● Uniunea Europeană are în față cinci ani pentru reconsolidarea proiectului. Cîteva șantiere importante așteaptă aici intervenții urgente, începînd cu găsirea modelului politic pentru viitoarea Uniune. Sînt apoi migrația și terorismul. Dar poate că provocarea cea mai importantă este aceea a găsirii unui nou model social european, adaptat erei globalizării și revoluției tehnologice. Văzînd amploarea provocărilor, cinci ani nici nu înseamnă tocmai mult. 

● Brexitul are toate șansele să devină mai dur, dar își pierde locul privilegiat de pe agenda europeană. Emmanuel Macron este cunoscut drept adept al unui divorț în termeni radicali, în care Marea Britanie trebuie să plătească prețul pentru ieșirea din Uniune. Din acest punct de vedere, venirea sa în fruntea Franței nu este tocmai cea mai bună veste la Londra.

În același timp, victoria centristului francez scoate din discuție, cel puțin pentru următorii ani, ideea efectului de domino, ce părea să se declanșeze odată cu referendumul din iunie 2016 din Marea Britanie și cu alegerea lui Donald Trump ca președinte al Statelor Unite. În decembrie anul trecut, candidatul extremei drepte a pierdut prezidențialele din Austria, în martie, olandezii au optat în principal pentru partidele tradiționale. Lipsită de presiunea unor dezordini interne, Uniunea Europeană va putea negocia mai relaxat cu Marea Britanie. Pentru Uniune, Brexitul va rămîne, fără doar și poate, un dosar important, dar între alte dosare importante. În timp ce, pentru Londra, va fi unul de importanță vitală.

● Rusia pierde o partidă, dar se va reorienta. Nu încape îndoială că Marine Le Pen a fost favorita Kremlinului, cel puțin în acest al doilea tur de scrutin. Iar atacul cibernetic la adresa echipei Macron, din ultima zi a campaniei electorale, a făcut parte din arsenalul deja cunoscut – și de aceea mai ușor de contracarat – al destabilizării regimurilor democratice occidentale în perioade de alegeri. Ceea ce a fost posibil la referendumul din Marea Britanie și la alegerile americane s-a dovedit imposibil în Franța.

Nucleul dur al Uniunii Europene rămîne stabil. Alegerile germane din septembrie nu vor schimba cursul, indiferent dacă Angela Merkel va rămîne cancelar sau dacă Martin Schulz îi va lua locul. Iar Germania s-a pregătit din timp pentru a face față atacurilor informatice și campaniilor de dezinformare.

Însă nu încape îndoială că Rusia va învăța și ea din eșecurile anului 2017. Și este posibil să-și concentreze pe mai departe eforturile în zonele mai slabe ale Uniunii – în sudul încă în suferință de pe urma crizei, în statele cu regimuri iliberale din Europa Centrală, în Balcani.

● Budapesta și Varșovia ar trebui să și regîndească în mod serios poziționarea în cadrul Uniunii. Nici Bucureștiul n ar trebui să rămînă indiferent. Derapajele guvernului de la Budapesta, cele mai recente fiind ofensiva împotriva universităților străine și chestionarul antieuropean trimis cetățenilor, nu au trezit reacții foarte vehemente, nici la Bruxelles, nici în marile capitale. Lucrurile s-ar putea să se schimbe dramatic, odată cu noua dinamică a construcției europene. Pînă acum, o eventuală reacție europeană mai dură împotriva Budapestei și Varșoviei i-ar fi putut da un cal de bătaie Marinei Le Pen, în campania electorală.
Dar acum situația s-a schimbat și nimic nu o mai poate opri pe Angela Merkel să inițieze, de exemplu, sancționarea partidului lui Viktor Orbán, FIDESZ, în cadrul Partidului Popular European (PPE), și aceasta ca un preludiu al unor acțiuni mai ample, la nivel instituțional european. Ba chiar un asemenea gest i-ar folosi cancelarei în politica de acasă. Adversarul ei, social-democratul Martin -Schulz, s-a dovedit a fi, în Parlamentul European, un critic neînduplecat al regimului Orbán. El nu va ezita să o atace direct pe contracandidata sa, Angela Merkel, acuzînd-o că îl protejează pe liderul ungar, doar pentru a nu periclita dominația PPE în Parlamentul European.

Odată motorul franco-german consolidat, liderii europeni nu vor mai avea complexe în a sancționa derapajele de la normele democrației și ale statului de drept. Iar aici, guvernanții de la București ar trebui să ia și ei aminte.

● Pentru România, alegerile desfășurate în statele membre considerate drept piloni ai Uniunii au o influență covîrșitoare. Și aceasta, deoarece aceste state sînt cele care dau, în acest moment, direcția Uniunii Europene. Adică a unui proiect în care România și-a pus întregile speranțe de dezvoltare și modernizare pentru deceniile ce vin. Marile puteri pot trece cu pagube minime sau măcar suportabile peste șocuri cum ar fi Brexitul, alegerea lui Trump sau o ipotetică victorie a Marinei Le Pen.

Pentru o putere de rang inferior, precum România, asemenea lovituri geo-politice, fie și prin ricoșeu, pot avea consecințe catastrofale, ce se pot resimți pentru generații. O prăbușire a proiectului european – care părea la un moment dat posibilă, odată cu votul pentru Brexit și cu ascensiunea extremei drepte în Franța  –  ar fi însemnat o tragedie istorică, un fel de cădere de pe hartă.

Acum, că perspectiva consolidării proiectului european se deschide, România trebuie să-și gîndească bine pașii. Cîștigarea credibilității este esențială. Iar un proiect coerent de aderare la zona euro ar fi un element extrem de important în această direcție. Dar despre aceasta vom mai vorbi.

Foto: wikimedia commons