Rîsul Rusiei

Publicat în Dilema Veche nr. 700 din 20-26 iulie 2017
Rîsul Rusiei jpeg

Cînd presa americană a titrat incendiar că președintele Trump ar fi spus, într-un exces de grandomanie, secrete sensibile într-o întîlnire cu ministrul de Externe rus Lavrov, Putin a comentat, zîmbind rece, într-o conferință de presă, cam așa: „Ministrul Lavrov nu m-a informat cu privire la nici un secret pe care i l-ar fi spus Trump. Am verificat și la serviciile noastre de informații și nici acolo nu s-a primit nici un raport în acest sens. Asta înseamnă că Lavrov are secrete cu Trump și încep să-mi pierd încrederea în el.“ În sală, în rîndul întîi, o mînă de înalți oficiali ruși rîdeau ostentativ. Cel mai tare rîdea Lavrov însuși. Într-un recent interviu pe care Vladimir Putin l-a acordat postului american de televiziune NBC, după un șir de întrebări care se refereau la acuzația că oamenii săi s-ar fi implicat în alegerile americane care l-au dus pe Donald Trump la Casa Albă, țarul a răspuns: „Sînteți oameni cu multă imaginație. Faceți o treabă foarte bună acolo. Trebuie că viața voastră este plictisitoare în America.“ Șirul ironiilor cu care Kremlinul reacționează la principala frămîntare politică americană este mult mai lung. Dincolo de cinismul putinian, proamericanul est-european care sînt rămîne, totuși, uimit. Nu-mi aduc aminte de alte vremuri în care America să fi fost atît de ridiculizată în discursul oficial moscovit. Și asta într-o vreme în care Rusia este puternic lovită de sancțiuni economice americane, iar relațiile dintre cele două țări sînt mai contradictorii ca niciodată de la al Doilea Război Mondial încoace. Ce-o fi asta?

Dacă admitem că Rusia de azi este continuatoarea în drept și în spirit a fostei URSS, atunci este de remarcat că America nu s-a mai zvîrcolit atît de puternic din cauza Rusiei din anii 1950. Atunci, Moscova nu-și permitea să ia peste picior America – o amenința și îi răspundea trufaș, în logica de fier a Războiului Rece.

Această diferență de atitudine are, desigur, explicații deloc oculte. În zorii Războiului Rece, o mînă de politicieni republicani reușiseră să inducă o isterie rusofobă în stat și în societate susținînd că sovieticii sînt un inamic în plină ofensivă care pune în pericol însăși fundamentul existenței Statelor Unite. Că au avut dreptate ori nu, este o chestiune care încă se dezbate. Că au exagerat, iarăși, e de discutat. În orice caz, modul în care acea propagandă antisovietică a degenerat în proceduri aproape inchizitoriale este unanim condamnat. Astăzi, o mînă de politicieni democrați induc o isterie rusofobă în stat și în societate pe motiv că Rusia denaturează procesul democratic american. Dosarul problemei e cunoscut, căci informațiile care îl alcătuiesc vin zilnic pe toate canalele de știri ale lumii. Ideea de bază a celor care susțin rusofobia de astăzi este aceea că Trump a fost ales nu prin voința poporului american, ci ca urmare a unei manipulări puse la cale la Kremlin. Faptele sînt controversate nu neapărat în realitatea lor, cît în semnificațiile lor. Diverși oameni din jurul candidatului Trump, implicați în campania lui, au avut întîlniri cu diverși ruși – unii oficiali, precum ambasadorul Serghei Ivanovici Kisliak, alții „civili“, despre care se știe că se învîrt în cercurile de putere ale actualului Kremlin. Nu e foarte clar ce s-a vorbit la aceste întîlniri, după cum este cu totul necunoscut efectul pe care aceste în­tîlniri l au avut (dacă au avut vreunul) în privința alegerilor americane.

Pentru trumpiști, totul e o făcătură politică și nimic nu se leagă. Pentru antitrumpiști totul e clar ca lumina zilei. Primii spun că nu se poate dovedi, în mod rațional, că a existat o legătură directă între alegerea lui Trump și aceste întîlniri. Dar cine mai poate fi rațional cînd vine vorba de pasiuni politice? Cei din urmă, mînați de cauza demiterii președintelui Trump, văd legături cît se poate de directe și vorbesc de trădare. Cazul va evolua și, desigur, fiecare este liber să aprecieze dacă întîlnirile dovedite dintre fiul lui Trump sau consilierii acestuia și anumiți ruși sînt dovezi directe și indubitabile ale implicării ruse în alegerile americane sau, dimpotrivă, sînt doar probe indirecte, circumstanțiale, care spun ceva doar printr-o forțată suprainterpretare politică. Ceea ce e mai interesant, cred, decît povestea în sine este modalitatea în care politicienii americani încearcă să tragă foloase politice din manipularea spaimelor. E limpede că democrații vor să atingă un scop politic intern (anume răsturnarea de la putere a lui Trump) folosind rusofobia, în vreme ce republicanii vor să-i împiedice pe democrați să-și atingă acest scop. Mai mult, ca orice opoziție, democrații vor să fragilizeze guvernarea Trump subminîndu-i legitimitatea, iar republicanii vor să o consolideze. Joc politic firesc. Poate că, dacă n-ar fi fost vorba despre Rusia, acest box politic american nu ne-ar fi afectat emoțional, vorba crainicilor de televiziune, și pe noi, aici, în colțul estic al Europei. Dar, cu Rusia ca subiect de dezbatere, altfel resimțim și noi, aici, departe de Washington DC, tulburările de acolo. Și faptul că americanii au început să vadă Rusia prin lentila oricum deformatoare a propriilor pasiuni stîrnite de năbădăiosul lor președinte nu este neapărat de bun augur.

