Trezirea din coşmarul Trump

Bernard-Henri LÉVY
Publicat în Dilema Veche nr. 693 din 1-7 iunie 2017
Trezirea din coşmarul Trump jpeg

Americanii pot scăpa din calvarul președinției lui Donald Trump în trei feluri. Dar dacă și cînd s-ar petrece acest lucru este o problemă ireductibilă de politică, și nu una care se bazează pe posibilitățile legale.

În primul rînd, este metoda Nixon, în care președintele, obosit de luptă, demisionează pur și simplu, speriat și fără chef de a se supune procedurilor pe care le vede aglomerîndu-se în jurul său. Dar chiar să fie aceasta o cale de exit pe care să o urmeze Trump? Împărtășește el această predispoziție suficient de melancolică cu îndepărtatul său predecesor republican? Își poate imagina cineva un bărbat copilăros, compulsiv și narcisist predînd, fără luptă, acea jucărie, cea mai prețioasă din lume, care este statutul de cel mai puternic om din lume? Eu mă îndoiesc.

A doua posibilitate se bazează pe articolul 4 al celui de-al 25-lea amendament al Constituției ratificate în 1967, care descrie un proces prin care vicepreședintele și cabinetul pot înlocui un președinte care a decedat sau e împiedicat din motive de sănătate să guverneze. Acesta s-ar fi aplicat în urma asasinării lui John F. Kennedy, dar și cînd președintele Ronald Reagan a început să dea primele semne de Alzheimer.

Dar în cazul de față, nu se poate aplica. O fi Trump instabil și incapabil să guverneze – după cum susțin criticii săi, dar se comportă el acum diferit decît în momentul în care a fost ales de poporul american? Cel mai probabil că nu.

Așa că rămîne soluția punerii sub acuzare – despre care se discută din ce în ce mai pe față zilele astea în Washington, discuție însoțită (ca un soi de semn) de cartea The Case for Inpeachment, scrisă de Allan J. Lichtman. (Istoric politic, Lichtman este celebru pentru că a inventat un model prin care a putut să prezică alegerea fiecărui președinte american de la Reagan la Trump.)

Punerea sub acuzare, amintită în articolul 2 al Constituției, este o procedură de îndepărtare din funcție a președintelui, a vicepreședintelui și a altor actori oficiali (inclusiv judecători) suspectați de „trădare, mită, sau alte infracțiuni“. Este un proces complex care se desfășoară în două faze: în primul rînd, Casa Reprezentanților trebuie să decidă, cu o majoritate simplă, că acuzațiile sînt suficiente pentru a ajunge la proces; în al doilea rînd, se declanșează un proces cu drepturi depline în Senat, care trebuie să ajungă la o majoritate de două treimi, pentru a comanda funcționarul și a declanșa ștergerea imediată din funcție.

Însă există două motive pentru care această punere sub acuzare nu va funcționa în cazul lui Trump. În primul rînd, trebuie să ne gîndim la balanța puterii din Senat. Cel puțin 19 senatori republicani ar trebui să fie de acord cu democrații, pentru a-l acuza pe Trump.

În prezent, există cel mult 5 care ar putea s-o facă.

Singurele precedente prezidențiale, Andrew Johnson, pus sub acuzare în 1868 pentru abuz de putere, și Bill Clinton, în 1998, pentru sperjur și obstrucția justiției, sînt departe de a fi exemple încurajatoare: amîndouă cazurile au fost achitate de Senat.

În al doilea rînd, există reticența șefilor Partidului Democrat de a-l vedea pe ultraconservatorul vicepreședinte Mike -Pence preluînd locul vacant lăsat de Trump. N ar beneficia el de acea stare de grație pe care au avut-o alți vicepreședinți care au intrat în Biroul Oval, în circumstanțe excepționale (Lyndon Johnson după Kennedy, Gerald Ford după Nixon)? Și ce s ar întîmpla dacă ar rămîne în funcție, nu doar pentru o perioadă redusă, ci pentru încă cîțiva ani?

Toate acestea au o logică suficientă. Dar timpurile s-au schimbat de la Johnson, Ford și chiar Clinton. În democrațiile post- democratice, nu există decît un singur șef: opinia publică. Iar aceasta funcționează după propria logică. Cît timp vor mai tolera americanii dovezile aproape zilnice de conflict de interese, începînd cu licențele acordate investitorilor chinezi, la cel mai înalt nivel prezidențial, de a folosi brandul Trump pentru spa-uri, hoteluri de lux sau proiecte imobiliare?

