nesimțiții de la etajele șase și opt care nu participă niciodată la ședințe, care folosesc prea mult liftul și lasă dinadins ușa deschisă pentru ca alții, mai ales persoanele responsabile de la cinci și șapte, să urce pe scări. La o astfel de ședință de bloc, gagica singură de pe palierul meu s-a amorezat de turcul de la doi care nu scotea nici o vorbă, probabil pentru că nu stăpînea prea bine limba, turc serios și timid, pînă la urmă au rămas împreună, nu știu pentru cît timp, că m-am mutat.

Din cauza noilor condiții „de distanțare”, întîlnirile dintre oameni se mută în spațiul online. În ce măsură pattern-ul mai rămîne valabil? Un prieten psihoterapeut mi se plînge că oamenii au început să prefere ședințele de psihoterapie de acasă, li se par mai comode decît cele de la cabinet, deși nimeni nu-i mai împiedică acum să aibă o comunicare face to face cu terapeutul (cu fețele acoperite de măști, dar asta e o altă discuție). Oamenii încep să se obișnuiască să facă mai multe lucruri de acasă, iar acasă timpul se scurge altfel, se dilată. Te trezești dimineața, îți bei cafeaua, îți iei micul dejun, îți dai cu un pieptăn prin păr și te așezi la computer. Ai prima ședință, cea de la job, și nu-ți mai permiți să întîrzii, ce mai poți inventa? Decît că a picat net-ul, însă merge o dată, nu de mai multe ori. Închei ședința de la job, dai doar un click și începi întîlnirea cu terapeutul. Prietenul meu mi-a explicat că o astfel de comunicare care pleacă din spațiul personal, iar nu dintr-un spațiu formal, poate duce la neglijență și în cele din urmă la neseriozitate – oamenii nu mai țin cont de nimic, fumează, dispar ca să-și aducă un pahar cu apă sau cafeaua, nevestele trec nestingherite prin spate, mai țipă un copil, se mai urcă pe tastatură cîte o pisică. În vreme ce el, psihoterapeutul, încearcă să respecte convențiile, să poarte un sacou în fața aceluiași ecran, să se comporte, de fapt, la fel ca la cabinet.

De cînd a început pandemia, am primit multe invitații din partea unor profesori de limba  română de a mă întîlni cu elevii lor pe Zoom, le-am refuzat aproape pe toate. Unele sunau cam așa: „Ați putea mîine să participați pe Zoom la ora de la română de la clasa a VI-a? Copiii s-ar bucura foarte mult să vadă un scriitor, i-ar motiva...”. Intențiile lor erau minunate, nimic de zis, însă a trebuit să le explic că a „vedea” un scriitor în carne și oase nu e același lucru cu a-l vedea pe un ecran. E pur și simplu un alt gen de comunicare. În plus, invitațiile mi s-au părut ușor intruzive, iar aici e vorba de spațiul meu personal, chiar dacă intermediem prin computer, chiar dacă sînt acasă, teoretic nu depun nici un efort, am timp, pentru că tot universul e în carantină. Totuși, e „sănătos” ca niște oameni străini, în fond, chiar dacă e vorba despre colegii tăi de la job sau de o clasă întreagă de copii, plus o profesoară, să-ți pătrundă în casă, să le auzi vocile spărgîndu-se de cei patru pereți care ar trebui să reprezinte un refugiu personal, să fii cu ei și în același timp și cu tine? Unde mai e granița dintre intimitate și viața ta socială sau profesională? Unde te mai poți ascunde?

Am ținut online și un atelier de scriere creativă pe care îl țin în fiecare an, îmi place interacțiunea directă și să-i cunosc pe oameni, și cele mai mici gesturi contează – îmi dau seama care e cel timid, care e sigur pe el și care e nesigur, sînt nuanțe pe care le vezi doar față în față, în același spațiu. Nu zic că atelierul online a fost disfuncțional, însă de multe ori am avut senzația că vorbesc singură „ca televiziorul”, oamenii plecau și se întorceau, offline și online, cele trei ore, cît era programat, au devenit patru ore și jumătate, în fond sîntem cu toții acasă, avem vreme, am „plecat” din fața computerului complet epuizată. Și nici n-am avut parte de un drum pe jos pînă acasă ca să-mi revin după întîlnire, ședință, meeting... m-am prăbușit în patul care era la doi pași.

Așadar prefer „ședințele” clasice, cu tot cu șefi care vorbesc prea mult, cu tot cu întîrziați. Sînt total inutile și ineficiente, dar măcar se mai vede om cu om.

