PE CE LUME TRĂIM

Apariţia lui Sebastian Ghiţă a avut darul de a zgudui din temelii, în Săptămîna Mare, mafia politico-economică românească. Marele penal Ghiţă, magnatul ultranaţionalist prins de Paşti la Belgrad, de sîrbi, cu acte false, de sloven, după ce săvîrşise gafa impardonabilă pentru un fugitiv de a se lăsa vizitat de frăţior, a curentat întreaga oligarhie dîmboviţeană. Care-şi pune, fireşte, mama tuturor întrebărilor.

Vestea bună este că oamenii încep tot mai mult să sancționeze tendințele tot mai clare de folosire a mecanismelor democrației în scopul gîtuirii democrației. Nu poți face orice, odată cîștigată majoritatea, nu poți zdruncina fundamentele statului.

Amenințarea generalizată cu dezastrul preîntîmpină dezastrul. Faptul că și eu pot să te distrug, așa cum și tu poți să mă distrugi, ne împiedică, de fapt, să ne distrugem. Ce ironie! Gîndul, cum ziceam, mă duce spre Europa de azi.

Liderii Gabriela Firea și Sorin Grindeanu uită de cuvintele grele pe care și le-au adresat în campanie, se felicită reciproc pentru rezultate și semnalează clar că e o cale de colaborare deschisă pentru a face un guvern și mai bun decît au reușit în trecut.

Etnicizarea sistemului universitar, precum și renunțarea la autonomie pun în pericol nu doar o universitate, ci însăși ideea de universitate. Eventuala închidere a CEU ar fi o înfrîngere nu doar pentru George Soros, ci pentru Europa însăși. Dar ce se (mai) poate face de la Bruxelles, ce (mai) pot face liderii politici din țările europene, cînd Ungaria însăși pare că vrea să se îndepărteze de Europa?

Soarta zecilor de victime sacrificate în exploziile declanşate de Florii, probabil de terorişti sinucigaşi islamişti, în bisericile creştinilor egipteni, nu figura luni dimineaţa nicăieri, la loc de frunte, pe site-ul postului de agitprop moscovit, Russia Today.

Sînt la costum, înconjurat de două fete îmbrăcate foarte provocator şi de doi zdrahoni beţi care vorbesc tare, vulgar şi din cînd în cînd în ţigăneşte. Sînt, ce e drept, cam albi, dar tot sînt sigur că vor fi cîţiva care îşi vor imagina că au mers în acelaşi avion cu o versiune nouă a lui Fane Spoitorul.

Să observăm că, în regimurile autoritare, mîncarea începe să devină o problemă pe măsură ce autoritatea liderului se întărește. Cu cît mai multă autoritate, cu atît mai multă penurie. Și, după cum am mai spus, cu cît mai multă penurie, cu atît mai multă nevoie de autoritate.

Celor înclinați să dea dreptate Coaliției pentru Familie: înainte de a vă arunca în „luptă“, informați-vă. Nu de pe Facebook! Citiți cărți de drept ca să aflați cum e cu familia din punct de vedere juridic. Veți afla lucruri importante despre subiectul care vă aprinde.

Un spațiu în care tensiunea plutește în aer, iar nervozitatea locuitorilor săi e atît de prezentă încît îmi permit să estimez că, în cîțiva ani, o să devină obiectiv turistic: „Vino în București să vezi două milioane de rictusuri în trafic! Vino să asculți înjurături creative! Vino să vezi cinism pur și resemnare amară!“

Pentru cei care i-au urmărit traseul politic, victoria lui Aleksandar Vucici la alegerile prezidențiale din Serbia nu e nici o surpriză. „După aceste alegeri, Serbia va fi mult mai puternică.“

Reușind să pareze o tentativă de stigmatizare ca „agentură străină“, Universitatea Europeană din St. Petersburg riscă acum să fie închisă pentru banale contravenții tehnice – o strategie predilectă a birocraților.

