Cardul degeaba, geniul nostru

Publicat în Dilema Veche nr. 702 din 3-9 august 2017
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg

Recunosc, e și ceva personal la mijloc. După ani și ani de zile, cîteva milioane de români au primit carduri de sănătate și cîteva sute de mii, încă nu. Eu sînt dintre cei din urmă. Rudele mele, prietenii mei, cunoștințele mele – toți au primit card de sănătate. Eu, nu. Am înaintat un memoriu acum doi ani, în care am cerut și eu card de sănătate. Nici măcar nu s-au sinchisit să răspundă. Am fost în audiențe, am vorbit la telefon pe „liniile verzi“, am pisat la cap cabinetul medicului meu de familie. M-au găsit pe toate computerele lor și au văzut că exist, că plătesc contribuții, că eu sînt eu. Dar cardul nu a ajuns la mine. Mi s-a spus că, de cîte ori am nevoi specifice, să merg cu buletinul, căci există un ordin de ministru care spune că cei care nu au card de sănătate sînt „serviți“ cu buletinul. Am avut nevoie de două sau de trei ori de un serviciu medical din gama celor publice și, într-adevăr, așa a fost. La spital era cunoscut ordinul cu pricina, am scos buletinul, m-au verificat după CNP, m-au găsit și am primit serviciul de care aveam nevoie. Sigur, m-am întrebat încă de atunci: dacă merge cu buletinul, de ce mai trebuie card de sănătate? Dar eu nu sînt „expert“, așa că am rămas cu întrebarea în minte, fericit că, totuși, fără card de sănătate, mă bucur de protecția medicală a statului meu. Însă, acum cîteva zile, îmi ajunge la urechi o știre: la Guvern are loc o dezbatere cu „experți“ despre desființarea cardului de sănătate. Se zice că e suficient buletinul. Evident, ideea desființării cardului de sănătate ni se vinde drept „debirocratizare“. Am rîs amar… Vă amintiți discursurile tuturor miniștrilor Sănătății, ba chiar ale prim-miniștrilor, despre cardul de sănătate? De zece ani încoace, nu a fost guvern să nu bată toba pe tema cardului de sănătate. Reformă amplă! Binefacere națională! Ce bine o să fie! Fiecare pas în direcția cardului era raportat ca o victorie măreață: concept, soft, baze de date – vorbe cu paiete, artificii de luat ochii! Apoi a început distribuirea cardurilor. Ce sentimente de mîndrie euro-patriotică! Ce sunet de țimbale! Ce binecuvîntare pe capul nostru! Pieptul ministrului Sănătății (nu mai știu bine cine era atunci ministru, dar îi țin minte pieptul!) vibra. Lîngă el, șeful său, prim-ministrul, jubila. Nici șefii CNS nu erau mai puțini statuari. Reforme, reforme, reforme! Păi, și acum, cînd se desființează reforma, tot reformă este?

Mi s-a părut absolut firesc să-mi pot exercita drepturile în raport cu sistemul public de sănătate legitimîndu-mă cu buletinul, căci un sistem informatic nu foarte complicat verifică imediat, după CNP, dacă ești plătitor sau nu al contribuției la sănătate. Celelalte informații de pe cardul de sănătate sînt mai degrabă inutile, pentru că dublează informații care se află, oricum, stocate în alte baze de date pe care medicul interesat le-ar putea accesa foarte ușor. Astfel, pe lîngă ceea ce se găsește imediat în orice bază de date după CNP (nume, adresă, data nașterii), pe cipul cardului de sănătate se află identitatea medicului de familie. Care se găsește, oricum, în sistemul informatic al Casei, tot după CNP-ul cetățeanului. Pentru că medicul de familie este plătit în funcție de cîți clienți are. Care clienți, în baza de date a Casei de Sănătate, după CNP sînt înregistrați.

