Romanul Emmanuel Macron

Bernard-Henri LÉVY
Publicat în Dilema Veche nr. 691 din 18-24 mai 2017
Romanul Emmanuel Macron jpeg

Victoria lui Emmanuel Macron în alegerile prezidențiale din Franța poate fi confundată cu intriga unui roman pe care nici un editor nu l-ar accepta. Și apoi, cel care într un tîrziu îl acceptă se alege cu un best­seller răsunător.

Un președinte în funcție, François Hollande, decide, pentru prima oară în istoria modernă a Franței, să nu candideze din nou. Un grup de ștabi conservatori, printre care și un fost președinte, se răfuiesc între ei, deschizînd calea lui Fran­çois Fillon, un candidat despre care toată lumea credea că e fără pată, pînă cînd trecutul său a ieșit la iveală.

Socialiștii de la guvernare, după ce își elimină propriul prim-ministru, Manuel Valls, își divizează susținerea între un aparatcik, Benoît Hamon, care obține, după primul tur de scrutin, un scor cu o singură cifră, și un stîngist radical, Jean-Luc Mélenchon, care se joacă de-a revoluționarul, admiră dictatori și propria hologramă, dar se poticnește în pragul celui de-al doilea tur de scrutin.

Candidatul de extremă dreaptă, Marine Le Pen, se sinucide apoi public, la finalul principalei dezbateri prezidențiale. Ea se leapădă, precum personajul unei farse, de masca respectabilității pe care echipa ei a pus-o să o poarte și, după un strip-tease retoric jenant, își arată adevăratul chip de lider al unui partid fascist de linie dură.

Apoi, în ultimul moment, calculatoarele din biroul lui Macron sînt piratate, scoțînd la iveală o grămadă de e-mail-uri care dovedeau că membrii partidului din spatele candidatului erau implicați în activități echivoce, precum plata an­ga­ja­ților, rezervarea de mese în restaurante și o serie de circulare menite să fie citite de către fiecare în parte. Iar într-un tweet fatal, cel mai apropiat colaborator al lui Le Pen pare să se pună în legătură cu un atac cibernetic conceput, cel mai probabil, dacă nu chiar executat, în Est, la mii de kilometri distanță.

Iar în momentul adevărului, după toate aceste incredibile răsturnări de situație – într-o dramă care a dus la noi cote „voluntara suspendare a neîncrederii“, care constituie, credea Coleridge, „credința în realitatea poetică“ – un tînăr, necunoscut, cu un an în urmă, accede la președinția Franței.

Cu mult înainte ca istoria a­mă­nun­țită a acestei campanii – dezastruoasă și magnifică, absurdă și miraculoasă – să fie scrisă, noul președinte al Franței va trebui să se confrunte cu provocările aduse de circumstanțele victoriei sale. El va trebui să rezolve probleme și să convingă în același timp că poate rezolva probleme. Și va trebui să fie conștient de faptul că insuccesul lui Le Pen nu e totuna cu încuviințarea platformei sale program.

Începînd cu primele ore ale mandatului său, Macron va trebui să se dedice cauzei adevărului și unității, pe care, ca un cititor atent al filozofului creștin Paul Ricœur, a situat-o în centrul campaniei sale. Și va trebuie să reziste acelora dintre votanții săi care, în înflăcărarea năvalnică a victoriei, văd în el un demiurg și un taumaturg totodată.

Asemenea lui Canute – regele danez din secolul al XI-lea, care a ordonat valurilor să nu-i atingă tronul, pentru ca mai apoi, așezîndu-și tronul pe plajă, să demonstreze fragilitatea imperiului său în fața lingușitorilor și a visătorilor care și-l imaginau ca pe stăpînul universului –, Macron va trebui să se comporte cu modestie. La fel ca în fața muncitorilor de la uzina Whirlpool din nordul Franței, el trebuie să readucă politica înapoi la dimensiunile ei juste și rezonabile.

Dar încă nu am ajuns în punctul acesta. Pentru moment, singura mea dorință este să salut un om care a înlăturat riscurile și primejdiile din calea sa, printr-o aruncare de zaruri, și a devenit astfel cel mai tînăr președinte din Europa.

Nu vreau să spun că tinerețea în sine a fost vreodată un argument convingător. Și eu sînt conștient, asemenea celorlalți, de avertismentul din Ecleziast cu privire la „țara al cărei împărat este un copil“.