Ca să nu mai spun despre legăturile financiare ale lui Trump cu Rusia, și ale asociaților săi, printre care se numără fostul său consilier pe probleme de securitate internă, Michael Flynn, sau fostul manager de campanie, Paul Manafort?

Ce avantaj vor avea oligarhii ruși care, în 2004, cînd Trump a fost prins într-unul dintre falimentele sale, au intervenit pe băncile americane care îl puseseră pe listele negre și au reinvestit în companiile sale, cumpărînd – pe nevăzute și la prețuri uriașe – apartamente de lux în Trump World Tower? Nu sînt acestea niște datorii care vor trebui plătite la un moment dat?

Și, în sfîrșit, vorbim despre acea grosolană obstrucție a justiției cînd a fost concediat directorul FBI, James Comey, a cărui mare greșeală se pare că a fost refuzul de a-l exclude pe Trump din investigația privind interferențele ilegale ale Kremlinului, în campania din 2016. Ce vor crede votanții despre dezvăluirile revelatoare care vor ieși la lumină acum, cînd predecesorul lui Comey, Robert Mueller, a fost numit consilier special pentru a investiga legăturile dintre Rusia și campania pentru alegeri a lui Trump?

Semnele dezaprobării publice cresc. O petiție pentru punerea sub acuzare a lui Trump, inițiată de avocatul din Massachusetts, John Bonifaz, a strîns mai mult de un milion de semnături. Sondajele indică faptul că majoritatea electoratului înclină spre demisia lui Trump, dacă există dovezi care să lege campania de implicarea Rusiei.

Și un număr tot mai mare de votanți transmit aceste lucruri reprezentanților care, mai devreme sau mai tîrziu, vor trebui să îi asculte, dacă vor să-și păstreze propriile șanse de a mai fi votați.

Pentru Trump, pericolul real va fi atunci cînd mulțimea pe care a captivat-o în timpul campaniei se va întoarce contra lui. Acea mulțime pe care, observatori politici abili de la Plator la Tocqueville au demonstrat, este cu atît mai greu să o ignori, cu cît îți construiești puterea pe ea.

Cel mai rău caz este de neevitat. Și probabil că acea mulțime a valului populist va deveni, încă o dată, acel măreț popor american, un popor de cetățeni. Cînd se va întîmpla acest lucru, Trump va dispărea. 

Bernard-Henri Lévy este unul dintre fondatorii mișcării Nouveaux Philosophes. 

