Automutilarea prin antisemitism

Publicat în Dilema Veche nr. 689 din 4-10 mai 2017
Automutilarea prin antisemitism jpeg

De la egipteni şi Luther pînă la moderni, puţini au rămas la adăpost de greşeli cînd e vorba de iudeofobie şi de evrei. Căci versatilitatea şi venalitatea antisemitismului sînt imense. La fel, tenacitatea lui. 

Infailibil, se ştie, nu e nimeni. Nici papa, în ciuda fişei postului, de vreme ce Francisc a comis enormitatea de a compara taberele de refugiaţi ale statului elen cu lagărele de concentrare naziste.

Că a săvîrşit-o în scopul, moral, al ajutorării unor năpăstuiţi şi n-a făcut-o ex cathedra, în calitatea sa de şef al Vaticanului şi dascăl al creştinilor, nu-mi pare a-i diminua decisiv gafa. Căci a compara incomparabilul e a relativiza, dacă nu a disculpa oroarea exterminărilor naziste.

Din antichitate şi pînă azi nu mulţi demnitari sau gînditori religioşi ori seculari au rămas fără hiat la adăpost de erori mai mărunte sau mai grave, în sfere variate, cînd vine vorba de evrei şi de ura împotriva lor.

Căci versatilitatea antisemitismului este imensă. Nu mai puţin toxicitatea, venalitatea şi tenacitatea lui. Încît nici măcar evreii nu sînt vaccinaţi pe veci. Filozoful israeliano-germano-american Hans Jonas deplîngea pe bună dreptate păcatele majore comise din ignoranţă ori încăpăţînare de evreica Hannah Arendt, eleva şi iubita antisemitului filozof Martin Heidegger, în cărţile ei, altfel excelente, cu privire la evrei, la Holocaust şi la o presupusă, de fapt impropriu invocată „banalitate a răului“. În Originile totalitarismului şi Eichmann la Ierusalim, de pildă.

În domeniul politic, o eroare cu efecte greu calculabile a comis şeful diplomaţiei germane, Sigmar Gabriel, ratîndu-şi vizita în statul evreu. Unde i s-a refuzat întrevederea cu premierul israelian. După ce acum cîţiva ani le-a vexat, vituperînd la Hebron în contra unui prezumtiv „regim de apartheid“, demnitarul social-democrat şi-a bruscat gazdele de la Ierusalim din nou, insistînd, în pofida unor semnale de alarmă diplomatice, să stea de vorbă cu organizaţii antiisraeliene care calomniază sistematic forţele armate ale statului evreu.

E o ţară ce-şi apără nevoile şi neamul recurgînd, la rigoare, la forţă. Şi a cărei politică, inclusiv cea din teritorii, e, pe moment, puternic controversată. Şi criticabilă, cît timp nu se transformă Israelul în „jidan“ al naţiunilor şi li se contestă evreilor dreptul la un stat propriu. Unul care, în ciuda deceniilor de război ce i s au impus, a rămas singurul democratic din Orientul Mijlociu. Singurul dotat cu o justiţie independentă, care, spre deosebire de a unor ţări ca Rusia ori China comunistă, parvine sistematic să-şi judece şi să-şi condamne liderii sau militarii dacă sînt corupţi ori îşi pîngăresc armele prin exces de violenţă. 

E şi un stat de care Vestul are mare nevoie în combatarea terorismului islamist. Şi a cărui conducere fie şi numai din acest motiv n-ar trebui să fie tratată de un ministru de externe european ori de formatori de opinie apuseni de sus, cu superbie, ca şi cum ar fi un regim totalitar sau autoritar de tip chinezesc sau rusesc. Mă întreb în context, ca alţi comentatori, cum ar fi reacţionat guvernul federal dacă premierul israelian, aflat în vizită în Germania, ar fi stăruit, din raţiuni electorale, să se afişeze cu exponenţii unor organizaţii populiste, virulent antieuropene, ca Pegida?

