Înapoi în viitor – sau cum să conduci un continent către un nou început
După aproape un deceniu marcat de multiple crize, optimismul s a întors în Europa. Europenii și au recăpătat încrederea în ideea că merită să rămînă uniți în această perioadă de tulburări pe care o traversăm pe plan global și societal. Multe voci afirmă că acest suflu de încredere este o reacție la ceea ce se întîmplă dincolo de Canalul Mînecii și de cealaltă parte a Atlanticului, ceea ce nu este decît parțial adevărat. Dacă ne întrebăm care sînt implicațiile ieșirii din proiectul european sau ale fragilizării multilateralismului, acum știm.
Există cel puțin alți doi factori care au contribuit la restabilirea încrederii în proiectul european. În primul rînd, agenda pozitivă de transformare a UE începe să dea rezultate. Recent, în zona euro și în UE în general, s-a atins cel mai ridicat nivel de ocupare a forței de muncă înregistrat vreodată. Investițiile sînt în creștere și se preconizează că va fi atins un ritm de creștere economică de două ori mai rapid decît al Statelor Unite. În al doilea rînd, Europa a avut norocul să aibă lideri politici care, cu ocazia alegerilor naționale recente din cîteva state membre, nu au permis discursului populist să cîștige teren, ci au apărat cu tărie valorile democrației, ale reformei și ale Europei. Acești lideri s-au bucurat de susținerea unor mișcări cetățenești progresiste, cum ar fi Pulse of Europe, care și-au exprimat deschis angajamentul în favoarea Europei pe întregul continent.
Să ne întoarcem în luna septembrie 2016, cînd președintele Comisiei Europene, dl Jean-Claude Juncker, anunța în discursul său anual privind starea Uniunii că pregătește publicarea unei Cărți Albe privind viitorul Europei. Pronunțat la doar trei luni după votul fatidic al Regatului Unit de a părăsi Uniunea Europeană, acest anunț a fost considerat o inițiativă temerară, pe care mulți au considerat-o sortită eșecului dat fiind că toate semnele indicau o intrare în degringoladă a continentului. Atunci cînd a fost lansată, în martie 2017, la doar cîteva zile înainte ca Regatul Unit să invoce articolul 50 din tratat, pregătind astfel terenul pentru ieșirea acestei țări din Uniunea Europeană, Cartea Albă a reușit să reorienteze dezbaterea către construirea unui viitor comun pentru restul statelor membre. Acesta este motivul pentru care Cartea Albă este deseori numită „certificatul de naștere“ al UE-27.
Astăzi, cînd redresarea Europei este tot mai certă, iar tentația populismului pare, cel puțin pentru moment, să fi fost îndepărtată, discuția despre viitorul Europei trebuie să profite la maximum de această perioadă a revigorării speranței. Știm din experiențele trecute că, atunci cînd ai recîștigat încrederea, cel mai rău este să amîni și să nu schimbi nimic. Există acum, în rîndul europenilor, sentimentul puternic că sînt dispuși să investească în proiectul european comun, după ce au întrezărit alternativele posibile. Multe state membre, dar și alte părți implicate, își dau seama că dezintegrarea, democrația neliberală și populismul sînt nu numai forme fără fond, ci și amenințări extrem de periculoase la adresa tradițiilor democratice, a libertății și a toleranței, valori pe care le-am construit cu atîta greutate în ultimele decenii și pe care majoritatea dintre noi credeam că le putem considera de la sine înțelese.
Acest lucru nu înseamnă în nici un caz că Europa nu ar trebui să se schimbe. Referirile la Brexit sau la dl Trump ne-ar putea reconforta, pentru moment, dîndu ne un nou sentiment al apartenenței. Însă pe termen mai îndelungat, Europa nu poate prospera decît reinsuflînd vitalitate și legitimitate în proiectul său.
