Ne predăm sau ne retragem?

Publicat în Dilema Veche nr. 699 din 13-19 iulie 2017
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg

De cîteva luni, The Benedict Option de Rod Dreher este una dintre cele mai vîndute și discutate cărți din America. Subtitlul cărții este în mare măsură lămuritor în privința conținutului ei: A Strategy for Christians in a Post-Christian Nation. Cartea se referă, firește, la societatea americană. Autorul spune că America se află într-o fază post-creștină (uneori sugerează că e chiar anticreștină) și propune o cale pentru credincioșii creștini care au de trăit conform credințelor lor într-o astfel de lume. În esență, autorul crede în „opțiunea Benedict“, evocînd ca exemplară, în context, experiența lui Benedict de Nursia. În zorii secolului al VI-lea, tînărul Benedict, fiu al unei familii de creștini cuminți și înstăriți, a constatat că este extrem de greu să ducă o viață în conformitate cu credințele sale, într-o Romă decăzută, răvășită de păgînism și de dezordini morale. Situație în mare măsură similară cu cea pe care un creștin o trăiește azi în America, după cum crede Rod Dreher. Acum un mileniu și jumătate, față cu o situație de acest gen, Benedict s-a retras într-un loc mai liniștit, relativ izolat, nu departe de oraș, luînd distanță de mediul care îi agresa valorile. În timp, Benedict a fost urmat și de alți creștini care i-au împărtășit opțiunea. În istoria creștinismului, Benedict a devenit, astfel, fondatorul vieții monahale în Occident, chiar dacă, cumva, fără voia sa, căci el nu s-a retras în disprețul lumii și nici pentru a se izola auster și mistic, precum o făceau deja de două secole părinții estici în deșertul egiptean (Benedict a luat cu el în recluziune și cîțiva servitori, inclusiv pe propria doică). Benedict s-a retras pentru că pur și simplu nu mai putea trăi cum voia el printre romani, iar exemplul său a fost urmat și de alții, ceea ce a dus la fondarea unui nou tip de comunitate. În timp, mica lui comunitate a urmat reguli din ce în ce mai stricte și, astfel, cumva natural, a dezvoltat monahismul occidental pe care îl știm astăzi.

Ceea ce Dreher spune în cartea lui este că creștinul din America de azi are, ca unică soluție de a-și rămîne fidel sieși, opțiunea unei enclavizări, în comunități de oameni asemenea lui. Expresia „opțiunea Benedict“ nu-i aparține, însă, lui Dreher – ea provine dintr-o faimoasă lucrare de la începutul anilor 1980, a filozofului Alasdair MacIntyre, întîmplător unul dintre preferații mei. În acea carte, criticînd modernitatea ca pe o probă a eșecului Iluminismului, MacIntyre spune că oamenii moderni ar face bine să aștepte mai degrabă un nou Benedict decît să-l tot aștepte pe Godot. De precizat, imediat, este că „opțiunea Benedict“ pentru creștinul american nu echivalează deloc cu opțiunea monahală. Dreher nu vrea să ne călugărim cu toții (de altfel, nici călugării nu vor asta!). Dreher spune, doar, că creștinii trebuie să se obișnuiască să trăiască cît mai mult unii alături de ceilalți, practicîndu-și valorile, într-un mediu în care agresiunea spiritului vremii asupra lor crește.

Nu judec nici analiza și nici propunerea lui Dreher. Poate că aceasta o fi soluția pentru americanii creștini. În lumea românească, desigur, sîntem în cu totul altă situație – societatea românească nu este deloc „post-creștină“. Părerea mea este că, încă, lumea românească mai are mult pînă să devină creștină, ceea ce, măcar declarativ, par a dori cei mai mulți români. Că nu ne iese, că sîntem ipocriți sau că, pur și simplu, nu pricepem prea bine ce consecințe profunde are creștinismul asupra lumii, asta e o altă treabă. În orice caz, nu cred că există mulți creștini români care să se simtă în România ca într-o societate anticreștină, care le agresează credința, așa cum, se pare, este cazul multor creștini americani.