Apoi, ar mai fi înscrise în cipul cardului date strict medicale: grupă sanguină, Rh, diagnostice, acceptul de a fi donator de organe etc. Dar nu vă grăbiți să spuneți că, iată, de asta e bun cardul. Pe de o parte, aceste informații ar fi stocate în cipul cardului numai cu acordul deținătorului. Cu alte cuvinte, unele carduri aveau aceste informații, altele nu, după cum vrea omul. Să zicem că posesorul unui asemenea card ajunge într-o situație de urgență la un spital și nu se poate exprima. Dacă informațiile de acest gen – utile în asemenea situații – sînt sau nu pe card, este o loterie. Poate că omul a refuzat înscrierea lor în cip. Atunci, cardul este inutil. Pe de altă parte, toate aceste informații sînt foarte bine stocate în altă parte. Diagnosticele cronice și „datele sangvine“, precum cele susceptible a fi înscrise în cardul de sănătate, sînt – obligatoriu și nu doar cu acceptul cetățeanului – în fișele medicale de la medicul de familie. Acolo, medicul confruntat cu urgența le-ar găsi ime­diat și sigur. Cu un sistem deloc complicat, le poate accesa cînd e nevoie. Iar acceptul de a fi donator de organe se înscrie, din cîte știu, în baza de date a Agenției Naționale a Transplantului. Ca să nu mai spun că purtarea permanentă a cardului de sănătate îmi pare o utopie. Zic „îmi pare“, repet, pentru că eu nu am card de sănătate. Dar îmi privesc portofelul, care e burdușit de carduri, și mă întreb cum ar mai putea avea loc încă unul. Ați băgat de seamă că România întreagă trăiește fetișul cardului? Portofelul meu cuprinde, în acest moment, următoarele carduri: două bancare, unul de acces în redacție, unul de autobuz, altul de metrou, unul de acces la o bibliotecă publică, unul de acces în sediul unui post de televiziune la care colaborez regulat, vreo două carduri de fidelitate la farmacii și un card de fidelitate la o librărie, plus buletinul și permisul de conducere. Las acasă cardul de acces la piscina unde mai înot din cînd în cînd, cardul de fidelitate la curățătoria chimică, cardul de fidelitate la cinematograf și cardul de fidelitate la benzinărie, dar și cardul de la clinica privată unde obișnuiesc să mai merg la nevoie. Mă întreb: cînd îți tot dau cîte un card, oamenii ăștia chiar își imaginează că îl ții la tine? Și dacă sînt realiști și știu că nu îl poți ține la tine alături de toate celelalte, de ce îți mai dau și ei încă unul?

Revenind la cardul de sănătate, reamintesc anunțurile periodice cum că iar a „căzut sistemul“ cardului, dar și inevitabilele dosare penale din jurul chestiei (la noi, orice acțiune administrativă cît de cît complexă care se face cu bani mulți duce la un dosar penal garantat), ca să dau o imagine cît de cît completă a eșecului. Povestea cardului de sănătate îmi aduce aminte de una similară. În ultimii ani ai veacului trecut, România a început fabricarea și distribuirea „cărții de alegător“ pentru toți cetățenii cu drept de vot. Pe vremea aceea nu exista conceptul de „card“, iar lista electorală era încă și mai incertă decît este astăzi. S-au produs cîteva milioane de „cărți de alegător“, s-au distribuit și nu s-au folosit niciodată. Mă întreb dacă, totuși, nu ar trebui să păstrăm cardurile de sănătate ca să votăm cu ele, în locul cărții de alegător. Poate că un vot cu cardul de sănătate ar fi mai elocvent decît altele în multe privințe…

Fiecare națiune are, cred, o formulă a propriului geniu cu care își administrează țara. Formula „geniului“ nostru administrativ este: sute de milioane de euro cheltuite degeaba, plus ani de zile pierduți. Orice proiect măreț încearcă statul nostru, așa se petrece – de la infrastructură la educație și, iată, la sănătate. Iar cel mai tare cuvînt al acestei formule nu este nici „milioane“ și nici „ani“, ci „degeaba“.

