PE CE LUME TRĂIM

După 15 ani cu „banca mea“, am învățat că banca nu e niciodată a ta, că tu ai încredere în ea, dar ea nu are niciodată încredere în tine și, la limită, după 15 ani de experiență fără cusur, te și tratează ca pe un potențial țepar.

Dl Dan ar putea să se întoarcă la lupta pentru București pe care a abandonat-o atunci cînd a decis că are chiar mai mult de salvat decît un oraș de două milioane de locuitori.

Totuși, e libertate! Omul trebuie lăsat să se exprime. Dacă se întîmplă ca nici ție să nu-ți placă politicianul amenințat, ceva din stratul tău adînc spune „Bine i-a făcut“, chiar dacă altceva din stratul tău superior ar avea obiecții în privința protestului, spunînd „A cam sărit calul“.

În ce condiții a avut loc, în ianuarie, vizita celor doi inamici de astăzi în Statele Unite? Acea vizită de pe urma căreia publicul românesc a rămas cu senzația stînjenitoare că e reprezentat la cel mai înalt nivel de personaje aflate la intersecția dintre un chelner curajos și un șoarece ud.

Da, ieșirea Greciei din zona euro a fost evitată. Dar cu ce preț? Cifrele șomajului au crescut alarmant la 22%. Jumătate dintre tinerii sub 25 de ani nu au locuri de muncă. Veniturile medii din salarii au scăzut cu aproximativ 25%.

Disperat, recurge la ruleta rusească, jucînd totul pe ultimul glonţ. Căci, pe ideea lui, de „după noi potopul“, liderul PSD riscă totul spre a-şi debarca propriul guvern, ca să-l pedepsească fiindcă nu l-a scăpat de bubele sale penale şi de o justiţie ameninţîndu-i lui şi oligarhiei averile, puterea şi libertatea, ştiind bine că alternativa nu prea există.

Mesajul președintelui român a fost identic cu al cancelarei germane: Uniunea Europeană este solidară. Eșec pentru Trump.

Evident, UK nu va plăti niciodată acești bani, așa că un Brexit complet ne-negociat este tot mai probabil.

Da, Sorin Grindeanu a clipit. Se cere ajutat și văd tot mai mulți oameni care încep să creadă că acolo e opoziția la actuala putere. În interiorul ei, nu în afară, cum ar fi firesc. Asta este adevărata tragedie: cînd nu există opoziție reală, se creează una în interiorul Puterii.

Nu știu ce alt președinte și-ar putea dori mai mult: la început de mandat, Emmanuel Macron se bucură nu doar de o imensă popularitate în rîndul cetățenilor, de simpatia liderilor mondiali, ci și, în curînd, de o majoritate confortabilă, poate chiar absolută, în Adunarea Națională.

Foarte probabil, această reconfigurare a scenei politice s-ar fi produs oricum. Demersul CpF nu a făcut decît să accelereze procesul.

Cercetări vaste și sofisticate dovedesc o corelație strînsă între nivelul de inteligență și religiozitate. Pe șleau, credincioșii sînt mai proști decît necredincioșii. Dovedit științific! Nu de mult, am văzut, iarăși, această știre bine circulată prin ziare, site-uri și blog-uri.

În același an 1974, au avut loc două astfel de tururi legislative. Cum așa?

Transformarea platformelor de tip Facebook, Twitter sau a ISP-urilor în polițiști privați aflați la dispoziția guvernelor nu va face decît să mărească interesul pentru tehnologie al celor care au motive să se ascundă. Iar tehnologia are acest obicei bizar de a fi în permanentă schimbare.

Trebuie să sesizăm nuanțele. Donald Trump este mai bine privit în rîndul elitelor politice est-europene decît printre omologii din Europa de Vest.

„Care sînt cei mai vînduți autori ai editurii?“ „Borges și Radu Anton Roman“. Cea mai cunoscută carte lui Radu Anton Roman, Bucate, vinuri și obiceiuri românești, este un best-seller constant al Editurii Paideia. Iar cărțile care cuprind texte inedite (da, inedite!) ale marelui argentinian sînt, și ele, la mare căutare. Nu știu de ce, dar această preferință a cititorilor paideici pentru bucătărie românească și sofisticat mister de bibliotecă îmi dă speranța că ața se poate înnoda…

Peste tot se ridică ziduri și se alcătuiesc raționamente defensive sau pasiv-agresive. Grupuri tot mai multe și mai mici văd dușmani tot mai mari și mai implacabili. În epoca informației, selecția partizană e mai importantă decît ierarhia rațională.