Dar mai știu, asemenea lui Machiave­lli, că în entuziasmul tinereții – în temeritatea și în impetuozitatea ei, în furia, în virtutea și în rîvna ei – se află ceva înaintea căruia sînt șanse mai mari ca destinul să cedeze. Nu a fost oare acesta cazul, în 1789, al revoluționarilor francezi Hoche și Saint-Just, al lui Bonaparte I și al lui Napoleon al III-lea (pînă la Macron, cel mai tînăr președinte din istoria Franței)? Nu a fost la fel și în cazul lui Benazir Bhutto, Ioana d’Arc, John F. Kennedy și Theodore Roosevelt?

Știu, sînt prea multe forme de conservatorism în această țară, prea multe blocaje și tromboze potențiale, prea mulți fanatici care au jurat, înainte de alegerea lui Macron, să-l respingă pe bancherul care va fi președinte și să-l azvîrle de pe Stînca Tarpeiană. Și știu, sînt prea mulți populiști – la stînga (mai ales înverșunatul Mélenchon) și la dreapta (lamentabilul Nicolas Dupont-Aignan, fugind dinaintea camerelor de filmat vineri noaptea, după ce a părăsit catedrala din Reims, în care se încoronau regii Franței) – care, în spatele frunzei de smochin a disprețului față de finanțe, trădează adevăratul spirit al Franței.

Știu că pasiunile triste care dormitează în aceste ipostaze sînt atît de virulente încît nu mai lasă loc pentru idealurile împărtășite, care reprezintă liantul social al democrației republicane. Și știu că entuziasmul cîștigătorului de azi, bucuria sa, optimismul său tineresc (un optimism ponderat, fervent și didactic totodată) au ceva care se adresează neajunsului civilizației franceze.

Timpul, care părea să stea pe loc, dintre cele două reprize electorale, un răstimp în care Franța părea că pîlpîie, a trecut. Acum începe lupta deschisă dintre cei care cred că libertatea trăiește și cei care deja au îngropat-o.

Ambele părți și-au dat cărțile pe față. Pentru a reuși, lumea democratică are nevoie de Macron. 

Bernard-Henri Lévy este unul dintre fondatorii mişcării „Nouveaux Philosophes“. 

