PE CE LUME TRĂIM

Astăzi, lumea nu mai este bipolară, iar ideea „neamestecului în treburile interne“ este inaplicabilă, cîtă vreme România este parte a proiectului european. Dar tentațiile autoritariste n-au dispărut. Ele se numesc astăzi nu Mao sau Kim Ir Sen, ci Orbán, Kaczynski, Erdogan, Putin și, într-o bună măsură, Trump. Poți guverna după modelul lor păstrînd avantajele apartenenței la Uniunea Europeană?

Îmi declar spaima cînd văd cîtă ură acompaniază discuțiile despre justiție în România. Și cei care simt fericire cînd cineva merge la închisoare (și îl urăsc pe el și pe susținătorii lui), și cei care simt revoltă cu același prilej (și îi urăsc pe judecători și pe susținătorii lor) ar trebui să știe că ceea ce fac sau cred este forma cea mai pură de nedreptate.

Și dacă ăsta a fost „interbelicul“ nostru? Scurta noastră perioadă de dezvoltare și de deschidere care acum se încheie. Dacă revenim iar la vreo formă de autoritarism autohton (în România, pînă și comunismul a avut un specific național foarte ușor de identificat)? Crește economia României, însă crește pentru cîțiva oameni. Și mai cresc șansele ca nu peste multă vreme să fim o națiune înconjurată de ruine în mijlocul cărora strălucește ecranul televizorului cu diagonală mare pe care tocmai l-am c

Teoria evoluției speciilor a fost lăsată deoparte. Apariția omului va fi predată la orele de Religie. Manualele par a fi concepute pentru a crea „noul cetățean“ polonez, lipsit de aparat critic și deci permeabil la ideologia de partid, avertizează Podemski.

Schulz a supărat milioane de alegători minoritari, nu în ultimul rînd turci, supralicitînd criticile cancelarei la adresa Ankarei.

Dacă nu religiile existente, atunci cine a doborît totuși religia comunistă? În primul rînd, doborît e poate un cuvînt pretențios în actualul context. Comunismul e religie dominantă în continuare în China și, sub o formă deghizată și probabil marginală în raport cu naționalismul pravoslavnic, el supraviețuiește în unele state foste sovietice, și în principal în Rusia.

Omul e zeul intrării la o paranghelie de super-mega-fiţă. Mircea Geoană, în vremea aceea şeful Senatului, este gazda evenimentului. Clar nu îi vine să creadă ce zic eu, dar nici nu ştie ce să îmi zică. M. (o prietenă, şi ea cu mulţi pitici), care a venit cu mine, e îmbrăcată de parcă ar primi Oscarul în seara aia.

Bucureștiul trebuie să dea un conținut dorinței sale de a participa la proiectul apărării comune europene. Acesta a fost gîndit tocmai pentru a pune în comun resursele industriilor de apărare din statele membre.

Mă declar uluit de ac­tua­lul război cu statuile care pare că a cuprins întreaga Americă.

Pentru 360 de minute de spectacol de fotbal, cheltuim 100 de milioane de euro. Și asta este, repet, doar o estimare.

A făcut deja carieră declarația primarului Gabriela Firea despre orașul smart București: capitala e un oraș smart „doar pentru că aici locuiesc foarte mulți oameni smart“. E absurd, ridicol și revoltător: un oraș cu foarte mulți oameni inteligenți e condus de atîta vreme de edili neispirați și neputincioși...

Adică nu plătesc 500 de lei amendă, îmi dați Registrul, dar trebuie să îi dau 250 de lei, jumătate din sumă, domnului inspector?

Care e secretul domnului Silberstein?

Dacă e să mă iau după mama, sînt rudă cu Adrian Năstase, cel mai faimos premier puşcăriaş, împuşcat şi mare, mare numărător de ouă.

Acum doi ani, Berlinul tocmai le-a luat de sub nas liderilor populiști și activiștilor extremiști din Europa centrală și răsăriteană o uriașă șansă de ascensiune dată de o criză a refugiaților pe propriile teritorii. Probabil acesta este și motivul pentru care tocmai aceștia o atacă acum cel mai vehement pe cancelară.

În privința violențelor de la Charlottesville, Trump a călcat, iar, pe bec.