15893136202 0a2c4f1f4b c jpg
Nici o asemănare între Comisia Europeană și regimul Ceaușescu
Contextul actual face ca, după 30 de ani, românii, alături de ceilalți europeni, de această dată, să se afle în situația în care să suporte o serie de restricții de consum nepopulare și dificile care le vor afecta nivelul de trai.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
À la guerre...
Campania declanșată împotriva Amnesty International este în cel mai bun caz ineficientă, în cel mai rău – dăunătoare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce știi să faci?
Spiritul ciocoismului renaşte (supravieţuieşte) viguros pe scena noastră politică şi are la bază aceeaşi congenitală inaptitudine a noilor ciocoi pentru orice meserie determinată.
Frica lui Putin jpeg
Cele șapte zile ale miracolului
Miracolele sînt prin definiție nu numai încăpățînate, ci și cad nepoftite peste gazde.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Deșteptul proștilor
Mediul cel mai propice pentru a observa legătura fascinantă dintre prost și deșteptul lui și, în consecință, mediul de viață cel mai propice pentru deșteptul proștilor este Facebook.
04 Lord and Lady Somers + Prince Michael on Eastnor Castle Terrace  1937  jpg
Istoria în turneu
Istoria este vie. Și continuă. Trebuie doar să știi să surprinzi cadrele potrivite.
Iconofobie jpeg
Ego-disecții
Ce își cunoaște omul mai bine decît proprietatea, posesiunea (simbolică sau materială) cu care generează, gradual, raporturi de consubstanțialitate?
„Cu bule“ jpeg
Ciao, ciau, ceau
Probabil că la răspîndirea formulei de salut au contribuit, în anii de după al Doilea Război Mondial, muzica și filmele.
HCorches prel jpg
Orice sat are nevoie de bătrînii săi înțelepți
Cum să-i fidelizăm și să le oferim bucuria de a mai dărui din ceea ce au acumulat o viață?
p 7 Sediul Bancii Centrale Europene WC jpg
Sfîrșitul „mesei gratuite” în Uniunea Europeană
Pînă nu demult, Banca Centrală Europeană (BCE) putea să arunce realmente cu bani, pentru gestionarea problemelor din zona euro.
Un sport la Răsărit jpeg
Fotbalul nostru trece printr-o secetă sau, dimpotrivă, băltește?
Fotbalul nostru e ca un trenuleţ electric de jucărie. Arată bine, se mişcă bine şi reproduce destul de bine realitatea.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Summit NATO la Telega
Mergînd într-o zi la unele dintre aceste băi din Telega, la Șoimu, cu toată istoria asta în cap, nu mică mi-a fost mirarea să întîlnesc niște personaje interesante.
O mare invenție – contractul social jpeg
Dincolo de costul și eficiența sancțiunilor internaționale
Sancțiunile împotriva Rusiei nu au fost suficiente pentru a o descuraja.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Țară mică fără viitor
Serbia reușește permanent să provoace dureri de cap Vestului.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A mînca sănătos
Ezit, de cînd mă ştiu, între asceză şi lăcomie, între Yoga ierbivoră şi Michel Onfray.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Hai, că ne-ați speriat, bată-vă să vă bată....
Ne-au fost suprimate drepturile? Sigur! Excesiv? Nu mă îndoiesc.
AFumurescu prel jpg
Anti-apocalipsa melcilor
Pînă la data de 31 iulie, scrisoarea adunase peste 240 de semnături de susținere, din toate colțurile lumii.
1024px Piaggio, Vespa con accessori, 1948   san dl SAN IMG 00003403 jpg
Zumzzzet de viespe
Silueta îngustă și elegantă, brațele ghidonului și sunetul pe care îl scotea noul scuter îl asemănau cu o viespe.
Iconofobie jpeg
Echilibristică metafizică
Ce enigmatic morb psiho-social poate infecta atît de grav o generație, retezîndu-i pofta de a trăi?
„Cu bule“ jpeg
Longevivi
Adjectivul „longeviv” este folosit tot mai des cu un sens extins, pentru a caracteriza nu numai durata lungă a unei vieți umane, ci și pe aceea a unei activități oarecare îndeplinite de o persoană.
HCorches prel jpg
Cum să nu mori de ciudă, cînd ai atins culmile succesului
Cred că în școli instituția psihologului școlar ar trebui să capete o mult mai mare vizibilitate și importanță.
Un sport la Răsărit jpeg
Mai există ceva de strigat pe stadioanele de fotbal?
Există o teorie imbecilă conform căreia la stadion poţi face mai orice, „nu sîntem la teatru“, e bine să existe un loc unde să se descarce flăcăii.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Turismul ne e străin
Morișca merge oricum și mereu apar alți clienți fraieri.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce lipsește pe piața politică
Tejghelele vieții noastre politice, deși multicolore în aparență, sînt, de fapt, goale.

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.