Sigur, nici gazda demnitarului german n-a procedat tactic înţelept. Din raţiuni de hipersensibilitate ori poate din raţiuni politice interne, Beniamin Netanyahu şi-a iritat la rîndul său oaspetele, acordînd involuntar, prin anularea întrevederii cu diplomatul german, importanţă excesivă unor organizaţii ostile nu doar Israelului, ci, implicit, vestului şi intereselor sale.

În plus, nu trebuie uitat că statul evreu se bucură, pe bună dreptate, de o relaţie specială cu Germania, în baza răspunderii fireşti preluate de Republica Federală pentru crimele Reich-ului nazist. Deci pentru Holocaust. Pentru o crimă de genocid de o anvergură, natură şi dimensiuni fără precedent, comisă la scară industrială de germani, în numele germanilor, de care nu e străină nici România, de vreme ce legionarii, Antonescu, parte din funcţionarii, jandarmii şi militarii săi au pus umărul la Holocaust în numele românilor.  

E curios cît de puţin se înţelege că a defrişa jungla de minciuni acoperind acest trecut naţional şi european extrem de trist şi de accidentat nu e pur şi simplu o umilinţă, un serviciu oneros făcut evreilor, o plecăciune faţă de străini, sau, chiar, o „mistificare“ rentabilă, cum mai cred mulţi negaţionişti şi analfabeţi în materie de istorie.

E un act imperativ de igienă morală. Unul fără de care nici unei naţiuni, oricît de avansată ar fi cultural şi economic, nu-i poate merge realmente bine, întrucît carenţa de memorie privind suferinţele pricinuite celuilalt, fie el evreu, rom sau ungur, constituie şi o distanţare contaminantă şi autoinfamantă faţă de seamăn. Ea se va răzbuna politic, invariabil, prin amplificarea pînă la ireparabil a distanţei dintre guvernanţi şi guvernaţi.

Iată de ce a-l ucide în efigie pe un Soros, ca evreu, aşa cum îl execută programatic PSD-ul, nu face bine românilor, nu îi ajută şi nu e un act de veritabil patriotism, oricît de problematice ar fi opţiunile politice ale magnatului american. 

Cristian Pantazi are deci dreptate să deplore că „zece morminte evreieşti au fost (recent) vandalizate“ (la Bucureşti). Şi să ceară „să nu se mire nimeni că după ani de campanii mediatice şi politice împotriva străinilor, împotriva lui Soros (prezentat în subtext ca un evreu care vrea să sugă resursele ţării), împotriva a tot ce nu e neaoş se întîmplă asemenea orori. Cînd semeni vînt, culegi fix furtună“.

Cum are loc acest tip de „semănat“? Prin falsificante tradiţii de familie, transmise din generaţie în generaţie. Prin instituţii deficitare. Prin şcoli rele şi lipsă de educaţie. Prin confuzii şi derapaje intelectuale, care-i determină pe unii să ignore munţi de probe şi să interiorizeze, mancurtizaţi, agitpropul îndelung repetat, potrivit căruia generalii şi ofiţerii lui Antonescu ori mareşalul însuşi ar fi fost animați de „patriotism“.

Unii au fost. Majoritatea nu. Toţi liderii totalitari şi marii criminali în masă din istorie s-au pretins animaţi de patriotism. În fapt, erau însufleţiţi de mizantropie şi bîntuiţi de un rău ancestral. 

Furtuna pe care o dezlănţuie aceşti inşi nu se traduce doar  prin vandalizări limitate precum cele de la cimitirul evreiesc din Bucureşti. Devine la un moment dat un uragan care devastează în cele din urmă, durabil, suflete şi colectivităţi întregi. În care prea puţini pricep că a evoca trecutul nu e o probă de „hipersensibilitate“, ci o terapie. Şi că indiferenţa faţă de victimele oricărui totalitarism, fie el fascist, comunist, islamist şi, cu atît mai mult, faţă de poporul lui Dumnezeu şi al Sfintelor Scripturi, e nu doar antidemocratică şi anticivilizatorie. Ci autodistructivă. 

Ca actul unui arbore în stare să înşface un topor şi să-şi reteze singur tulpina. 

Petre M. Iancu este jurnalist la Deutsche Welle.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.