Numele lui Fiodor Tolbuhin într-un spațiu public din București este ofensator. Nu rescrie nimeni istoria, ci ne administrăm judicios memoria. Sîntem liberi să o facem.

Președintele turc i-a îndemnat pe etnicii turci din Germania să nu voteze cu CDU, SPD și cu Verzii, pe care le consideră partide „inamice ale Turciei“. Iar atunci cînd ministrul german de Externe Sigmar Gabriel l-a acuzat de ingerințe în chestiuni politice, l-a pus imediat la punct spunînd că „trebuie să știe unde îi e locul“.

Eşti numit ministru. Nu vrei ca oamenii care sînt imediat sub tine să fie mai deştepţi sau mai oneşti. Îţi alegi oameni superloiali şi mai proşti, care să fie pe poziţiile de încredere de secretar de stat.

Crima ucigaşului din Charlottesville ar fi o prezumtivă tentativă de „provocare a unui război civil“, recte a unei „izolări a dreptei“. Şi un „atac asupra rasei albe“. Or, e clar sau ar trebui să fie clar oricăror oameni de bun-simţ că este mult prea devreme să se dea verdicte definitive asupra dedesubturilor oribilei crime comise la Charlottesville ori asupra prestaţiei probabil lamentabile a autorităţilor locale.

O mașinărie uriașă a băgat în mintea planetei că Trump a conspirat cu Rusia pentru a cîștiga alegerile. Această teză, lansată încă din ultimele săptămîni ale administrației Obama, a fost credibilă din două motive: mai întîi, pentru că, în campania electorală, Trump a avut cuvinte bune despre Putin și Rusia, și apoi pentru că antipatia personală dintre Hillary Clinton și Vladimir Putin era bine cunoscută.

Grupuri de americani albi se tem că vor fi înlocuiți de minorități, polonezii se tem de ruși, românii de homosexuali, ungurii de vecini, francezii de musulmani, britanicii de propria statură, rușii de toată lumea și tot așa, într-un soi de spirală a fricilor reale sau inventate în care principala metodă de apărare a devenit atacul.

Relațiile dintre SUA și Coreea de Nord, menținute, multă vreme, la stadiul de război rece, au escaladat pe fondul atitudinii și al declarațiilor iresponsabile ale lui Kim Jong-un, dar și al retoricii cu nimic mai pacifiste a președintelui american.

Nu există deci „teroare mai blîndă“ în raport cu devastările iremediabile la care aceasta supune societatea normală. Dar dacă tot e posibil, nici nu mă opun ca „terorile“ să se compare între ele, într-un sistem, recunosc, de un alt calibru decît cel cu care sîntem obișnuiți.

I se pare dezgustătoare toată nebunia mediatică în curs, că Lady Diana murise, totuși, într-un context deloc onorabil și că, la urma urmei, ce mare ispravă făcuse ea pentru Regat ca să merite toate astea – în fine, simțul lui de englez sadea îi spunea că o ceremonie mai discretă ar fi fost cu mult mai potrivită decît această revărsare exagerată de lacrimi publice.

Dacă dl Nicuşor Dan își ia partidul înapoi, cam toată lumea are de suferit. USR va fi slăbit, probabil fatal, liberalii vor fi obligați să își caute norocul în altă parte, iar grupul USR Popular (conservator, pro-CpF) va continua să delireze amuzant și ineficient despre pericolele „sexo-marxismului“.

Macron însuși e considerat un reprezentant al înnoirii și al întineririi clasei politice. Însă a trecut aproape neobservat faptul că Macron a obținut victoria pe fondul unei participări la vot extrem scăzute și că, prin urmare, legitimitatea noului președinte e discutabilă.

După ceva mai mult de o sută de ani, povestea lui Elon Musk o reia pe cea a lui Henry Ford, care la începutul secolului XX lansa legendarul Model T, prima mașină destinată publicului larg.

Rudele mele, prietenii mei – toți au primit card de sănătate. Eu, nu. Am înaintat un memoriu acum doi ani, în care am cerut și eu card de sănătate. Nici măcar nu s-au sinchisit să răspundă.

Nu se aude nimic despre felul în care guvernul moldovean cheltuiește bani românești oferiți generos și fără prea multe condiții. În numele unui pro-europenism mincinos și fără substanță, România cauționează o dictatură, puțin studiată și discutată, în țara vecină. Presupun că „stabilitatea Moldovei“ va fi trecută printre realizările cu care Bucureștiul se va lăuda anul viitor, cu ocazia centenarului Unirii.

Numărul imigranţilor şi al persoanelor cu fundal imigraţionist de pe teritoriul Germaniei a depăşit 18,5 milioane, se arată în cel mai recent raport al Biroului Federal de Statistică.

Ce se dorește, de fapt, cu acest Erasmus? Numitul Erasmus îi împinge pe tinerii noștri să gîndească liber și independent, să-și găsească locul în societate fără ajutorul statului. Cum putem permite așa ceva, în țara noastră?

Aidoma bacilului Koch, populismul se găsește deja în plămînii democrației de la nașterea ei. Căci, cum poți lua poporul alături de tine fără să fii populist?

Valul de știri neplăcute din zona Bisericii Ortodoxe Române. Tot felul de călugări și preoți arestați, cercetați sau acuzați pentru fapte care mai de care mai neplăcute. E cumva ironic cum foarte multe sînt de natură sexuală într-o perioadă în care BOR s-a angajat, din motive care rămîn în continuare neclare, în demersul cu nuanțe extremiste privind modificarea Constituției demarat de așa-numita Coaliție pentru Familie.

Cum se face totuși că populismul nu a pătruns în Germania așa cum a făcut în Franța, în Țările de Jos, în Marea Britanie, în Austria, în Italia sau în alte locuri? Ce e diferit în Germania?

Italia ia în calcul oferirea de vize temporare pentru 200.000 de migranți. Este așa-numita „opțiune nucleară“, care ar permite migranților să plece mai departe în orice alt stat membru. Ușor de imaginat care ar fi reacția țărilor vecine. Deja, Austria și-a manifestat intenția de a deplasa armata și de a institui controale în Pasul Brener din Alpi.

Pentru trumpiști, totul e o făcătură politică și nimic nu se leagă. Pentru antitrumpiști totul e clar ca lumina zilei. Primii spun că nu se poate dovedi, în mod rațional, că a existat o legătură directă între alegerea lui Trump și aceste întîlniri. Dar cine mai poate fi rațional cînd vine vorba de pasiuni politice?

Sub blițurile fotografilor s-ar fi încadrat (și mai bine, poate) și Alice, fiica altui Roosevelt – Theodore.

O falsă prioritizare în alocarea banilor și, ulterior, explică faptul că și-a propus să reprezinte electoratul pacifist din România. Luările sale de poziție au provocat ceva vecin cu un val de ură.

La exact un an de la puciul eșuat îndreptat împotriva sa, Recep Tayyip Erdogan își sărbătorește, cu mare fast, renașterea.

Europa Centrală ar face bine să privească și către revoluția energetică anunțată la Paris.

Îmi creez propriul grup fără să vreau să fac un partid care să schimbe România, fără să vreau să fac o celulă care să nască un nou mod de a fi, fără să institui o sectă de vreun fel. Și vă dau o veste bună: se pare că merge.

Sîntem departe de momentul în care dezvăluirea unui furt provoacă rușine.

Noul guvern se află pe acest teren în plină ofensivă de tip iliberal – de la prospectarea unui impozit pe cifra de afaceri, de inspirație mai degrabă africană, la intențiile tot mai transparente de desființare a Pilonului II de pensii.

Pentru că veni vorba despre salariul domnului Dragnea, poate ar trebui să i se transmită admirația pentru felul în care își gestionează relațiile de familie. Asta e probabil singura explicație coerentă pentru donația sub formă de limuzină primită de la rude.

Pobabil că May nu va supraviețui ca prim-ministru. Osborne a numit-o „dead woman walking“.

Vanghelie, care strigă „hoţii“, şi Becali, care strigă „corupţii“, au fost şi se pare că rămîn metode crude, dar eficiente de a distrage atenţia. Stănescu, care strigă „securiştii“, Gâdea, care strigă „manipulatorii“, şi Antena 3 şi RTV, care strigă „serviciile“, sînt exact acelaşi lucru. Mai profesionist, mai sofisticat, dar acelaşi lucru.