Macron a fost candidatul ideal în fața căruia Le Pen putea să piardă. El întrupează elita globalistă. Și pare tolerant față de imigrație.

Și apoi, pragmatic vorbind, ce este mai important pentru Uniune: competitivitatea sau libera circulație în afara Uniunii (fiindcă britanicii vor pleca oricum)?

E normal ca un președinte să-i atace pe judecătorii care îi dau peste mînă, așa cum a făcut-o Trump?

Veți spune că nu e tocmai așa, atunci cînd vă uitați la mașinile noi de pe stradă, la cartierele în construcție sau la aglomerația de pe Henri Coandă: „România e bine“. Nu, România nu e bine. Cine crede că 600.000 de oameni au ieșit în stradă doar pentru a forța retragerea unei ordonanțe se înșală. Chiar dacă e cumva sub radar, tensiunea e totuși mare. Oamenii au nevoie de un proiect decent în care să creadă și care să le permită să își facă planuri de viitor.

Fillon își făcea cruce, cum îl surprindeau televiziunile, pentru a-și afilia cercurile catolice, se afirma credincios și adept al eticii sacre, dar, totodată, noi îi aflam săptămînal turpitudinile, venalitatea și disimulările. El mi-a/ne-a apărut atunci ca variantă actuală a lui Tartuffe.

De cîteva ori s-au dat bărbaţi la mine, dar abia peste ani buni m-am prins că hainele de femei nu sînt chiar la fel ca hainele de bărbaţi. Experienţa a fost utilă pentru a-mi educa homofobia tipică oraşului.

În februarie, România a dat Europei o frumoasă dovadă de maturitate civică și democratică. Referendumul care se pregătește va arăta însă Europei cealaltă față a României – obtuză, intolerantă, izolaționistă.

„Un român îl blochează pe Trump“, sau „Judecătorul român de care se teme Trump“, ori „Incendiar! Trump pus cu botul pe labe de un judecător român“. Sigur că aceste titluri ar fi cu totul inexacte, dar de dragul unui asemenea titlu, ce jurnalist român ar sta să se gîndească de două ori?

Alternativa la un USR care nu livrează e apariția unei puzderii de mici formațiuni politice de nișă a căror viabilitate este puțin probabilă chiar și pe termen scurt, în condițiile actuale. Asta face ca responsabilitatea useriştilor să fie cu atît mai mare.

Să produci conținut mediatic cu telefonul mobil e mai puțin greoi, mai puțin invaziv, mai puțin intruziv, mai intim, mai autentic, mai reactiv. Ceva se schimbă însă fundamental, și anume raportul jurnalistului-mobil cu subiectul său, cu care se confundă aproape osmotic prin natura discretă a instrumentului, subiect la care participă, și pe care îl trăiește în hiperproximitate: discreția instrumentului face din reporterul MoJo un martor al evenimentului sau un actor, un participant?

E greu de găsit un șef de stat democratic – în absența grației divine, presupus a fi dotat cu o inteligență superioară – care să fi izbutit, asemeni lui Jacques Chirac, să-și provoace o umilință publică atît de categorică.

Poate că provocarea cea mai importantă este aceea a găsirii unui nou model social european, adaptat erei globalizării și revoluției tehnologice. Văzînd amploarea provocărilor, cinci ani nici nu înseamnă tocmai mult.

Un conservator nu poate fi un simpatizant al asistenţei sociale şi, cu atît mai puţin, un nostalgic al comunismului. Tocmai pentru că ia credinţa în serios, el nu poate fi superstiţios, bigot sau „paranormal“.

Am mers mai departe și am întrebat dacă vor fi consecințe pentru PSD și Liviu Dragnea. Liniște. „Asta e treaba voastră, a românilor“, a venit răspunsul, după cîteva secunde. Greu de contrazis un astfel de argument, însă la fel de greu de contrazis este faptul că nici un partid de stînga românesc nu se va putea dezvolta în umbra mastodontului PSD cîtă vreme acesta va fi legitimat de la Bruxelles.

