Romanul Emmanuel Macron

Bernard-Henri LÉVY
Publicat în Dilema Veche nr. 691 din 18-24 mai 2017
Romanul Emmanuel Macron jpeg

Victoria lui Emmanuel Macron în alegerile prezidențiale din Franța poate fi confundată cu intriga unui roman pe care nici un editor nu l-ar accepta. Și apoi, cel care într un tîrziu îl acceptă se alege cu un best­seller răsunător.

Un președinte în funcție, François Hollande, decide, pentru prima oară în istoria modernă a Franței, să nu candideze din nou. Un grup de ștabi conservatori, printre care și un fost președinte, se răfuiesc între ei, deschizînd calea lui Fran­çois Fillon, un candidat despre care toată lumea credea că e fără pată, pînă cînd trecutul său a ieșit la iveală.

Socialiștii de la guvernare, după ce își elimină propriul prim-ministru, Manuel Valls, își divizează susținerea între un aparatcik, Benoît Hamon, care obține, după primul tur de scrutin, un scor cu o singură cifră, și un stîngist radical, Jean-Luc Mélenchon, care se joacă de-a revoluționarul, admiră dictatori și propria hologramă, dar se poticnește în pragul celui de-al doilea tur de scrutin.

Candidatul de extremă dreaptă, Marine Le Pen, se sinucide apoi public, la finalul principalei dezbateri prezidențiale. Ea se leapădă, precum personajul unei farse, de masca respectabilității pe care echipa ei a pus-o să o poarte și, după un strip-tease retoric jenant, își arată adevăratul chip de lider al unui partid fascist de linie dură.

Apoi, în ultimul moment, calculatoarele din biroul lui Macron sînt piratate, scoțînd la iveală o grămadă de e-mail-uri care dovedeau că membrii partidului din spatele candidatului erau implicați în activități echivoce, precum plata an­ga­ja­ților, rezervarea de mese în restaurante și o serie de circulare menite să fie citite de către fiecare în parte. Iar într-un tweet fatal, cel mai apropiat colaborator al lui Le Pen pare să se pună în legătură cu un atac cibernetic conceput, cel mai probabil, dacă nu chiar executat, în Est, la mii de kilometri distanță.

Iar în momentul adevărului, după toate aceste incredibile răsturnări de situație – într-o dramă care a dus la noi cote „voluntara suspendare a neîncrederii“, care constituie, credea Coleridge, „credința în realitatea poetică“ – un tînăr, necunoscut, cu un an în urmă, accede la președinția Franței.

Cu mult înainte ca istoria a­mă­nun­țită a acestei campanii – dezastruoasă și magnifică, absurdă și miraculoasă – să fie scrisă, noul președinte al Franței va trebui să se confrunte cu provocările aduse de circumstanțele victoriei sale. El va trebui să rezolve probleme și să convingă în același timp că poate rezolva probleme. Și va trebui să fie conștient de faptul că insuccesul lui Le Pen nu e totuna cu încuviințarea platformei sale program.

Începînd cu primele ore ale mandatului său, Macron va trebui să se dedice cauzei adevărului și unității, pe care, ca un cititor atent al filozofului creștin Paul Ricœur, a situat-o în centrul campaniei sale. Și va trebuie să reziste acelora dintre votanții săi care, în înflăcărarea năvalnică a victoriei, văd în el un demiurg și un taumaturg totodată.

Asemenea lui Canute – regele danez din secolul al XI-lea, care a ordonat valurilor să nu-i atingă tronul, pentru ca mai apoi, așezîndu-și tronul pe plajă, să demonstreze fragilitatea imperiului său în fața lingușitorilor și a visătorilor care și-l imaginau ca pe stăpînul universului –, Macron va trebui să se comporte cu modestie. La fel ca în fața muncitorilor de la uzina Whirlpool din nordul Franței, el trebuie să readucă politica înapoi la dimensiunile ei juste și rezonabile.

Dar încă nu am ajuns în punctul acesta. Pentru moment, singura mea dorință este să salut un om care a înlăturat riscurile și primejdiile din calea sa, printr-o aruncare de zaruri, și a devenit astfel cel mai tînăr președinte din Europa.

Nu vreau să spun că tinerețea în sine a fost vreodată un argument convingător. Și eu sînt conștient, asemenea celorlalți, de avertismentul din Ecleziast cu privire la „țara al cărei împărat este un copil“.

Dar mai știu, asemenea lui Machiave­lli, că în entuziasmul tinereții – în temeritatea și în impetuozitatea ei, în furia, în virtutea și în rîvna ei – se află ceva înaintea căruia sînt șanse mai mari ca destinul să cedeze. Nu a fost oare acesta cazul, în 1789, al revoluționarilor francezi Hoche și Saint-Just, al lui Bonaparte I și al lui Napoleon al III-lea (pînă la Macron, cel mai tînăr președinte din istoria Franței)? Nu a fost la fel și în cazul lui Benazir Bhutto, Ioana d’Arc, John F. Kennedy și Theodore Roosevelt?