Noile prejudecăţi pretind că Zmeului-Zmeilor doar PSD şi infractorul Dragnea, pe post de Făt-Frumos din lacrimă, i-ar putea ţine piept, dimpreună cu şoferii şi secretarele sale, care nici usturoi n-ar fi mîncat, nici Brazilia sau Rusia nu le-ar fi ţinta finală.

Cînd am aflat despre eșecul ad­mi­nis­trației Trump de a abroga „The Patient Protection and Affordable Care Act“, cunoscută peste tot sub numele Obamacare, am făcut pariu că toată comunicarea Casei Albe va încerca să dea vina pe democrați, încercînd să se ascundă de ridicolul situației în care se află, pentru că republicanii ar fi avut suficiente voturi să treacă de unii singuri această propunere. Am cîștigat pariul. Vă veți întreba, poate, cum de am știut.

Investigația Rise Project privind concediile domnului Dragnea în Brazilia alături de un grup întreg de milionari și politicieni români – povestea are toate ingredientele unui thriller (faptul că unul dintre membrii grupului s-a sinucis în toaleta unui avion e doar unul dintre detalii), însă ea nu a făcut decît să agite un pic timeline-urile de Facebook, fără să fie preluată și continuată într-un mod relevant de alte organizații de presă.

El însuși condamnat (cu suspendare) pentru infracțiuni economice, este posibil să nu poată intra în cursa electorală. Este – după cum notează Washington Times – „omul de care lui Putin îi e cel mai frică“.

Publicul revine cu întrebarea obsesivă: dar ce crede Trump, de fapt, spune ba una, ba alta, ce va face?

Libertatea, siguranța personală și șansa la o viață demnă, pe care Europa le oferă, fac din acest colț de lume o atracție pentru milioane și milioane de oameni. Ceea ce pentru noi reprezintă normalitatea de zi cu zi, pentru mulți alții înseamnă paradisul dorit.

România iese pe teren cu următorul lot reprezantiv: Iohannis – Grindeanu – Meleșcanu – Birchall, dublați de Liviu Dragnea și Călin Popescu Tăriceanu ca lideri politici ai coaliției larg majoritare din spatele Guvernului. Mă ia amețeala și vreau, repede, ceva tare de băut…

Dacă dl Cioloș are vreo vină, atunci aceea constă în lipsa lui de tact și tactică. Felul în care a dat speranțe useriștilor și a reușit să le panicheze conducerea a dus la crearea unei stări de tensiune absolut inutile și contraproductive. Situația în acest moment e nefericită pentru toate părțile. USR e în derivă, dl Cioloș își continuă campania de PR fără o țintă clară, iar PSD zburdă după ce a reușit să supraviețuiască mai bine decît sperau inamicii săi celor mai mari demonstrații din ultimii

Proeuropeanul Macron promite politici social-liberale, o relansare economică a ţării care să permită crearea de noi locuri de muncă, investiţii în educaţie, o laicitate incluzivă şi o politică externă deschisă, care să permită Franţei un loc central în Europa şi în lume.

Avem tot dreptul să ne întrebăm de ce președintele Erdogan, care se crede întruchiparea democrației și a diplomației, ar vrea să intre într-un club pe care-l consideră nazist.

Unii comentatori avizați spun că Obama a lăsat unele capcane abil întinse înainte de a pleca.

Timothy Snyder folosește colapsul european din prima jumătate a secolului XX pentru a avertiza asupra riscului ca societăți care par solide să ia calea dictaturii. Un exemplu facil este ascensiunea lui Hitler.

Recep Tayyip Erdogan e în campanie electorală. Nu, nu e vorba de o competiție, de o cursă pentru cîștigarea alegerilor.

Teoretic, UE continuă să negocieze aderarea la Comunitate a Turciei.

Ne dorim o integrare mai profundă, alături de statele puternice ale eurozonei? Dacă da, atunci avem multe de făcut în România – integritate în luarea deciziilor, administrație eficientă, participarea la sistemul comun de gestionare a frontierelor, reforme economice pentru accederea în zona euro.

America pare a fi blocată tocmai de omniprezența „omului fără dileme“, inamicul dintotdeauna al acestei reviste.

Dl Liviu Dragnea a dovedit în doar cîteva luni că poate produce pagube mai mari decît orice estimare prealabilă, iar stilul său de conducere este invalidat de aproape fiecare știre ce vine despre Guvern.

Organizarea unui „mini-summit“ la Versailles, la care au participat doar patru state indică o separare. Se fondează un nou club? O „bisericuță“ a celor puternici?

Ne aflăm abia într-a doua lună a mandatului prezidențial al lui Donald Trump și mulți americani sînt deja obosiți de întregul circ și se întreabă ce vor aduce cele 46 de luni care urmează.

Dacă vrem același standard, s-ar putea ca românul cu salariu de 400 de euro să găsească în magazin marfa cu 7,5 euro kilogramul, în loc de 4,5. Ca neamțul.

Presa a fabricat știrea „Trump anunță că a avut loc un atentat în Suedia“. Președintele american nu spusese nimic despre un atac terorist.

Nu cred că e cineva care vrea sincer să afle cum va fi noul populism românesc.

Suedia, cu o populație care se apropie de zece milioane de locuitori, s-a confruntat cu o creștere spectaculoasă de solicitări de azil.

Cine să fie exponenții noii generații pentru Europa?

De ani de zile ne lamentăm că nu mai avem lideri politici. Teamă mi-e că, cerînd providenței politice „liderii“ pe care îi visăm și nu-i avem, înțelegem fiecare altceva.

PSD poate fi reformat din interior, schimbînd lideri, însă procesul e lent, iar pagubele pentru societate sînt mari, sau poate reformat din exterior printr-o monitorizare atentă a felului în care exercită puterea.

În condițiile stării de urgență declarate de Turcia, Yücel poate fi deținut pînă la 14 zile fără avizul unui judecător. Jurnalistul e acuzat că ar fi membru al unei organizații teroriste, de „propagandă teroristă” și de utilizare frauduloasă de informații.

A crede că ați avea un prieten adevărat în Putin e o uriașă greșeală, pentru că lui nu-i pasă decît de el însuși.

Der Standart (Austria) constată că „sperietoarea Bruxelles-ului“ a funcționat în cazul României. „Guvernul român a vrut să sfideze Bruxelles-ul, dar s-a dovedit că este riscant să ridici pumnul ostentativ împotriva UE.“

„Nu știu dacă el va admite asta vreodată, dar lui îi place de mine. Și mie îmi place de el.“

În fapt, dl Chirica este doar un soi de anticorp oportunist care arată bine doar atunci cînd e comparat cu actualul lider al PSD, care pare ferm hotărît să ducă partidul în zone de izolare, ridicol și toxicitate în care n-a mai fost de cel puțin douăzeci de ani.

Alegerea lui Frank-Walter Steinmeier în funcția de președinte al Germaniei nu a fost o surpriză.

Cariera dumneavoastră nu este una de jurnalist/ă justițiar/ă, aşa cum sper că vă imaginaţi, ci una de trîmbiţă urîtă a unor mafioţi.

Ajutorul socialiștilor europeni este esențial – nu este suficient doar semnalul Comisiei Europene, dominată de PPE. Socialiștii europeni trebuie să înțeleagă că nu le folosește la nimic să aibă în interiorul lor un partid puternic numericește, dar în realitate cu mult în afara social-democrației

Democrațiile continentului ar trebui să învețe ceva esențial de la democrațiile angolofone.

PSD a preferat să se refugieze într-o narațiune dominată de conspirații, insinuări privind intervenții străine și interese politice obscure, cel puțin jignitoare, atunci cînd enormitatea lor nu le face amuzante.

Fostul președinte Nicolas Sarkozy va trebui să dea socoteală, în așa-numita „afacere Bygmalion“, cu privire la finanțarea campaniei electorale. El este acuzat de finanțare ilegală într-un dosar în care sînt anchetate alte 13 persoane pentru fals și uz de fals.

„Tocmai am revenit din Statele Unite și opinia mea este că avem un al treilea front care subminează Uniunea Europeană; el este Donald Trump“, sînt cuvintele lui Guy Verhofstadt.