România europeană sub asediu

Publicat în Dilema Veche nr. 698 din 6-12 iulie 2017
Aţi uitat de Mediterana? N ar trebui! jpeg

Ar trebui să scotocim bine de tot în istoria recentă a României pentru a găsi un moment în care țara să fi fost atît de aproape de a-și compromite destinul european, pentru o lungă perioadă de timp. Și poate că momentul cel mai recent la care ne putem opri ar fi cel din ianuarie 1999, cînd o Românie aflată în vîrf de plată a datoriei externe, considerată deja de cîteva agenții internaționale ca și intrată în încetare de plăți, se confrunta cu marșul asupra Bucureștiului, avîndu-l în frunte pe Miron Cozma, lider al minerilor din Valea Jiului. Dar avînd în spate și un mare număr de politicieni și comandanți ai structurilor de forță ale statului gata să schimbe cursul pro-occidental, imprimat României după venirea la putere a Convenției Democratice și a președintelui Constantinescu.

Un București ocupat de trupele din Valea Jiului și luarea cu asalt a instituțiilor statului ar fi dat un semnal devastator, pe fondul problemelor financiare grave cu care România se confrunta atunci. Țara ar fi fost întoarsă cu mai mulți ani în urmă și, date fiind crizele succesive ale Uniunii Europene, despre care acum știm, dar și revenirea în forță a Rusiei pe arena internațională, despre care acum iarăși știm, șansele noastre de a mai prinde ultimul vagon al ultimului tren european ar fi tins, dramatic, spre zero.

Astăzi, amenințarea este soft, departe de dramatismul mineriadei din 1999, dar la fel de reală. Și putem observa că, practic, toți pilonii României europene se află azi sub amenințare.

Pilonul economic și financiar, de exemplu. Noul guvern se află pe acest teren în plină ofensivă de tip iliberal – de la prospectarea unui impozit pe cifra de afaceri, de inspirație mai degrabă africană, la intențiile tot mai transparente de desființare a Pilonului II de pensii. La care se adaugă retorica tot mai agresivă la adresa companiilor cu capital străin. Ieșită din comunism cu o economie la pămînt, incapabilă să acopere nevoile de zi cu zi ale cetățenilor (de la mîncare pînă la hîrtie igienică), România a mizat pe dezvoltarea prin intermediul investițiilor străine și pe integrarea în piața unică europeană. Și a mizat corect, dacă vedem că astăzi, în ciuda discursului mizerabilist al nostalgicilor de pe rețelele sociale, producția industrială și exporturile sînt de cîteva ori mai mari decît în 1989 – e adevărat, realizate de un număr mult mai mic de angajați. Între timp, capitalul local și-a găsit cîteva nișe de dezvoltare interesante, de la IT la servicii, turism și altele. Una peste alta, cu toate problemele întîmpinate, dintre statele foste comuniste, România a recuperat cel mai mult în raport cu media de dezvoltare a Uniunii Europene. Și tocmai a devenit cea mai mare economie din Balcani – și va rămîne așa dacă va rezista atacului iliberal.

Al doilea mare front este cel din domeniul Justiției și statului de drept. Progresele înregistrate de România în ultimii zece ani sînt ținta unei ofensive politico-mediatice de proporții. Puțini ar paria astăzi pe rămînerea în picioare a acestui pilon al României europene.

Și mai este un front, care le-ar putea părea multora secundar, dar care, în realitate, se află chiar în inima ofensivei pentru o Românie ne-europeană: cel împotriva societății deschise și tolerante. Da, pentru că ceea ce s-a petrecut la noi pe acest tărîm în ultimul sfert de secol ține de domeniul miracolului. În 1990, societatea noastră ieșea din comunism abrutizată și atomizată. În lipsa unei culturi a dialogului, oamenii se confruntau în stradă – feseniști și antifeseniști, muncitori și intelectuali, mineri și bucureșteni, români și unguri. Și totuși, România de azi este mai mult ca oricînd o țară în care fiecare poate să-și aibă locul. În care există drepturi pentru minorități, în care există libertate de expresie, în care toleranța etnică și religioasă sînt, totuși, la ele acasă, în care corpul majoritar a reușit să țină extremismele la marginea societății. România este pe cale de a reuși ceea ce părea imposibil la ieșirea din noaptea comunistă: să devină o țară relaxată, în care modernitatea și tradiția să poată coexista în armonie.

Ei bine, tot acest cîștig este astăzi amenințat de o coaliție informală și pestriță, în care găsim, de-a valma, legionari și fundamentaliști ortodocși și neoprotestanți, foști securiști și nostalgici ai regimului comunist, adepți ai teoriilor conspirației, antiglobaliști și antiecologiști, dar și paleo- și neoconservatori, declarați anticomuniști, dar adversari tot mai evidenți ai valorilor europene. Și totul pe fondul propagandei cu iz de Kremlin care oferă fiecăreia dintre categoriile enumerate mai sus cîte ceva din ce îi place să audă.

Toate aceste fronturi sînt deschise într-un moment în care România are de făcut opțiuni fundamentale. Uniunea Europeană se află în plin proces de reformare și depinde de români ce rol vor să și asume în viitoarea construcție – unul central sau unul periferic.

În februarie 2017, sub emoția Ordonanței 13, românii ieșiți în stradă au dat un semnal plin de speranță unei Europe aflate încă sub semnul incertitudinilor legate de alegerile din Olanda și Franța. Va mai reuși România să dea și de această dată o probă de puternic atașament pentru valorile europene? Aceasta este întrebarea. 

Ovidiu Nahoi este redactor-șef la RFI România.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.