© Project Syndicate
www.project-syndicate.org
traducere de Stela GIURGEANU

index jpeg 5 webp
Gustul banului
Gustul banilor poate să se refere și la un „amărît” care, cine știe cum, găsește un post sigur și bine plătit la stat, un post pe care pregătirea și experiența sa nu i-ar fi permis, în mod normal, să îl ocupe.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Nucleara
Este urmăritul penal capabil să treacă dincolo de faza încordării mușchilor și să folosească arme nucleare?
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Alexandru Dragomir despre politica (noastră)
Din păcate, puțini știu cine a fost Alexandru Dragomir.
Frica lui Putin jpeg
Filosofie, feminitate, autenticitate
Aşa se explică, pesemne, de ce în filosofie s-a menținut „privilegiul” masculin, chiar şi în vremurile mai noi, de după emanciparea femeii.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Activistul european și moartea unei pasiuni
Articolul meu vrea să atragă atenția: cu excesele activismului și propagandei, UE poate pierde treimea de mijloc.
index jpeg 5 webp
Spaghete în copaci
Propun să rămînem la rețeta lui Fellini. Plus paharul cu vin.
Iconofobie jpeg
Diplomație
Se reia, observ, o dezbatere politologică mai veche.
„Cu bule“ jpeg
Format letric
Nu era atît de cunocut încît să exprime fără ambiguități noua idee, dar sensul i-a fost aproximat din context, din relația cu termenul complementar.
HCorches prel jpg
Vremuri ale fricii
Dar dincolo de negare, dacă nu apare și acceptarea, efectele pe termen lung sînt devastatoare.
p 7 Chatbot WC jpg
Idioția artificială
Ar trebui oare programată inteligența artificială (IA) să răspundă la același nivel cu întrebările care i se pun?
IMG 8779 jpeg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Alt bîlci?
Cum ar fi să construiești un Disneyland și un Tesco la Londra, în Hyde Park?
O mare invenție – contractul social jpeg
Adevărul, premisa dreptății
Această limită este și mai evidentă dacă se înțelege că nici un proces judiciar nu se confundă cu Judecata de Apoi.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Sürdürülebilirlik
A crede înseamnă a paria pe o inevidență, a „credita” un „posibil”, dincolo de exigențele stabile ale „realului”.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Pensiile francezilor
Dar vigoarea protestelor, dincolo de faptul că e vorba despre o tradiție franceză adesea desconsiderată și subiect de glume, mai arată ceva.
Frica lui Putin jpeg
Inamicii diversității
Privite în ansamblu, aceste cerințe ale cultelor, care s-au așezat, din păcate și spre detrimentul lor, cred, la remorca BOR, nu vor încuraja deloc predarea Religiei într-un spirit tolerant
AFumurescu prel jpg
Păstori, tătuci și influenseri (I)
Așa apar „tătucii” aleși democratic. Nimic nou sub soare.
index jpeg 5 webp
Un veac de Time
Scopul principal pe care cei doi și l-au propus a fost să furnizeze cît mai eficient știri cititorilor, chiar și celor mai ocupați dintre aceștia, care nu prea au timp de citit – de unde și denumirea Time.
Iconofobie jpeg
Rațiune și simțire
Se demontează aici un mit care a făcut carieră în secolul XX, mitul naturii prezumtiv candide a creaţionistului.
„Cu bule“ jpeg
Beat criță
Expresia beat criță este foarte răspîndită azi, în registrul colocvial; alte construcții în care intră cuvîntul criță cu sensul său propriu sau cu înțelesuri figurate au devenit însă extrem de rare.
HCorches prel jpg
Încă un Minister al Educației
Presiune care, în unele cazuri, se transformă în adevărate forme de bullying, fără doar și poate.
IMG 8779 jpeg
În cazul Hagi, tatăl şi fiul, să fii copilul unui mare fotbalist e binecuvîntare sau blestem?
Tot ce vine de la el nu poate fi decît excepţional. Hagi spune „eu sînt Ianis şi Ianis e Hagi”.
p 7 Curba Laffer WC jpg
Ultima redută a globalizării
Dar geopolitica nu e singurul motiv pentru eșecul celui de-al doilea val al globalizării.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cîte divizii are CPI?
Așadar, noua acuzație că președintele ar fi comis ceva contra copiilor, fie ei și din Ucraina, ar putea avea un ecou special în Rusia.

Adevarul.ro

image
Femeia fatală a anilor '70: „M-am săturat să mă culc în fiecare seară cu alt bărbat!“ VIDEO
Talentată și frumoasă, Vasilica Tastaman, femeia fatală a anilor '70, a atras cu mare ușurință spectatorii în sălile de spectacole și bărbații în viața ei. Este una dintre marile actrițe pe care le-a avut România. Astăzi se împlinesc 20 de ani de la decesul artistei.
image
Cronica unei crime cu ucigaș cunoscut. Ancheta a durat 10 ani, deși polițiștii știau cine este făptașul
Autorul unei crime comise în urmă cu 15 ani s-a bucurat de libertate în tot acest timp, cu toate că anchetatorii aveau martori și probe care îl incriminau direct.
image
Alimentul care ar răspândi cancerul în tot corpul: „Are ceva în el care îl face un catalizator puternic“
Autorii studiului sunt de părere că acest lucru ar putea fi combătut prin medicamente sau diete speciale. Însă, pentru asta studiile clinice ar trebui să treacă la subiecți umani.

HIstoria.ro

image
Statul sovietic paralel în România. Rețeaua colonelului Zudov
Prin sintagma „stat sovietic paralel” înțelegem mecanismul clandestin prin care Uniunea Sovietică a instituit controlul total asupra suveranității statului român.
image
Povestea marilor cutremure ce au zguduit spațiul românesc
La mijlocul lunii februarie a acestui an, orașul Târgu Jiu și localitățile învecinate au fost afectate de o serie de cutremure care, deși nu au produs pierderi de vieți omenești sau pagube materiale majore, au stârnit panică în rândul populației.
image
Irina Bossy-Ghica: „Îmi consacru toate eforturile pentru a reconstrui ceea ce înaintașii mei au clădit”
Stră-strănepoata lui Ion Ghica și a lui Gheorghe Grigore Cantacuzino a plecat din România în liceu, în 1973, și s-a reîntors prima oară 17 ani mai târziu, după „Revoluția” pe care ține s-o scrie cu ghilimele.