Cartea Albă are două părți care sînt la fel de importante. Prima se referă la tendințele pe termen lung care vor modela viitorul Europei, de la schimbările tehnologice la era mobilității și la dorința de securitate în fața noilor amenințări. A doua prezintă cinci scenarii posibile pentru Europa anului 2025. În mod excepțional, Comisia nu a propus un singur proiect de politică, preferat, așa cum a făcut de mai multe ori în trecut. Acest lucru se explică nu numai prin momentul ales pentru publicarea Cărții Albe, care a coincis în multe țări europene cu perioada de vîrf a companiilor electorale, ci și prin faptul că avem convingerea fermă că Europa se confruntă cu o serie de alegeri politice fundamentale cu privire la direcția spre care se îndreaptă din punctul de vedere al integrării viitoare, ce nu ar trebui să fie abordate șovăielnic sau hotărîte în spatele ușilor închise. În același timp, Comisia nu ar trebui să-și aroge monopolul înțelepciunii cu privire la cea mai bună cale de urmat. Este nevoie să purtăm o dezbatere la nivelul UE, implicîndu-i pe cetățeni prin noi modalități și asigurîndu-ne că părerea lor contează.
Pentru a facilita acest proces, Cartea Albă a fost însoțită de o serie de documente de reflecție referitoare la teme definitorii pentru viitorul Europei. De la dimensiunea socială, globalizare și apărare la viitorul UEM și al finanțelor UE, subiectele abordate sugerează clar că există diferite destinații posibile pentru Europa în 2025. Și este important ca opțiunile pe care le avem la dispoziție și soluțiile de compromis inerente acestora să fie dezbătute pe scară mai largă și să fie mai bine înțelese. Propunînd mai multe scenarii de lucru, Comisia a putut să se distanțeze de dezbaterile adesea simpliste și binare din trecut, în favoarea sau împotriva Europei, pentru mai multă sau mai puțină Europă. Acest vocabular nou, mai nuanțat, pe care l au făcut posibil diferitele scenarii propuse, a îmbunătățit deja discursul politic și a orientat discuțiile pe o direcție mai constructivă, mai întoarsă către viitor, cu privire la lucrurile pe care statele membre ale UE-27 sînt dispuse să le întreprindă împreună – sau separat – în anii următori.
Desigur, valoarea acestui proces de reflecție se măsoară în ultimă instanță prin traducerea acestor opțiuni în decizii concrete. Ne apropiem de acest moment. Nu este de competența Comisiei să se pronunțe în prealabil asupra naturii alegerilor politice pe care le vor face liderii UE și care vor primi sufragiul cetățenilor. Iată lucrurile pe care vom dori să le realizăm în lunile următoare. În primul rînd, vom prezenta versiuni mai detaliate ale celor cinci scenarii privind viitorul Europei, însoțite de orientări specifice referitoare la implicațiile lor și la modul în care ar trebui îndeplinite. Ca și pînă acum, vom face acest lucru într-un mod neutru, fără să favorizăm sau să defavorizăm vreuna dintre opțiuni. În al doilea rînd, vom prezenta, totodată, o agendă despre cum am putea valorifica votul de încredere acordat Europei pentru a anticipa mai bine provocările pe termen lung și a orienta mai adecvat politicile pentru a răspunde acestor provocări, în loc ca acțiunile noastre să se reducă în esență la abordarea unor crize care ar fi putut – și ar fi trebuit – să fie anticipate.
Președintele Juncker va profita de următorul său discurs privind starea Uniunii, din luna septembrie, pentru a prezenta noi inițiative care se vor înscrie în continuitatea procesului demarat prin Cartea Albă. Iar Comisia intenționează să facă uz pe deplin de dreptul său de inițiativă, știind prea bine cît de mare ar putea să fie tentația de a continua pe același drum. Dacă ar face însă acest lucru ar interpreta eronat starea de spirit a cetățenilor europeni și ar risca totodată să facă un deserviciu Uniunii Europene. Un discurs public la nivelul UE avizat și orientat spre viitor nu este doar o manifestare sănătoasă a democrației, ci și o modalitate de a ne asigura că am alungat demonii diviziunii și ai populismului.
Ann Mettler și Pawel Swieboda sînt directorul și, respectiv, directorul adjunct al Centrului European de Strategie Politică. Punctele de vedere exprimate în acest articol de opinie aparțin exclusiv autorilor lor și nu corespund neapărat celor ale Comisiei Europene.