Mai mult ca sigur, acest guvern „de tranziție“ va trebui să se prezinte cu figuri noi și să reușească deja cîteva măsuri pînă în iunie.

La fiecare trei zile, în România o femeie moare din cauza violenţei domestice. Deşi am avut sprijin de la ministrul Muncii şi ministrul Justiţiei în ceea ce priveşte reacţia statului împotriva violenţei domestice, lucrurile nu se schimbă datorită blocajului de la Ministerul de Interne.

Potestele se vor multiplica, iar decidenții politici vor fi tentați să dea răspunsuri populiste, în genul „apărăm locurile de muncă“. Sau, mai bine zis, apărăm vechile locuri de muncă descurajîndu-le pe cele noi.

„Nu vreau să dau organele copilului meu la oameni bogați.“

Practic, fiecare price surge de la Uber este un impozit plătit pe incompetența sau reaua-voință a Primăriei Generale. La un calcul lejer, se poate estima că orașul are nevoie de minimum 15.000 de taxiuri pentru a nu se crea sincope în momentele în care cererea e foarte mare.

Ziua mondială a libertății presei nu e, anul acesta, un prilej de sărbătoare. Dimpotrivă: e un moment sumbru care obligă la o reflecție serioasă despre viitorul democrației. Ce s-a întîmplat de-am ajuns în această situație? Și, mai ales, ce avem de făcut?

Puțini ar avea, în SUA, nervii să propună o acțiune militară care ar expune 20 de milioane de sud-coreeni unui pericol iminent. Unii sînt de părere că ar trebuit să se ajungă la o înțelegere cu regimul lui Kim: o încetare a testelor balistice în schimbul unei restrîngeri a exercițiilor militare comune ale SUA și Coreei de Sud. Dar această abordare ar slăbi alianța vitală cu Sudul – chiar dacă în mică măsură –, fără însă a stăvili apetitul Nordului pentru arme nucleare.

De la egipteni şi Luther pînă la moderni, puţini au rămas la adăpost de greşeli cînd e vorba de iudeofobie şi de evrei. Căci versatilitatea şi venalitatea antisemitismului sînt imense. La fel, tenacitatea lui.

Victoria candidatei de extremă dreapta, Marine Le Pen, care ar duce la blocarea Uniunii Europene, dat fiind programul pe care îl afișează, va însemna pentru România o închidere a orizontului și o intrare într-o zonă de incertitudine, pentru o perioadă încă nedefinită. Și aceasta, într-un context regional și așa complicat, prin creșterea agresivității Rusiei.

Gabriela Firea: „Doresc să avem în București statuia președintelui american Ronald Reagan, pentru că acesta reprezintă un simbol al democrației, al luptei împotriva comunismului, al respectării drepturilor omului, al libertății presei, dar și al economiei de piață.“

Probabil cea mai păcătoasă strategie politică a momentului este să aștepți o sciziune a PSD, o eventuală condamnare a liderului său sau vreun dezastru major al guvernării.

Cei doi candidați luptă cu forțe inegale. Centristul Emmanuel Macron (En Marche!) e copilul teribil al politicii franceze. Mișcarea politică pe care a fondat-o în urmă cu doar un an a ajuns să depășească numeroase partide cu/de tradiție.

N este exclus ca, în schimbul unui mesaj puternic, aşa cum ar fi îndepărtarea Fidesz, socialiştii europeni să fie convinşi să dea şi ei ceva la schimb. Iar aici PSD, partidul de guvernămînt din România, cu accentele sale iliberale, populiste şi cu discursul său antijustiţie, ar putea să reprezinte preţul.

Cred că o eventuală victorie a lui Marine Le Pen în prezidențialele franceze înseamnă un cuțit în inima Uniunii Europene și nu pot decît să fiu îngrijorat. Nu de alta, dar știu că mersul înainte al Uniunii Europene este esențial pentru biata noastră țară.

Nu e obligatoriu ca Erdoganul nostru să fie unul dintre actualii politicieni. Nu trebuie să se numească Dragnea, Iohannis sau Șerban Nicolae.

Rezultă o pseudodemocrație, un regim superprezidențial cu toate atributele unei dictaturi. Conform noii ordini constituționale, președintele va avea puteri sporite, va încarna puterea executivă (funcția de prim-ministru devine în cel mai bun caz decorativă) și va putea guverna prin decret prezidențial.