Știu, sînt prea multe forme de conservatorism în această țară, prea multe blocaje și tromboze potențiale, prea mulți fanatici care au jurat, înainte de alegerea lui Macron, să-l respingă pe bancherul care va fi președinte și să-l azvîrle de pe Stînca Tarpeiană. Și știu, sînt prea mulți populiști – la stînga (mai ales înverșunatul Mélenchon) și la dreapta (lamentabilul Nicolas Dupont-Aignan, fugind dinaintea camerelor de filmat vineri noaptea, după ce a părăsit catedrala din Reims, în care se încoronau regii Franței) – care, în spatele frunzei de smochin a disprețului față de finanțe, trădează adevăratul spirit al Franței.

Știu că pasiunile triste care dormitează în aceste ipostaze sînt atît de virulente încît nu mai lasă loc pentru idealurile împărtășite, care reprezintă liantul social al democrației republicane. Și știu că entuziasmul cîștigătorului de azi, bucuria sa, optimismul său tineresc (un optimism ponderat, fervent și didactic totodată) au ceva care se adresează neajunsului civilizației franceze.

Timpul, care părea să stea pe loc, dintre cele două reprize electorale, un răstimp în care Franța părea că pîlpîie, a trecut. Acum începe lupta deschisă dintre cei care cred că libertatea trăiește și cei care deja au îngropat-o.

Ambele părți și-au dat cărțile pe față. Pentru a reuși, lumea democratică are nevoie de Macron. 

Bernard-Henri Lévy este unul dintre fondatorii mişcării „Nouveaux Philosophes“. 

© Project Syndicate, 2017
www.project-syndicate.org

traducere din limba engleză de Matei PLEŞU

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Parteneri

Matanza templo2 jpg
Măcelul cumplit care a dus la prăbușirea celui mai mare imperiu al Americii. Totul cu doar 500 de soldați
Cel mai mare imperiu al Americii a sfârșit într-o baie de sânge. Acum 505 ani, un festival aparent inofensiv a declanșat cele mai sângeroase confruntări dintre europeni și populațiile native, cu fapte de o cruzime ieșită din comun. Una dintre cele mai mari civilizații ale lumii se prăbușea.
colesterol istock jpg
Semne pe care ți le dă corpul dacă ai colosterol mare. La ce trebuie să fii atent
Colesterolul mărit este unul dintre cei mai importanți factori de risc pentru bolile cardiovasculare, precum infarctul de miocard sau accidentul vascular cerebral.
Dunărea reprezenta una din zonele sensibile ale Romaniei JPG
Pericolele înfruntate de românii plecați din țară, spre Vest: „Emigrantul lasă impresia unui pachet de marfă aruncat din colț în colț”
Mai accesibilă acum ca oricând în ultimul secol, emigrarea românilor spre Occident păstrează o istorie tulburătoare. Mii de români au sfârșit în trecut în încercările temerare de a părăsi România, iar alții au avut de înfruntat provocările extreme ale unor lumi dure, complet necunoscute lor.
Votul în diaspora. FOTO Inquam Photos / Alex Nicodim
Discuții aprinse despre românii din diaspora care-și taie buletinele: „Ce căutați în Europa aia pe care o huliți? Mergeți în Rusia!”
Clipurile de pe rețelele sociale cu români din diaspora care-și distrug buletinele sau pașapoartele au atras sute de comentarii. Dacă unii fac haz de necaz, alții avertizează că este o infracțiune, în timp ce unii se întreabă de ce continuă să locuiască în Europa pe care o hulesc atât de mult.
nunta mortului jpeg
Tradiția neobișnuită din Maramureș de care puțini români au auzit. Ce este „nunta mortului”?
De-a lungul țării noastre există nenumărate tradiții fascinante, pe care fiecare dintre noi încercăm să le respectăm. Însă, altele rămân de-a dreptul bizare, iar în ziua de astăzi nu foarte mulți oameni au auzit de ele.
declaratia unica
Ce riscă românii care nu își declară veniturile la ANAF până pe 26 mai
Românii care au obținut în 2024 venituri din surse precum chirii, dividende, acțiuni, criptomonede, drepturi de autor sau activități independente sunt obligați să depună Declarația Unică până cel târziu 26 mai 2025.
Sistemul de rachete Foudre FOTO Turgis Gaillard png
Un rival european la HIMARS, dezvoltat de o companie franceză. Lecția oferită de câmpul de luptă din Ucraina
O companie franceză dezvoltă o alternativă la sistemul american HIMARS, în măsura în care Europa consideră necesar să-și reduce dependența de SUA și să-și consolideze propria industrie de apărare, relatează Business Insider.
Praful din casă Foto Real Shop gr jpg
Trucul natural care elimină praful și dezinfectează casa în doar un minut, fără chimicale sau efort
Descoperă trucul natural care elimină praful și dezinfectează casa în doar 1 minut, fără chimicale sau efort! O soluție simplă, rapidă și eco-friendly pentru un cămin curat, sănătos și plin de prospețime.
strada petrolistilor1 jpeg
Cea mai lungă stradă din România, unică în Europa. Măsoară 18 kilometri, include 31 de podețe și 21 de poduri, depășind un record impresionant
În țara noastră există câteva străzi care impresionează prin lungimea pe care o au. Însă, titlul de cea mai lungă stradă din România revine unei străzi de-a dreptul neașteptate, dintr-un loc la care nu ne-am fi așteptat niciodată! Aceasta se întinde de-a lungul a zeci de kilometri!