Un bacil Koch de gestionat

Publicat în Dilema Veche nr. 701 din 27 iulie – 2 august 2017
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg

Acum trei săptămîni, aplaudam în această pagină donquijo­tis­mul unui profesor american care a pornit, de unul singur, campa­nia de salvare a onorabilității cuvîntului „na­ționalism“, compromis, cum se știe, în ochii vastei majorități a oamenilor cu scaun la cap, mai ales din cauza ac­țiu­ni­lor minorității complementare. Nobilă îndeletnicire, spuneam, aceea de a reda onorabilitatea unui cuvînt. Spuneam, de asemenea, că una dintre datoriile majore ale intelectualului față de cetatea lui este aceea de a opri abuzul oamenilor asupra cuvintelor (iar activiștii, politicienii și mass-media fac din abuzurile de limbaj însăși viața lor). Nu poți avea grijă de mințile semenilor dacă nu ai grijă de cuvintele cu care, adesea iresponsabil, oamenii se joacă. În paranteză fie spus, am sesizat că oamenii sînt cu atît mai abuzivi cu cuvintele cu cît sînt mai expuși mediatic. Cei mai cumpliți violatori ai cuvintelor, cei mai nemiloși torționari ai sensurilor cuvintelor sînt politicienii și, imediat după ei, jurnaliștii care scriu despre politică. Mă preocupă tot mai mult protecția cuvintelor, așa că am citit cu mare interes un articol într-o revistă americană pe care, în general, o apreciez, în care autorul îmi pare că vrea să salveze onorabilitatea unui alt cuvînt, cel puțin la fel de abuzat precum cuvîntul „naționalism“. Anume, cuvîntul „populism“. Cuvînt odios, etichetă infamantă, blam greu. Printre intelectualii fini din lumea euro-atlantică, populismul a ajuns un păcat mai grav decît comunismul, de pildă. Într-o ierarhie a relelor, populismul e cam ca fascismul. De nu cumva cele două sînt direct sinonime.

Autorul articolului pe care-l evoc pleacă de la constatarea că două cuvinte spiritual înrudite, „democrație“ și „populism“, au dezvoltat cariere radical diferite. Democrație înseamnă conducerea treburilor cetății după voința majorității. Populism înseamnă conducerea treburilor cetății dînd mereu dreptate membrilor ei, mai precis masei celei mai largi a membrilor ei. Diferențele dintre democrație și populism sînt importante, desigur, dar sînt subtile, țin de nuanță. Nuanțe decisive, de acord, dar nuanțe! Așadar, cum de aceste două cuvinte atît de înrudite au destine publice atît de diferite?

Pe de o parte, „democrație“ este un cuvînt integral pozitiv. Nimeni în lumea de azi nu îndrăznește să conteste democrația și toată lumea, dar absolut toată lumea, se declară de partea democrației. Contestatarii democrației sînt fie o mînă de marginali dezaxați, predispuși la acte de terorism, fie niște intelectuali ipocriți și fricoși, care livrează citate din vechii critici ai democrației, precum Socrate și Cicero, ascunzîndu-se în spatele lor – fapt e că nici măcar ei nu au curajul să spună public că se opun democrației. Între secolele V-III î.Ch., Atena se autointitula democrație pentru că la deciziile referitoare la treburile ei participau toți cetățenii. Și deciziile se luau cu majoritatea participanților. Oricît de mult s-a rafinat conceptul în milenii, la bază, asta e democrația și astăzi.

Pe de altă parte, populismul nu prea înseamnă altceva: conducerea trebilor statului după cum vor cetățenii simpli, cei care nu aparțin elitelor de nici un fel și care – foarte important! – alcătuiesc mereu majoritatea cetățenilor. Democrația ascultă de majoritate, populismul ascultă de cei mai mulți. Urechea unui dilematic aude diferența, dar dilematicii sînt atît de puțini! Așa că, fundamental, populismul este cam același lucru cu democrația. Sigur, democrația reprezentativă nu este deloc populistă, dar democrația directă este chiar populism. Repet, diferențe există. Democrația tolerează elitele, de nu cumva chiar le promovează, în vreme ce populismul, nu. De altfel, absolut toate cărțile de științe politice recunosc că populismul este o reacție de dezamăgire (uneori chiar furioasă!) a masei populare vast majoritare față de elitele care le au obținut încrederea promițînd că le va fi mai bine. Are mai puțină importanță pentru discuția noastră dacă sînt de vină elitele care promit peste cît pot face sau chiar mint în ceea ce le privește (cazul României este emblematic: aici ni se prezintă continuu drept oameni competenți indivizi care nu se pricep deloc!) sau dacă e de vină poporul, la rîndul lui notoriu pentru ușurătate, confuzie și labilitate. Important este că, semantic vorbind, între democrație și populism nu este deloc o mare diferență.