index jpeg 5 webp
Gustul banului
Gustul banilor poate să se refere și la un „amărît” care, cine știe cum, găsește un post sigur și bine plătit la stat, un post pe care pregătirea și experiența sa nu i-ar fi permis, în mod normal, să îl ocupe.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Nucleara
Este urmăritul penal capabil să treacă dincolo de faza încordării mușchilor și să folosească arme nucleare?
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Alexandru Dragomir despre politica (noastră)
Din păcate, puțini știu cine a fost Alexandru Dragomir.
Frica lui Putin jpeg
Filosofie, feminitate, autenticitate
Aşa se explică, pesemne, de ce în filosofie s-a menținut „privilegiul” masculin, chiar şi în vremurile mai noi, de după emanciparea femeii.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Activistul european și moartea unei pasiuni
Articolul meu vrea să atragă atenția: cu excesele activismului și propagandei, UE poate pierde treimea de mijloc.
index jpeg 5 webp
Spaghete în copaci
Propun să rămînem la rețeta lui Fellini. Plus paharul cu vin.
Iconofobie jpeg
Diplomație
Se reia, observ, o dezbatere politologică mai veche.
„Cu bule“ jpeg
Format letric
Nu era atît de cunocut încît să exprime fără ambiguități noua idee, dar sensul i-a fost aproximat din context, din relația cu termenul complementar.
HCorches prel jpg
Vremuri ale fricii
Dar dincolo de negare, dacă nu apare și acceptarea, efectele pe termen lung sînt devastatoare.
p 7 Chatbot WC jpg
Idioția artificială
Ar trebui oare programată inteligența artificială (IA) să răspundă la același nivel cu întrebările care i se pun?
IMG 8779 jpeg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Alt bîlci?
Cum ar fi să construiești un Disneyland și un Tesco la Londra, în Hyde Park?
O mare invenție – contractul social jpeg
Adevărul, premisa dreptății
Această limită este și mai evidentă dacă se înțelege că nici un proces judiciar nu se confundă cu Judecata de Apoi.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Sürdürülebilirlik
A crede înseamnă a paria pe o inevidență, a „credita” un „posibil”, dincolo de exigențele stabile ale „realului”.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Pensiile francezilor
Dar vigoarea protestelor, dincolo de faptul că e vorba despre o tradiție franceză adesea desconsiderată și subiect de glume, mai arată ceva.
Frica lui Putin jpeg
Inamicii diversității
Privite în ansamblu, aceste cerințe ale cultelor, care s-au așezat, din păcate și spre detrimentul lor, cred, la remorca BOR, nu vor încuraja deloc predarea Religiei într-un spirit tolerant
AFumurescu prel jpg
Păstori, tătuci și influenseri (I)
Așa apar „tătucii” aleși democratic. Nimic nou sub soare.
index jpeg 5 webp
Un veac de Time
Scopul principal pe care cei doi și l-au propus a fost să furnizeze cît mai eficient știri cititorilor, chiar și celor mai ocupați dintre aceștia, care nu prea au timp de citit – de unde și denumirea Time.
Iconofobie jpeg
Rațiune și simțire
Se demontează aici un mit care a făcut carieră în secolul XX, mitul naturii prezumtiv candide a creaţionistului.
„Cu bule“ jpeg
Beat criță
Expresia beat criță este foarte răspîndită azi, în registrul colocvial; alte construcții în care intră cuvîntul criță cu sensul său propriu sau cu înțelesuri figurate au devenit însă extrem de rare.
HCorches prel jpg
Încă un Minister al Educației
Presiune care, în unele cazuri, se transformă în adevărate forme de bullying, fără doar și poate.
IMG 8779 jpeg
În cazul Hagi, tatăl şi fiul, să fii copilul unui mare fotbalist e binecuvîntare sau blestem?
Tot ce vine de la el nu poate fi decît excepţional. Hagi spune „eu sînt Ianis şi Ianis e Hagi”.
p 7 Curba Laffer WC jpg
Ultima redută a globalizării
Dar geopolitica nu e singurul motiv pentru eșecul celui de-al doilea val al globalizării.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cîte divizii are CPI?
Așadar, noua acuzație că președintele ar fi comis ceva contra copiilor, fie ei și din Ucraina, ar putea avea un ecou special în Rusia.

Adevarul.ro

image
Atitudine revoltătoare a unui hotel din Olanda la adresa unui român. Motivul aberant pentru care i-a anulat rezervarea
Bărbatul, cercetător în România, rezervase o cameră la un hotel din Tilburg, Olanda, dar s-a trezit ulterior cu rezervarea i-a fost anulată.
image
Imaginile sărăciei în cele mai bogate orașe din țară. „S-ar fura tot dacă n-am face asta”
România a avut în ultimul an o creștere economică de aproape 5%, iar pe hârtie lucrurile arată cum nu se poate mai bine. De o cu totul altă părere sunt tot mai mulți români care trec pragul magazinelor și a piețelor alimentare.
image
Ce vești ne dau meteorologii pentru vremea de Florii și Paște. Prognoza meteo pentru următoarele patru săptămâni
În următoarele săptămâni, valorile termice vor fi destul de coborâte, fiind posibile precipitații în toate regiunile.

HIstoria.ro

image
Cele mai vechi cutremure care au lovit Țările Române în Evul Mediu
Unul dintre cele mai vechi cutremure despre care avem informații este cel petrecut în anul 1411, menționat de Emil Turdeanu în lucrarea „Un manuscris religios din timpul lui Mircea cel Bătrân”.
image
Cine a ajuns primul în Antarctica?
Acest cel mai sudic continent (mai mare decât Oceania și Europa), care acoperă aproximativ 20% din întreaga emisferă sudică, este singurul din întreaga lume ce nu are o populație nativă și nici locuire permanentă.
image
Statul sovietic paralel în România. Rețeaua colonelului Zudov
Prin sintagma „stat sovietic paralel” înțelegem mecanismul clandestin prin care Uniunea Sovietică a instituit controlul total asupra suveranității statului român.