© Project Syndicate, 2017
www.project-syndicate.org

traducere din limba engleză de Matei PLEŞU

index jpeg 5 webp
Gustul banului
Gustul banilor poate să se refere și la un „amărît” care, cine știe cum, găsește un post sigur și bine plătit la stat, un post pe care pregătirea și experiența sa nu i-ar fi permis, în mod normal, să îl ocupe.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Nucleara
Este urmăritul penal capabil să treacă dincolo de faza încordării mușchilor și să folosească arme nucleare?
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Alexandru Dragomir despre politica (noastră)
Din păcate, puțini știu cine a fost Alexandru Dragomir.
Frica lui Putin jpeg
Filosofie, feminitate, autenticitate
Aşa se explică, pesemne, de ce în filosofie s-a menținut „privilegiul” masculin, chiar şi în vremurile mai noi, de după emanciparea femeii.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Activistul european și moartea unei pasiuni
Articolul meu vrea să atragă atenția: cu excesele activismului și propagandei, UE poate pierde treimea de mijloc.
index jpeg 5 webp
Spaghete în copaci
Propun să rămînem la rețeta lui Fellini. Plus paharul cu vin.
Iconofobie jpeg
Diplomație
Se reia, observ, o dezbatere politologică mai veche.
„Cu bule“ jpeg
Format letric
Nu era atît de cunocut încît să exprime fără ambiguități noua idee, dar sensul i-a fost aproximat din context, din relația cu termenul complementar.
HCorches prel jpg
Vremuri ale fricii
Dar dincolo de negare, dacă nu apare și acceptarea, efectele pe termen lung sînt devastatoare.
p 7 Chatbot WC jpg
Idioția artificială
Ar trebui oare programată inteligența artificială (IA) să răspundă la același nivel cu întrebările care i se pun?
IMG 8779 jpeg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Alt bîlci?
Cum ar fi să construiești un Disneyland și un Tesco la Londra, în Hyde Park?
O mare invenție – contractul social jpeg
Adevărul, premisa dreptății
Această limită este și mai evidentă dacă se înțelege că nici un proces judiciar nu se confundă cu Judecata de Apoi.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Sürdürülebilirlik
A crede înseamnă a paria pe o inevidență, a „credita” un „posibil”, dincolo de exigențele stabile ale „realului”.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Pensiile francezilor
Dar vigoarea protestelor, dincolo de faptul că e vorba despre o tradiție franceză adesea desconsiderată și subiect de glume, mai arată ceva.
Frica lui Putin jpeg
Inamicii diversității
Privite în ansamblu, aceste cerințe ale cultelor, care s-au așezat, din păcate și spre detrimentul lor, cred, la remorca BOR, nu vor încuraja deloc predarea Religiei într-un spirit tolerant
AFumurescu prel jpg
Păstori, tătuci și influenseri (I)
Așa apar „tătucii” aleși democratic. Nimic nou sub soare.
index jpeg 5 webp
Un veac de Time
Scopul principal pe care cei doi și l-au propus a fost să furnizeze cît mai eficient știri cititorilor, chiar și celor mai ocupați dintre aceștia, care nu prea au timp de citit – de unde și denumirea Time.
Iconofobie jpeg
Rațiune și simțire
Se demontează aici un mit care a făcut carieră în secolul XX, mitul naturii prezumtiv candide a creaţionistului.
„Cu bule“ jpeg
Beat criță
Expresia beat criță este foarte răspîndită azi, în registrul colocvial; alte construcții în care intră cuvîntul criță cu sensul său propriu sau cu înțelesuri figurate au devenit însă extrem de rare.
HCorches prel jpg
Încă un Minister al Educației
Presiune care, în unele cazuri, se transformă în adevărate forme de bullying, fără doar și poate.
IMG 8779 jpeg
În cazul Hagi, tatăl şi fiul, să fii copilul unui mare fotbalist e binecuvîntare sau blestem?
Tot ce vine de la el nu poate fi decît excepţional. Hagi spune „eu sînt Ianis şi Ianis e Hagi”.
p 7 Curba Laffer WC jpg
Ultima redută a globalizării
Dar geopolitica nu e singurul motiv pentru eșecul celui de-al doilea val al globalizării.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cîte divizii are CPI?
Așadar, noua acuzație că președintele ar fi comis ceva contra copiilor, fie ei și din Ucraina, ar putea avea un ecou special în Rusia.

Adevarul.ro

image
Femeia fatală a anilor '70: „M-am săturat să mă culc în fiecare seară cu alt bărbat!“ VIDEO
Talentată și frumoasă, Vasilica Tastaman, femeia fatală a anilor '70, a atras cu mare ușurință spectatorii în sălile de spectacole și bărbații în viața ei. Este una dintre marile actrițe pe care le-a avut România. Astăzi se împlinesc 20 de ani de la decesul artistei.
image
Cronica unei crime cu ucigaș cunoscut. Ancheta a durat 10 ani, deși polițiștii știau cine este făptașul
Autorul unei crime comise în urmă cu 15 ani s-a bucurat de libertate în tot acest timp, cu toate că anchetatorii aveau martori și probe care îl incriminau direct.
image
Alimentul care ar răspândi cancerul în tot corpul: „Are ceva în el care îl face un catalizator puternic“
Autorii studiului sunt de părere că acest lucru ar putea fi combătut prin medicamente sau diete speciale. Însă, pentru asta studiile clinice ar trebui să treacă la subiecți umani.

HIstoria.ro

image
Statul sovietic paralel în România. Rețeaua colonelului Zudov
Prin sintagma „stat sovietic paralel” înțelegem mecanismul clandestin prin care Uniunea Sovietică a instituit controlul total asupra suveranității statului român.
image
Povestea marilor cutremure ce au zguduit spațiul românesc
La mijlocul lunii februarie a acestui an, orașul Târgu Jiu și localitățile învecinate au fost afectate de o serie de cutremure care, deși nu au produs pierderi de vieți omenești sau pagube materiale majore, au stârnit panică în rândul populației.
image
Irina Bossy-Ghica: „Îmi consacru toate eforturile pentru a reconstrui ceea ce înaintașii mei au clădit”
Stră-strănepoata lui Ion Ghica și a lui Gheorghe Grigore Cantacuzino a plecat din România în liceu, în 1973, și s-a reîntors prima oară 17 ani mai târziu, după „Revoluția” pe care ține s-o scrie cu ghilimele.