Ba mai mult, această apropiere nu e doar semantică. Dacă admitem că alegerile libere sînt esența democrației (desigur, fără a o epuiza), atunci va trebui să admitem și că democrația merge mînă în mînă cu populismul și din punct de vedere funcțional. În democrațiile consolidate este imposibil să cîștigi alegeri libere dacă nu ești, măcar puțin, populist. Nu vei putea aduna voturi dacă nu mîngîi pe creștet poporul, dacă nu-i juri loialitate, dacă nu te arăți gata să te sacrifici de grija lui. Nu poți cîștiga alegeri cu un discurs rațional-adevărat, explicînd, de pildă, poporului că, per ansamblu, muncește puțin și ineficient, că favorizează, prin atitudinea sa socială, corupția, că ia decizii proaste de cele mai multe ori etc. Dimpotrivă, chiar dacă nu crezi, trebuie să spui poporului că muncește mult și bine, că e impecabil moralicește și că are întotdeauna dreptate, că te uiți la el ca la o icoană, dar că o mînă de neisprăviți care sînt la putere îi fac zilele amare. De aici la demagogie este doar un sfert de pas. Dar să nu ne iluzionăm: democrație fără (puțin) populism nu se poate. De acord, populismul singur nu e de-ajuns întotdeauna (vezi alegerile recente din Franța). Dar, uneori, e de ajuns (vezi alegerile recente din America).

Altfel, mi se pare caraghios pînă la grotesc să văd oameni politici importanți de astăzi, dintre cei „bine“, „europeni“ și „responsabili“, care țin discursuri electorale populiste în care dau de pămînt cu populismul. Populismul anti-populist începe să prindă din ce în ce mai mult. Ca să fiu mai clar, exemplific cu oamenii de peste Ocean. În termenii politicii americane, Obama este un populist anti-populist, în vreme ce Trump este un populist sadea.

Ce vreau să spun este că, aidoma bacilului Koch, populismul se găsește deja în plămînii democrației de la nașterea ei. Căci, cum poți lua poporul alături de tine fără să fii populist? Uneori, sub condiții favorizante, bacilul iese din tubercul și declanșează boala. Care, netratată, poate fi mortală. Nu trebuie, așadar, să vilificăm populismul, să sperăm în eradicarea lui. Să presupunem că am putea da o lege care ar suprima populismul din politică. Și să presupunem că asta s-ar și întîmpla. Am avea o surpriză cu totul neplăcută: democrația însăși ar dispărea! Așadar, cu populismul nu-i de luptat. E, doar, de gestionat.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
EXCLUSIV Bruce Lincoln, profesor, discipol și fost student al lui Mircea Eliade: „Admirația lui pentru mișcarea legionară m-a tulburat mult“
Articole și documente din perioada anilor ’30, în care filosoful român Mircea Eliade își declara simpatia față de Garda de Fier, au ajuns în posesia discipolului său, Bruce Lincoln, astăzi un emerit profesor american.
image
Dependența de ecrane a copiilor, vindecată în doar două săptămâni. Ce ar trebui să facă părinții. Soluția specialiștilor danezi
3 ore pe săptămână în fața ecranelor și nu mai mult! De atât au nevoie copiii pentru a se dezvolta sănătos din punct de vedere psihic și emoțional. Aceasta este concluzia unui studiu efectuat de specialiștii unei universități de prestigiu din Danemarca.
image
Care sunt cele mai bune companii aeriene din lume în 2024. Care au cele mai puține anulări și întârzieri
Blocajul informatic de vineri ne-a determinat să căutăm care sunt cele mai sigure companii aeriene din lume, premiate pentru cele mai puține anulări și întârzieri.

HIstoria.ro

image
Ziua în care veteranii de o vârstă cu secolul s-au întors pe plajele Normandiei
Acum 80 de ani, soldații care au debarcat pe plajele Normandiei, în dimineața de 6 iunie, au pășit în infern, întâmpinați de obstacole diabolice, mine, sârmă ghimpată, cazemate și bunkere, mitraliere secerându-i încă din apă și un inamic fortificat hotărât să îi arunce înapoi.
image
Vechi magazine și reclame bucureștene
Vă invităm să descoperiți o parte din istoria Capitalei, reflectată în vitrinele magazinelor și în mesajele reclamelor de odinioară.
image
„România va fi ce va voi să facă Stalin cu ea”
Constantin Argetoianu avea să ajungă la o concluzie pe care istoria, din păcate, a validat-o.