Totuși, cartea lui Dreher are o anume relevanță și pentru noi, dacă ieșim din contextul ei. Și la noi, mulți oameni simt tot mai acut că lumea românească îi rejectează, le este ostilă, că nu mai pot derula un „comerț“ satisfăcător cu societatea. Cînd un român spune că nu mai poate trăi în România, nu este vorba doar despre bani și nivel de trai – cel mai adesea este vorba despre valori. Lipsa banilor și neputința de a realiza o viață satisfăcătoare material este doar efectul unei nepotriviri mai adînci. „Vreau să plec din România“ este nu doar o căutare a unui job mai bine plătit, ci este abandonul unei societăți în care integrarea a eșuat. Soluția abandonului lumii românești, concretizată în emigrare, este nu doar tot mai des întîlnită, dar și tot mai susținut aplaudată. Din colecția numeroaselor noastre ipocrizii, puține sînt mai mari decît cea a dorinței de a-i readuce acasă pe românii plecați în străinătate, la studii sau la muncă. Public, toți spunem asta, în particular, cînd cineva ne spune că ar vrea să părăsească țară, îl sfătuim apăsat să o facă – cu cît ne este mai drag, cu atît mai apăsat.

Practic, oamenii care au ajuns să simtă că sînt incompatibili cu propria lor lume (că sînt creștinii din America sau cei care emigrează din România) au două soluții posibile: fie se predau și încep să trăiască așa cum nu vor, fie se retrag, eventual într-o lume cu care cred ei că sînt mai compatibili. Există, firește, și varianta nebun-idealistă în care poți crede că schimbi lumea după cum vrei tu, dar cei mai mulți oameni nu își asumă un asemenea program. Repet, în limitele obișnuitului, cînd te afli într-un raport tensionat cu ceilalți, fie te predai, fie te retragi.

Opțiunea Benedict este aceea de a te retrage fără să pleci. Însă ea este omenește sustenabilă doar dacă retragerea este un gest fondator pentru o nouă comunitate, adică dacă se retrag cu tine și alții asemenea ție. În fond, în afara morții, nu există plecare din lume la modul absolut. Dacă vrei să pleci și să trăiești, trebuie să îți construiești alternativa. Or, asta nu se poate decît alături de alții, asemenea ție. Ce vreau să spun este că opțiunea Benedict pentru românii care nu mai suportă această Românie este reconstruirea unei mici comunități de prieteni întru crez și idei, împreună cu care să trăiești cît mai aproape de propriile valori. Personal, de cîtva timp, încerc asta. Îmi creez propriul grup fără să vreau să fac un partid care să schimbe România, fără să vreau să fac o celulă care să nască un nou mod de a fi, fără să institui o sectă de vreun fel. Și vă dau o veste bună: se pare că merge.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Semnalul de alarmă tras de un economist de top: mai puțini bani europeni, mai mulți pensionari. Ce soluții propune României
Economistul Radu Crăciun avertizează asupra turbulențelor economice care ne așteaptă în următorii ani. El susține că România va traversa inevitabil o perioadă mai delicată, din 2027, când începe un prim val de pensionare a „decrețeilor”, cu urmări asupra pieței muncii, iar PNRR va lua sfârșit
image
Sclavia, din nou la modă în România. „Este atât de sumbru și de macabru modul în care se întâmplă lucrurile”
Avem cei mai mulți cetățeni exploatați prin muncă forțată, cele mai multe femei și cei mai mulți minori traficați pentru exploatare sexuală, comparativ cu celelalte state membre. Iar pentru asta este vina statului, atrag atenția experții, care spun că tinerii români cresc pentru a deveni victime.
image
Capcana din pachetele de țigări. De ce ajung unii să fumeze 20 de țigări pe zi
Fumatul a devenit un viciu tot mai răspândit, care debutează la vârste din ce în ce mai fragede, susțin specialiștii. Astfel, foarte multe persoane ajung să fumeze chiar și 20 de țigări pe zi.

HIstoria.ro

image
Cine au fost „indezirabilii”?
Fondul „Bruxelles” al Arhivei Ministerului Afacerilor Externe păstrează în dosarele secțiunii consulare a Legației României la Bruxelles câteva istorii ale unor personaje de rang secund, aventurieri, delincvenți, propagandiști – așa-numiții „indezirabili”.
image
Atacul lui Cuza asupra masoneriei bucureștene
Modernizarea țării, pe care toți românii o doreau, dar care avea reprezentări diferite de la un grup social la altul, a generat tensiuni în tânărul stat. Programul de reforme al lui Cuza a început să fie contestat.
image
Răpirea lui Mussolini
În vara anului 1943, dictatorul italian Benito Mussolini (mai cunoscut și sub apelativul  pe care acesta și l-a ales – „Il Duce” – „Conducătorul”), aflat la putere de peste 20 de ani, se confrunta cu serioase probleme.