O formă de fericire: Donald Trump

Publicat în Dilema Veche nr. 678 din 16-22 februarie 2017
Ochi pentru ochi jpeg

„Politics is amazing!“ – Donald Trump 

Nu știu dacă am mai spus-o, dar interviurile lui Donald Trump mi se par captivante. Mă refer, mai ales, la interviurile audio-video. Te uiți la ele și nu mai pleci, ca și cum ai privi un film bun. Și orice film bun este, în același timp, comedie și dramă. Nu vreau să spun că la interviurile lui Trump rîzi și plîngi, dar măcar că te amuzi și te enervezi, în același timp. În orice caz, am ajuns să caut interviurile cu președintele american așa cum cauți episoadele unui serial de care nu te poți desprinde.

Donald Trump are un fel al lui, aparte, de a răspunde întrebărilor. Pe moment, nu aș putea să-l caracterizez bine – încă îl studiez –, dar cîteva trăsături ale felului său de a vorbi se impun imediat. Are un vocabular relativ limitat, judecăți radicale (toate adjectivele sale sînt la superlativ, fie în sens superior, fie în sens inferior – nu există nimic între „cel mai bun“ și „cel mai rău“), o expresie facială specifică mimilor (frapează, mai ales, mobilitatea gurii în rostire). Se simte imediat o inteligență vie, casantă, cumva bombastică. Stilul, se știe, este întotdeauna legat de conținut. Cu o asemenea interpretare, nu merge deloc discursul politicianului obișnuit, voit echilibrat, care caută formula de unire a politeții cu fermitatea, care vrea să spună multe fără să spună mare lucru. Trump urăște răspunsurile evazive, atent coregrafiate. Cum spunea unui reporter recent, mai bine nu răspunde la întrebare decît să „o aburească“.

Personajul Trump este în atenția presei americane de decenii. Sute de interviuri, mii de ore petrecute în studiourile de televiziune, unde a fost și invitat, și realizator, l-au construit ca personaj mediatic. Trump a învățat să atragă atenția asupra sa. Cînd tot arsenalul de răspunsuri, atitudini și comportamente care a creat în ochii opiniei publice personajul monden-miliardar Donald Trump s-a mutat la Casa Albă, situația a devenit stranie, de nu cumva stresantă. Președintele Americii atrage atenția tuturor prin simplul fapt că există. Planeta întreagă stă cu ochii pe el tot timpul datorită funcției sale. Președintele Americii nu are nevoie de trucuri, exhibiții și stridențe ca să se facă văzut. Iar acum, a devenit președinte un om anume construit ca să atragă atenția, să se facă văzut. Ei bine, din suprapunerea personajului Donald Trump, cu toate reflexele sale de showman mediatic, peste conturul prezidențial american, cu toate constrîngerile mediatice pe care le implică, rezultă un tablou straniu.

În publicistica sa, dl Andrei Pleșu vorbește adesea, cu ironică invidie, despre naturile fericite: oamenii care sînt indestructibil încîntați de ceea ce văd în oglindă, convinși că știu mereu cum stau treburile, încrezători în infailibilitatea proprie, plini de succes, care n-au regrete, n-au ce să-și reproșeze și, în general, admit că unele defecte pe care le ar putea avea sînt, de fapt, calități în exces („defectul meu e că sînt prea sincer“, de pildă). Acești oameni au convingerea că, secundă de secundă, le merge din plin anume pentru că ei sînt buni în toate sensurile. Donald Trump este un asemenea om. A ajuns la 70 de ani și toate i-au mers din plin – este o natură fericită. El trăiește cu sine însuși sub cer mereu senin, într-o lume imposibilă pentru noi, cei mai mulți pămînteni. Și acolo fiind, Donald Trump nu se lasă: el împinge fericirea de sine un pas mai sus. De pildă, în acest interviu, acordat nu cu multe zile în urmă televiziunii FoxNews.

Reporter: V-am văzut în ziua inaugurării alături de Barack Obama. Părea că vă înțelegeți bine.

Trump: În privința asta se petrece ceva foarte straniu. Ne înțelegem bine. Nu știu dacă el va admite asta vreodată, dar lui îi place de mine. Și mie îmi place de el.

Reporter: De unde știți că îi place de dumneavoastră?

Trump: Pentru că așa simt. Așa funcționez eu în viață, îi înțeleg pe oameni. Am avut o campanie electorală dură. El a luptat foarte mult pentru Hillary, a luptat mai bine decît ea – el a luptat pentru Hillary mai bine decît ea însăși. În timpul campaniei electorale, el a fost foarte rău cu mine și eu am fost rău cu el. Am spus amîndoi lucruri oribile unul despre celălalt. Și apoi, dintr-odată, ne-am urcat împreună în mașină și am mers împreună pe Pennsylvania Avenue (în cadrul ceremoniei de inaugurare a noului președinte – n.m.) și nu am mai scos o vorbă despre ce se întîmplase în campanie. Politica este uimitoare!

Reporter: Despre ce ați vorbit?

Trump: Am vorbit despre țară, despre viitor, l-am întrebat care crede el că este cea mai mare problemă a țării și el mi a spus. Nu vă pot spune despre ce era vorba, dar era o problemă de natură militară… Ceea ce m-a mirat puțin, dar l-am înțeles…

Reporter: China? Ne puteți spune care era acea problemă?

