Amabilitate

Publicat în Dilema Veche nr. 313 din 11-17 februarie 2010
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Îmi căzu pe maşină ditai bucata de gheaţă. Era parcată lîngă bloc. Ceasul rău. Plafonul, capota motorului şi parbrizul, făcute praf. Am avut două „noroace“ la ghinion. În primul rînd, bolovanul a căzut pe maşină, şi nu în capul vreunui trecător. Al doilea, firma la care am CASCO are biroul chiar în service-ul unde trebuia să mă duc. Acolo, o oarecare coadă. Oamenii, supăraţi. Normal. Nimeni nu e vesel cînd se duce la „constatare“. La rînd, în faţa noastră, un domn între două vîrste. Politicos, organizat, riguros. Aşteptînd actele, intrăm în vorbă, să ne treacă timpul. Banalităţi politicoase. Termină actele, le terminăm şi noi, ne luăm la revedere. El pleacă, noi plecăm. Traversăm să găsim un taxi (maşina a rămas, evident, în service). Lîngă noi opreşte o maşină. Şoferul ne întreabă dacă poate să ne lase undeva mai în centru. Era domnul de la rînd. Mulţumim, ne urcăm. Pe drum, bîrfim vremea, nu ne cunoşteam atît de bine încît să comentăm guvernarea. Ne spune că iarna asta nu e nimic, faţă de ce a trăit el în State, prin ’95, cea mai grea iarnă a secolului. Cum au rămas fără curent pe coasta de est, cum a nins aproape non-stop pînă în aprilie. Ajungem în Piaţa Victoriei. Mulţumim, coborîm. „Măi, ce tip politicos, amabil, săritor. Rar la noi“ – comentează soţia mea. „Stai – zic – să îţi moară mirarea. Trăise în State, nu?“ „Corect“, încheie ea şi închidem conversaţia.

Într-un clasament Reader’s Digest, după o serie de teste simple (de genul, doamnă cu multe pachete în braţe, nevoie de ajutor să deschidă o uşă, cîţi trecători din primii zece fac gestul), Bucureştiul a ieşit pe penultimul loc mondial. După noi, a mai fost doar Mumbai. Restul lumii, pare-se, este mai amabilă. În general, Europa este în coada Americii în materie de sărit în ajutorul aproapelui. S-ar putea gîndi chiar o strategie Lisabona, (şi) pe tema asta. Evident, restul capitalelor din UE nu stau chiar atît de prost ca a noastră, dar tot America e fruncea. Am făcut şi eu un test de genul Reader’s Digest. Am scos o hartă a oraşului, pe stradă. În Washington, media timpului în care un trecător s-a oferit să mă ajute, a fost de 12 secunde. În New York, doar 10. Prin Europa, timpii bat spre un minut.

De unde diferenţele? Nu am pretenţii de sociolog, sînt un biet inginer. Singura mea idee este că atitudinea americanilor ţine de felul în care şi-au construit ţara, şablonul fondator. Familia e în căruţa umplută cu sacii de făină, cafea şi haine. Bărbatul are o puşcă în mînă, fiul cel mare are şi el una. Merg spre vest, omoară ursul, îl împuşcă pe indian, construiesc o casă, un hambar, o fermă. Şeriful e la zeci de kilometri depărtare, Washington-ul este la mai multe mii. Dacă vecinii nu se ajută între ei, au încurcat-o cu toţii. Statul e prea departe. Azi, în America, în micul orăşel din Midwest, dacă unuia îi ia foc hambarul, vecinii se strîng în următorul week-end, fac o clacă şi repară paguba. În Europa, vecinul sună la 112, autorităţile intervin. În România, sună la 112, după care dau telefon la Antena 3 sau la Realitatea TV, să aibă şi ei de o ştire. Apoi, cronometrează tim-pul de intervenţie, să aibă motiv să bombăne Statul.

Amintiţi-vă de inundaţiile din anii trecuţi. Reporterii aveau o singură întrebare: „Ce au făcut autorităţile pentru dvs.?“. În planul secund, se văd soldaţii cărînd mobila în camioane, în timp ce stăpîna casei îi dirijează, atentă să nu se zgîrie furnirul „agoniselii de-o viaţă, salvate de furia apelor“. Stăpînul casei nu se vede în cadru. El este la o cinzeacă, făcînd politică, alături de ceilalţi bărbaţi ai satului.

Şablonul, păgubos fiind, mă grăbesc a-l părăsi. Care va să zică, reversul medaliei. În Dilema veche am citit povestea unui sat sucevean (Marginea, parcă). Apa a luat podul, guvernul a promis să îl refacă, guvernul a uitat. Oamenii pun mînă de la mînă, repară podul. Invită Apele Române să îl verifice. Regia nu trimite inginerii la verificare. În schimb, sătenii se aleg cu dosar penal pentru „construcţie ilegală, fără respectarea normelor de siguranţă în construcţii“ (citat aproximativ). Alte comune şi-au renovat singure şcoala şi au plătit amenzi. Spiritul comunitar nu pare a fi, defel, încurajat în România.

Poate să schimbe aderarea la Uniune, starea descrisă? Din păcate, la prima vedere, mai degrabă nu. Tătucului Stat i se adaugă acum Măria Sa Uniunea, Moş Crăciun cu tolba plină de daruri/fonduri, Mega Reglementatorul care ne scapă de grija deciziei individuale. Cifrele par a-mi da dreptate. Fondurile dedicate dezvoltării regionale sînt inegal solicitate. Cea mai cerută axă este cea alocată drumurilor judeţene. Proiectele au depăşit cu mult sumele alocate de Bruxelles, autorităţile naţionale au decis întocmirea unei strategii care să suplimenteze banii europeni cu fonduri naţionale. Asta e bine. Avem mult de lucru la şoselele noastre. Vestea proastă e că, în acelaşi timp, axa care oferă posibilitatea renovării spitalului local sau a şcolii comunale, suferă de prea puţine cereri. Diferenţa între cele două axe este că, în cazul drumurilor, proiectul este întocmit de Consiliul judeţean, iar şoseaua e construită de o firmă (eh, o firmă, acolo). Pentru cealaltă, e nevoie de voinţa cetăţenilor, a comunităţii. Ei trebuie să-l preseze pe primar, să-l pună la treabă. În plus, valoarea lucrărilor nu este atît de mare ca în cazul drumurilor şi nu există o firmă (eh, o firmă, acolo) care să fie interesată cu adevărat de antrepriză.

Mai în glumă, mai în serios, pentru a rezolva chestiunea absorbţiei de fonduri europene (marota naţională), aş trimite cît mai mulţi români în vizită în America, nu la Bruxelles. La întoarcere, cred că vor şti cum şi ce, vor înţelege mai bine cum e aia cu binele individual şi cel al comunităţii. Vor fi mai amabili, vom sări în clasamentul Reader’s Digest mai multe locuri, iar capacitatea-de-absorbţie va creşte ca Făt-Frumos. Sau, dimpotrivă. S-ar putea să nu mai avem nevoie de banii ăia. Eh, ce ziceţi? Să devenim ţară net donatoare… Vise amabile…

Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.
O mare invenție – contractul social jpeg
Sub zodia Balanței
Nu de puține ori, dezacordul dintre CSM și Ministerul de Justiție în legătură cu diferite proiecte legislative a determinat fie blocarea acestora, fie tensiuni mari care au tulburat aplicarea în practică a reglementărilor adoptate de Parlament.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Absenți din istorie
Dezbaterile pe subiectele mari pot fi neplăcute, dar de ele depinde sănătatea unei națiuni. Deocamdată am ales să fim absenți din istorie.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Melancolic, despre democrație
Admit că am fost provocat și de cîteva opinii autohtone, grăbite, simplificator, să constate imaginea „vetustă” a monarhiei în general. Nu pot decît să le doresc „democrație” plăcută...
Frica lui Putin jpeg
Monarhul constituțional (La moartea reginei Elisabeta a II-a)
Și atunci, să spunem că el/ea, monarhul constituțional, este simbolul părții noastre absente, a ceea ce noi nu sîntem, dar poate dorim inconștient să fim, a ceea ce credem că am fost și nu mai putem fi.
AFumurescu prel jpg
Trupurile Reginei; și nu numai
Dacă nu putem fi regi pe dinafară, să încercăm măcar să fim aristocrați pe dinlăuntru. Keep calm and carry on.
Mikhail Gorbachev visits U S  Capitol 1992 LCCN2017646196 jpg
La un (singur) pahar cu Mihail Gorbaciov
În orice caz, campania inițiată sub conducerea lui Mihail Gorbaciov a avut și rezultate pozitive, oglindite în scăderea consumului de alcool și în creșterea speranței de viață și a ratei natalității.
Iconofobie jpeg
Un personaj familiar
Făcînd bine ingratului, el își (auto)creează un sfidător ascendent moral față de acesta („îți sînt superior, pentru că am puterea de a te ridica, de a te sprijini, lucruri complet inaccesibile ție”).
„Cu bule“ jpeg
„Jupîneasă servită”, „bucătăreasă perfectă”, „funcționar cinstit”
Anunțurile de acum un secol erau mult mai generoase în enumerarea calităților necesare îndeplinirii oricărei meserii, majoritatea privind sîrguința, curățenia și seriozitatea: harnic, vrednic, destoinic, muncitor, curat, liniștit, serios, nevicios, fără vicii.
HCorches prel jpg
În nici un caz zei
Sigur, pentru asta este necesar să traversăm noi înșine acest proces și să ne dăm seama cît avem de lucrat cu noi înșine, cît mai avem de cunoscut despre noi înșine, cît de vulnerabili sîntem, în nici un caz zei.
p 7 WC jpg
Este războiul nuclear inevitabil?
Războiul din Ucraina ne-a reamintit că nu putem evita incertitudinea și riscul. Scopul de a reduce (nu de a suprima), cu timpul, rolul armelor nucleare rămîne la fel de important ca întotdeauna.
Un sport la Răsărit jpeg
Fotbalul și violența sînt nedespărțite?
Machiajul fotbalului s-a prelins în dîre groase. Bubele sînt tot acolo, bine-mersi. Schimbarea se amînă sine die în patria lui Nihil sine Deo.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Șosele
Din Norvegia, în schimb, mi-aduc aminte banda de asfalt șerpuitoare prin penumbra unor păduri de brad fără sfîrșit, pe care autocarul o parcurgea într-o liniște și cu o constanță sedative, spre un nord crepuscular, aflat parcă dincolo de limita conștienței noastre.

Adevarul.ro

Medicul psihiatru Gabriel Diaconu FOTO Facebook
Dublul suicid din București. Psihiatru: „Nu e suficient să-i duci părintelui bătrân mâncare”
Medicul psihiatru Gabriel Diaconu atrage atenția asupra unui subiect-tabu: suferința mintală, psihologică, nediagnosticată.
vladimir putin shutterstock
Greșelile lui Putin, aflat în criză de timp: Liderul de la Kremlin îi imită pe ultimul țar și pe Stalin, dar ar putea ajunge ca Hitler
Vladimir Putin, la fel ca mulți alți lideri autoritari, se bazează pe o imagine a invulnerabilității personale, așa că se teme pe bună dreptate de riscurile politice ale înfrângerii militare în Ucraina.
investe te in 5 000 ac iuni cu de inere i etf uri prin capex com7 png
Investește în 5,000+ acțiuni cu deținere si ETF-uri prin CAPEX.com
CAPEX.com, broker global multi-licențiat, oferă acum clienților săi acces la principalele burse de valori din lume prin noul produs CAPEX Invest.

HIstoria.ro

image
Cine a fost „Îngerul de la Ploiești”?
O prinţesă furată de propriul tată și dusă la orfelinat, regăsită la 13 ani de familia din partea mamei, una dintre cele mai bogate din România – bunicul era supranumit „Nababul“.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.
image
Aristide Blank, finanțistul camarilei lui Carol al II-lea
Aristide Blank (1883-1961) a fost o personalitate complexă, care după ce a studiat dreptul și filosofia, s-a implicat în lumea financiară națională și internațională, reușind astfel să influențeze major viața politică românească dintre cele două războaie mondiale.