Pentru noi, esticii Europei, chestiunea rusă se pune într-un anumit fel. Faptul că relațiile dintre două țări sînt profund determinate de apropierea lor geografică este un truism în relațiile internaționale. Experiența vecinătății cu Rusia, indiferent că este imperiu, uniune a sovietelor sau federația de azi, este dură – asta e mărturia noastră unanimă și irefragabilă. Bancul acela cu Rusia care se învecinează cu cine vrea ea a apărut în Estul Europei și nu-i deloc întîmplător.

Revenind la politica americană, este de remarcat, totuși, că, cel puțin deocamdată, atitudinea Americii în raport cu Rusia nu s-a schimbat substanțial. În campania electorală, anumite poziții ale lui Trump au îngrijorat esticii. Candidatul părea conciliant cu Rusia și chiar admirativ față de Putin. Ca președinte, însă, Trump a reafirmat atașamentul ferm la faimosul articol 5 din Tratatul Nord-Atlantic, a fost corect în privința menținerii sancțiunilor antiruse și a operat în complicatul război sirian împotriva intereselor Rusiei. Se va spune că are aceste poziții anume pentru a nu da apă la moară acuzațiilor că ar plăti cumva Rusiei sprijinul din alegeri. Pentru noi, asta contează mai puțin – rămîn deciziile și acțiunile politico-strategice ale Americii pe care o conduce. În plus, istoria recentă a relațiilor ruso-americane dovedește o ciclicitate de care nu putem să nu ținem seama. Toți președinții americani de după urcarea lui Putin pe tron au început cu o atitudine binevoitoare față de Rusia. Și George Bush jr. și Barack Obama (președinți pentru două mandate fiecare) au început cu ambiția de a reseta relația cu Rusia. Ambii au terminat cei opt ani de președinție într-o relație adversă cu Rusia. Dintr-un motiv sau altul, bunăvoința de început a președinților americani față de Putin s-a topit destul de repede. Mă gîndesc că, dacă un „neocon“ ca Bush și un progresist ca Obama au avut aceeași experiență cu același Putin, nu văd de ce un dezideologizat naționalist ca Trump ar avea o alta. Astfel, Rusia poate să rîdă de America cît vrea. Dacă rămîne cu rîsul, e OK.

Foto: adevarul.ro

O mare invenție – contractul social jpeg
Dincolo de costul și eficiența sancțiunilor internaționale
Sancțiunile împotriva Rusiei nu au fost suficiente pentru a o descuraja.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Țară mică fără viitor
Serbia reușește permanent să provoace dureri de cap Vestului.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A mînca sănătos
Ezit, de cînd mă ştiu, între asceză şi lăcomie, între Yoga ierbivoră şi Michel Onfray.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Hai, că ne-ați speriat, bată-vă să vă bată....
Ne-au fost suprimate drepturile? Sigur! Excesiv? Nu mă îndoiesc.
AFumurescu prel jpg
Anti-apocalipsa melcilor
Pînă la data de 31 iulie, scrisoarea adunase peste 240 de semnături de susținere, din toate colțurile lumii.
1024px Piaggio, Vespa con accessori, 1948   san dl SAN IMG 00003403 jpg
Zumzzzet de viespe
Silueta îngustă și elegantă, brațele ghidonului și sunetul pe care îl scotea noul scuter îl asemănau cu o viespe.
Iconofobie jpeg
Echilibristică metafizică
Ce enigmatic morb psiho-social poate infecta atît de grav o generație, retezîndu-i pofta de a trăi?
„Cu bule“ jpeg
Longevivi
Adjectivul „longeviv” este folosit tot mai des cu un sens extins, pentru a caracteriza nu numai durata lungă a unei vieți umane, ci și pe aceea a unei activități oarecare îndeplinite de o persoană.
HCorches prel jpg
Cum să nu mori de ciudă, cînd ai atins culmile succesului
Cred că în școli instituția psihologului școlar ar trebui să capete o mult mai mare vizibilitate și importanță.
Un sport la Răsărit jpeg
Mai există ceva de strigat pe stadioanele de fotbal?
Există o teorie imbecilă conform căreia la stadion poţi face mai orice, „nu sîntem la teatru“, e bine să existe un loc unde să se descarce flăcăii.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Turismul ne e străin
Morișca merge oricum și mereu apar alți clienți fraieri.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce lipsește pe piața politică
Tejghelele vieții noastre politice, deși multicolore în aparență, sînt, de fapt, goale.
Viktor Orbán (9298443437) jpg
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Orbán și românii
Indiferent însă de ceea ce îl mînă în luptă pe dl Orbán, nota sa de plată e mult întîrziată.
Frica lui Putin jpeg
Cenaclul „Flacăra” 2.0
Nu, Adrian Păunescu nu a fost un „colaboraţionist”. El a fost un coautor, poate printre cei mai importanţi, al cultului lui Ceauşescu.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
O spectaculoasă prăbușire mută – o întîmplare din deceniul Iohannis
Cu adevărat uimitoare sînt căderile care nu produc niciun zgomot.
Phone Booth with Tower Bridge (36387425206) jpg
Cabina de telefon
În Marea Britanie, tradiționalele cabine roșii de telefon au devenit mici galerii de artă.
Iconofobie jpeg
Detalii complicate
Putem sesiza incongruențe multiple între omul creator și – jucîndu-ne puțin cu noțiunile – creatorul trăitor.
„Cu bule“ jpeg
Teoria chibritului
„A face teoria chibritului” e una dintre expresiile colocviale și umoristice cunoscute de toată lumea, dar pe care dicționarele noastre nu le-au înregistrat.
HCorches prel jpg
Atunci ne vom transforma într-un algoritm matematic
Nu matematica, nu fizica, nu chimia sînt cele care dau unei națiuni identitate. Ci limba, literatura, istoria, artele.
p 7 WC jpg
Crizele de astăzi sînt altfel
Crizele nu mai sînt evenimente rare și izolate, care afectează un grup restrîns de persoane.
Un sport la Răsărit jpeg
Carevasăzică, Viktor Orbán ține cu Csikszereda?
Tipul e un fabulos afacerist care foloseşte orice mijloc, orice tertip pentru a-şi mări capitalul, financiar sau electoral.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Pensionarii de la terasă
Îmi vin în minte pensionarii străini, turiști prin România anilor ’70-’80, care ne uimeau prin mobilitatea, veselia și seninătatea lor.
O mare invenție – contractul social jpeg
Jus cogens
Cine are cîștig de cauză într-un conflict? Cel care e mai puternic sau cel care are dreptate?

Adevarul.ro

image
Bătaie generală la Untold, în faţa scenei la concertul lui David Guetta VIDEO
În cea de-a treia zi a Festivalului Untold, când au fost prezente peste 95.000 de persoane din peste 100 de ţări ale lumii, a izbucnit o bătaie între mai mulţi tineri, în timpul concertului lui David Guetta. Filmarea a devenit virală pe Internet.
image
Pericolul frumos „ambalat“ care îi transformă pe tineri în victime. „Inima lor ajunge ca la 80-90 de ani“
Vârsta pacienţilor la care medicii au ajuns să trateze accidentul vascular cerebral sau infarctul miocardic acut a scăzut dramatic în ultimii ani. Produsele foarte populare printre tineri, consumate de la vârste mici, duc la un astfel de deznodământ.
image
Luptă contracronometru pentru a salva balena beluga blocată în râul Sena. Mamiferul refuză hrana VIDEO
Oficialii francezi încearcă cu disperare să salveze o balenă beluga blocată în râul Sena, cu o injecţie cu vitamine pentru a-i stimula apetitul. Observatorii ştiinţifici spun că balena pare să fie vizibil subnutrită, iar salvatorii speră totuşi să o ajute să-şi recapete apetitul şi energia necesară pentru a se întoarce pe mare.

HIstoria.ro

image
„Răceala diplomatică” dintre Bulgaria și România
Per ansamblu, climatul diplomatic de la sfârșit de secol XIX poate fi definit ca fiind „destins”. O dovadă o constituie și vizita lui Carol I, însoțit de fruntașul liberal D. A. Sturdza (un adept al Triplei Alianțe), la Sankt Petersburg, în iulie 1898, unde s-a bucurat de o foarte bună primire.
image
Dacia romană, o provincie puternic militarizată
Distribuţia armatei în interiorul teritoriului provinciei Dacia a servit scopului strategic principal al acestei provincii, şi anume de a separa şi supraveghea neamuri „barbare” care erau potenţial periculoase, în special dacă se aliau între ele contra Romei, cum au fost în special sarmaţii iazigi.
image
Stalin îl întreabă pe Jukov dacă va putea apăra Moscova
Îngrijorat de înaintarea germanilor și de cucerirea Solnechnogorsk (23 noiembrie 1941), Stalin l-a întrebat pe Jukov dacă va putea menține Moscova. Jukov a răspuns afirmativ, cu condiția trimiterii a încă două armate și furnizării a 200 de tancuri, dar Stalin a replicat că nu mai existau tancuri.