Trump: Nu, nu China… Nu vă pot spune, chiar dacă nu cred că Obama s ar supăra dacă aș spune, dar nu vreau ca acel loc din lume să afle ce crede Obama și ce cred eu despre ei. Dar am avut o excelentă zi a inaugurării, eu m-am simțit foarte bine, tuturor le-a plăcut, și oamenii au fost destul de surprinși să vadă că ne înțelegeam bine, eu zîmbeam, el zîmbea, ne-am strîns mîinile…

Reporter: A fost fascinant, dar hai să vă spun ce a fost încă și mai fascinant. Imediat după ce v-ați strîns mîinile, v ați îmbrățișat și toate celelalte, dumneavoastră ați ținut o cuvîntare în care l-ați făcut praf. Pur și simplu ați distrus întreaga lui administrație. Și el stătea la trei metri de dumneavoastră. Nu v-ați gîndit cum se simțea el în această situație?

Trump: Eu sînt un om onest. Țara are probleme foarte serioase de care trebuie să ne ocupăm. Și, dacă ați observat, cînd am terminat această cuvîntare, m-am întors către el, i-am strîns mîna, iar el a fost foarte amabil, zîmbea…

Reporter: Nu știu dacă chiar i-a plăcut acea cuvîntare…

Trump: Nici eu nu știu, dar părea că i-a plăcut…

Acest fragment de interviu spune multe despre Donald Trump. Ne arată că o natură cu adevărat fericită cu sine nu este doar un narcisist, ci este un om convins că toată lumea îl iubește așa cum se iubește el pe sine – pînă și dușmanii, în realitate, îl iubesc. Trump este, să recunoaștem, o specie nouă de lider politic. În general, oamenii politici, de la cei mai democrați la cei mai cumpliți dictatori, își întemeiază acțiunile pe convingerea că au de învins adversari. Natural, adversitatea politică derapează în ură. Este nevoie de capacități nenaturale, precum cultura și buna creștere, pentru ca acest derapaj natural să nu se producă. Puțini oameni politici pot să nu-și urască adversarii și să rămînă la stadiul unei antipatii personale, pentru că puțini sînt cultivați și bine crescuți. Însă Trump scapă complet acestei situații generale. El nu are nevoie nici de cultură (nu prea are, oricum) și nici de bună creștere (nu mă pronunț asupra acestui aspect pentru că nu-l cunosc suficient de bine pe Trump). El reușește să nu-și urască adversarii pentru că e convins că adversarii nu-l urăsc, de fapt. Dimpotrivă, adversarii îl iubesc și trăiesc tensiunea interioară generată de faptul că nu vor să admită că-l iubesc. Problema nu mai este la el, seducătorul, ci la ceilalți care, seduși fiind, nu se împacă cu asta. Iată o natură cu adevărat fericită! Mai fericit de-atît nu cred că se poate!

Pe de altă parte, nu pot să nu zîmbesc cînd îl văd pe Trump fermecat de capacitatea politicii de a face uitate rapid cele mai oribile jigniri. Nu doar în America, oamenii politici au această înzestrare de a arunca și de a încasa vorbe îngrozitoare, după care, la un moment dat, cu o stupefiantă ușurință (inexplicabilă pentru noi, ceilalți) fac o piruetă și se îmbrățișează exact cu cei cu care se părea că-și rup capetele. Pentru cineva ca Trump, politica este, și din acest motiv, cel mai potrivit mediu de viață. Cum totul este un gigantic show de televiziune pentru el, replicile nu trebuie niciodată luate ca atare, dar trebuie jucate bine – ceea ce, precizez imediat, nu înseamnă că ce se spune în politică, precum și ce se spune la TV, este o minciună. Nici vorbă! Înseamnă doar că, pentru cei care le rostesc și cei care le încasează, aceste cuvinte nu contează. Pentru spectatori, însă, da – contează foarte mult.

Cît despre Donald Trump, acest straniu președinte american, încep să cred că politica îi este, în fond, alături de toate celelalte ale vieții sale, doar un alt exercițiu de fericire.

Foto: adevarul.ro

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Megastructura uriașă pentru care Ceaușescu a plătit 60 de tone de aur pur. Este unicat în România și funcționează și astăzi
La granița de nord a României se află una dintre cele mai impresionante mega-structuri a epocii comuniste. Barajul de la Stânca-Costești este un colos de beton care a costat câteva tone de aur și este al treilea ca mărime din Europa. Acum este un adevărat paradis natural.
image
EXCLUSIV. Elena Lasconi: „Dacă voi fi președintele României, voi fi un președinte pentru popor, din popor și nu din colivie”
Candidată la președinția USR și văzută ca potențial candidat la alegerile prezidențiale, Elena Lasconi a vorbit într-un interviu exclusiv pentru „Adevărul” despre relația cu Dominic Fritz, despre cum s-a decis să candideze la președinția USR și dacă e România pregătită să aibă o femeie-președinte.
image
Ce este sistemul Patriot. Plusurile și minusurile armamentului american cu preț exorbitant
Patriot este unul dintre cele mai avansate sisteme de apărare aeriană disponibile, capabil să intercepteze atât rachete cât și aeronave avansate. Principala provocare a sistemului este costul uriaș - o baterie Patriot nouă ajunge la 1 miliard de euro.

HIstoria.ro

image
Cine au fost agenții dubli din al Doilea Război Mondial?
Cea mai importantă parte a Operațiunii Fortitude a reprezentat-o rolul jucat de agenți dubli.
image
Când au apărut primele bănci din Țara Românească
Pe măsură ce viața economică a Țării Românești se dezvoltă, apar numeroase proiecte și încercări pentru organizarea instituțiilor naționale de credit. Î
image
Iuliu Maniu interceptat de Siguranță la ordinul lui Armand Călinescu
În 1932 Armand Călinescu e subsecretar de stat la Interne. La 5 decembrie el se mărturisește Jurnalului, ținut zilnic și pe ascuns: