Ce facem cu Turcia?

Publicat în Dilema Veche nr. 682 din 16-22 martie 2017
Ce facem cu Turcia? jpeg

Ce se întîmplă astăzi în Turcia e caz de manual. Și e suficient să deschidem cărțile de istorie la capitolul „Germania anilor 1930“ pentru a vedea că lucrurile seamănă izbitor. De fapt, tocmai cel care acuză state membre ale Uniunii Europene de nazism  conduce în țara sa o represiune sălbatică împotriva opozanților, presei, universitarilor, magistraților, funcționarilor publici. Tocmai el își construiește un sistem de putere personală după modelul deja brevetat în istorie. Criza actuală îi oferă președintelui Erdogan posibilitatea de a stimula categoriile naționaliste din rîndul societății turce. Și, după cum spune politicianul turc Tuna Beklevic, șeful campaniei pentru „Nu“, într-un interviu pentru Der Spiegel, scandalul i-ar putea oferi lui Erdogan exact cele 2-3 puncte procentuale care vor decide în cele din urmă la referendum.

Să nu ne lăsăm induși în eroare de mitingurile grandioase, puse în scenă pentru a-i sublinia forța lui Erdogan. Sprijinul pentru acesta, demonstrat la urne, se situează undeva în jurul cotei de 50%. Alegerile parlamentare din noiembrie 2015 au fost cîștigate de AKP cu 52%. Și au fost alegeri ținute în condiții excepționale, generate de un șir de atentate, culminînd cu cel din gara Ankara, care a făcut peste 100 de morți. Iar evenimentele sîngeroase au fost un bun argument pentru campania lui Erdogan, care a pozat în singurul apărător al stabilității țării.

Dictatorii în ascensiune au nevoie de momente excepționale, iar crizele, dacă nu apar de la sine, trebuie generate și amplificate. Tentativa de lovitură de stat din iulie 2016 este exemplul perfect. Indiferent de resorturile care au generat-o, a însemnat pentru liderul de la Ankara echivalentul incendierii Reichstag-ului.

Acum, în plină criză cu Occidentul, după vaste epurări în armată, justiție și administrație, cu o opoziție timorată și cu mass-media ținută sub control, este foarte probabil că Erdogan o va scoate la capăt în referendumul din 16 aprilie și va dobîndi puterile excepționale la care visează. Deși liderul de la Ankara știe bine că partida nu e dinainte cîștigată – de aceea și amplifică tensiunile cu Vestul. Cum ar trebui să reacționeze Uniunea Europeană în această situație?

Mai întîi de toate, ar trebui să privim cu realism către procesul de aderare a Turciei la Uniunea Europeană. Chiar crede cineva în sinceritatea negocierilor? Chiar ne facem iluzii că Erdogan are de gînd să adere? Mai curînd, ne aflăm în situația în care nici una dintre părți nu vrea să facă anunțul că jocul s-a terminat. Deși fiecare știe exact care e adevărul.

Noi, cei din Uniunea Europeană, avem tot dreptul să ne întrebăm de ce președintele Erdogan, care se crede întruchiparea democrației și a diplomației, ar vrea să intre într-un club pe care-l consideră nazist. Continuarea de formă a procesului de negociere ajunge să facă rău și Uniunii Europene. Cu greu ar mai putea Bruxelles-ul să le ceară unor state precum Serbia, Macedonia, Albania, Bosnia sau Republica Moldova să-și consolideze instituțiile democratice, atîta timp cît continuă un simulacru de negocieri cu Ankara, unde e clar că democrația își dă ultima suflare. Nu vor avea dreptate aceste guverne să acuze Uniunea Europeană de dublă măsură? În plus, îndepărtarea de regimul Erdogan ar fi un semnal de fermitate pe care l-ar recepta cum se cuvine și elite iliberale din interiorul Uniunii Europene.

Nu ar fi vorba să i se închidă Ankarei ușa pentru totdeauna. Turcia modernă a cunoscut numeroase suișuri și coborîșuri, iar această mare națiune a găsit de fiecare dată energia necesară pentru a-și reveni din crize ce păreau fără de ieșire. Mai devreme sau mai tîrziu, va veni și ziua cînd discuțiile se vor putea redeschide. Dar nu acum – și Turcia o știe foarte clar.

Desigur, există acordul cu Turcia privind migrația. De bine, de rău, lucrurile au mers cu mult mai bine de cînd cu semnarea acestei înțelegeri, acum un an. Temerea este că, odată spus adevărul în privința negocierilor de aderare – și, foarte probabil, cu o nouă amînare a liberalizării vizelor –, Ankara se va răzbuna și va deschide porțile pentru migranții din Orientul Mijlociu, aflați pe teritoriul ei. Riscul este real, dar, în același timp, ar trebui să luăm în considerare că, în ultimii doi ani, mulți dintre acești migranți și-au găsit, de bine, de rău, un rost în Turcia, un loc mai apropiat din punct de vedere cultural decît Europa. În plus, mulți au înțeles că Occidentul nu este dispus să-i primească cu brațele deschise, așa cum au crezut inițial. Între timp, ruta balcanică a migranților a fost închisă, iar în Marea Egee patrulează nave ale NATO pentru a monitoriza ambarcațiunile cu migranți.

Turcia ar putea declanșa, even­tual, o criză, dar sînt toate șansele ca proporțiile ei să nu mai fie cele din 2015. Și mai e o întrebare: chiar trebuie ca Uniunea Europeană să se supună unui asemenea șantaj? Chiar nu sîntem atît de puternici pentru a răspunde, dacă va fi nevoie, unei crize declanșate de Ankara?

În Uniunea Europeană, cele care ne despart sînt interesele, iar cele care ne unesc sînt valorile. Erdogan și alți pretendenți la dictatură au știut în ultima vreme să jongleze cu interesele noastre diferite, reușind adesea să ne dezbine. E timpul să le răspundem prin valori.

Foto: wikimedia commons

index jpeg 6 webp
„Poleiala” de pe Selly
În ultimii doi ani, am ciulit urechile la știrile despre Selly, încercînd să-i urmăresc traiectoria.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
De ce se depărtează românii de UE
Niciodată în istoria ei n-a avut România o perioadă așa lungă de prosperitate și dezvoltare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Feminitate și destin
Destinul converteşte „ordinea“ naturală (şi pe cea divină?) în viaţă, în dinamism imanent, în armonie de inanalizabile.
Frica lui Putin jpeg
Telefonul mobil
Ca să rezumăm printr-o imagine totul: ducem o viață de anexă a telefonului mobil.
index jpeg 5 webp
Una dintre cele mai inteligente femei din secolul al XIX-lea
Nu au trecut prea mulți ani, vreo cinci să fi fost, și Elena Ghica a mai urcat un munte, a mai ajuns pe un vîrf: pe Mont Blanc.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Iconofobie jpeg
Despre „dinamicile” literare
Dinamica trecutului face loc unei noi dinamici analitice, mult mai sofisticate decît odinioară.
„Cu bule“ jpeg
De la pivniță la cîrciumă
Circulă în ultima vreme, în articole jurnalistice și în postări care le preiau conținutul și formulările, o explicație fantezistă pentru originea expresiei beat criță.
HCorches prel jpg
Dragul meu fiu,
Cînd Selly avea vîrsta ta, avea în cont mai mulți bani decît valorează tot ce familia ta a adunat de-a lungul timpului.
IMG 8779 jpeg
Dacă xenofobia nu-i rasism, fotbalul e sport?
Aşa că, o fi fotbalul un sport, doar că voi, care intraţi, lăsaţi orice toleranţă! Dacă ar fi privit mai atent, Virgiliu ar fi găsit în dantesca lui coborîre cohorte de driblangii.
p 7 WC jpg
Va reconsidera Biserica Catolică doctrina despre contracepție?
Unii dintre teologii catolici de prim rang care au participat la dezbatere au sugerat că utilizarea anticoncepționalelor poate fi, în anumite circumstanțe, legitimă.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Diferențe
Dacă ar fi să fac o comparație, Val Gardena, de exemplu, e o zonă de schi în Italia în care pîrtiile legate între ele însumează 500 de kilometri.
O mare invenție – contractul social jpeg
Subiect de drept și drept subiectiv (III)
Expresiile subiect de drept și drept subiectiv par să aibă o nuanță tautologică sau să trimită la o definiție idem pe idem.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Turcia fără Erdogan?
Recep Tayyip Erdogan este de atîta vreme la putere încît nimeni nu poate spune cu siguranță cum va arăta Turcia după o eventuală plecare a sa din palatul prezidențial.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Cum de nu există din partea instituțiilor aferente reacții prompte, severe, susținute juridic, împotriva unei astfel de imposturi?
Frica lui Putin jpeg
Centrali
Cîte unul se crede central fiindcă e bătăușul clasei; un altul, fiindcă e al planetei.
AFumurescu prel jpg
Inteligență artificială; cu materialul clientului
…a trecut întîi o boare pe deasupra știrilor: există inteligență artificială! Mai întîi ni s-au deșteptat telefoanele.
index jpeg 5 webp
Amelia Earhart și Eleanor Roosevelt, o cină și un zbor cu stelele
„Este începutul unei noi epoci, nu-i așa, cînd o femeie în rochie de seară pilotează un avion noaptea?”, a spus retoric și entuziast Eleanor Roosevelt.
Iconofobie jpeg
Poezia continentelor
Ce surprinde la Whitman este uşurinţa cu care transferă ideea poetică (transcendentalistă) spre geografia culturală a umanităţii.
„Cu bule“ jpeg
Zgubilitic
Cuvîntul zgubilitic nu s-a răspîndit prea mult, dar își păstrează expresivitatea prin felul în care pare să parodieze o terminologie medicală (psihiatrică), prin contrastul comic între simbolismul lipsit de eufonie al primei sale părți și terminația savantă.
HCorches prel jpg
Două tristeți și o așteptare
Le transmit, din experiența personală, că vor simți îmbunătățiri semnificative ale vieții lor, pe toate planurile!
IMG 8779 jpeg
p 7 WC jpg
Cum spargem balonul chinez
Dacă relațiile sino-americane ar fi un joc de cărți, s-ar putea spune că avem o mînă bună. Dar chiar și o mînă bună poate pierde, dacă e jucată greșit.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Scrisori regăsite
Montefiore spune că nota aceasta, găsită după moartea lui Stalin în seiful său personal, a avut efectul scontat.

Adevarul.ro

image
Finala America Express, 19 martie 2023: Victorie la limită în ultimul joc de amuletă din acest sezon
În ediția 39 din 19 martie 2023, două echipe au luptat cot la cot pentru a obține un avantaj extrem de important în următoarea cursă. Una dintre echipe a încălcat o regulă importantă, iar gazda show-ului a oprit jocul.
image
Avertismentul unui economist român: „Criza este aici, nu o așteptați să vină“. Falimentele din SUA, semnalul de alarmă
Temerile cu privire la o nouă criză financiară la nivel mondial au erupt când trei bănci importante din SUA au dat faliment, iar unda de șoc se simte și în Europa. Profesorul de economie Radu Nechita a vorbit cu „Adevărul” despre riscul unei crize economice de amploarea celei din 2007.
image
Soprana Felicia Filip, despre marele regret din viața sa: „Am crescut copii ca și când ar fi fost ai mei“
Soprana Felicia Filip este căsătorită de 32 de ani cu regizorul de operă Cristian Mihăilescu, formând unul dintre cele mai longevive cupluri din muzica românească.

HIstoria.ro

image
Elena Ceaușescu a dat ordin să se dărâme cârciuma în care mergea socrul ei
Femeie cu suflet mic și foarte răutăcioasă, Elenei Ceaușescu îi plăcea să pună limite. Cumnații și nora nu o puteau vizita decât invitați. Nu l-a iertat nici pe Andruță – tată lui Nicolae Ceaușescu – care mai vorbea cu oamenii, la un țoi, despre problemele cotidiene. Sunt întâmplări relatate de Mirela Petcu și Camil Roguski, în cartea „Ceaușescu: adevăruri din umbră”.
image
Întâlnirea dintre Carol al României și Elena a Greciei şi Danemarcei
După despărţirea de Ioana Zizi Lambrino, principele moştenitor Carol e trimis într-o călătorie în jurul lumii, însoţit de colonelul Nicolae Condeescu.
image
Ce consideră o publicație de la Budapesta ca „simbol fascist la Timişoara, capitala culturală europeană”
Recent o publicație din Ungaria a iesit la rampă cu o serie de acuzații de promovare a unor simboluri fasciste, chiar în anul în care orașul este capitală culturală europeană. Dincolo de faptul că articolul denotă multă dezinfomare, o parte chiar intenționată, o doză de invidie și una de ipocrizie.