Viitorul Uniunii Europene: lideri şi cetăţeni
Liderii europeni se vor întruni pe 25 martie, la Roma, pentru a marca împlinirea a 60 de ani de la semnarea tratatului care avea să pună bazele Uniunii Europene, așa cum o cunoaștem azi. Au fost, inițial, șase state semnatare, iar acum, la Roma, vor fi 27 de lideri. Construcția europeană s a tot extins și rar s-a văzut în istorie o înțelegere bazată exclusiv pe voința unor state care să fie respectată timp de atîtea decenii, garantînd astfel pacea, securitatea și bunăstarea tuturor. Uniunea există pentru că statele membre consimt ca ea să existe.
Sînt astăzi voci care susțin că tocmai extinderea proiectului i-ar fi cauzat o parte din slăbiciunile de azi. De fapt, extinderea este tocmai dovada succesului construcției europene, a dorinței națiunilor de a face parte din proiect. Astăzi, problemele sînt numeroase: migrație, terorism, șomaj în rîndul tinerilor, revoluții tehnologice care au mutat slujbe industriale în state în curs de dezvoltare. Era globalizării și a comerțului liber a scos milioane de oameni din sărăcie în zone pînă de curînd bătute de soartă. Dar, în același timp, europeni din clasa mijlocie sau din categorii mai vulnerabile s-au trezit într-o situație mai dificilă.
Paradoxal, ieșirea din sărăcie, ca și explozia demografică din economiile emergente nu au stăvilit fenomenul migraționist. Dimpotrivă, l-au amplificat. Tinerii din Africa sau din Orientul Mijlociu sînt astăzi conectați în timp real, prin intermediul smartphone-ului, cu lumea bogată. Și sînt cu atît mai motivați să ajungă acolo. În plus, ei pot să-și procure astăzi miile de euro cu care sînt răsplătiți traficanții de migranți ilegali. În urmă cu o generație, familiile lor de-abia dacă puteau face acești bani într-o viață întreagă.
Libertatea, siguranța personală și șansa la o viață demnă, pe care Europa le oferă, fac din acest colț de lume o atracție pentru milioane și milioane de oameni. Ceea ce pentru noi reprezintă normalitatea de zi cu zi, pentru mulți alții înseamnă paradisul dorit.
De partea europenilor însă, se adună temeri și nemulțumiri, un sentiment de nesiguranță care alimentează curentele populiste și extremiste, alături de știrile false și de propaganda menită să submineze încrederea oamenilor în instituțiile democratice. În aceste condiții, cina festivă s-ar putea să fie înghițită cu noduri de către cei 27. Un aperitiv amar a fost servit deja de premierul Theresa May, odată cu anunțul declanșării Brexitului, la 29 martie. În mod clar, a 60-a aniversare nu e chiar un motiv pentru focuri de artificii. Poate a 70-a să fie.
Sarcinile aflate în fața celor 27 de lideri, la care i-am putea adăuga pe președinții Comisiei, Consiliului și Parlamentului, sînt extrem de dificile. Dar, pînă la urmă, liderii europeni au de făcut o alegere simplă, care-i poate călăuzi, în final, spre deciziile bune. Ei n-au decît să asculte de voința europenilor. Iar semnalele au fost cît se poate de clare în ultima vreme.
Austriecii au respins extremismul, la alegerile prezidențiale din decembrie 2016. I-au urmat olandezii, la recentele alegeri legislative. În Europa de Est, românii și-au afirmat viguros susținerea pentru valorile europene și au oprit, cel puțin pentru o perioadă, alunecarea țării spre un model de guvernare iliberal. Drapelul Uniunii Europene, reconstituit din zeci de mii de luminițe colorate în albastru și galben, a fost un simbol ce a făcut înconjurul lumii. Este același drapel european fluturat de polonezii care se opun derapajelor guvernării paleoconservatoare. Sau de ungurii care protestează împotriva deciziilor lui Orbán. Sau de ucrainenii care-și doresc un destin european pentru țara lor.
Brexit-ul, alegerea lui Donald Trump și mai cu seamă retorica sa, conștientizarea tot mai largă a fenomenului fake news și mai ales a originilor și resorturilor sale, toate acestea au trezit o puternică reacție democratică de-a lungul și de-a latul Europei. Este timpul ca liderii să asculte vocea europenilor. Pentru că soluția la problemele de azi ale Uniunii Europene este tocmai o Europă mai bună și mai solidară.
Ovidiu Nahoi este redactor-șef la RFI România.
Foto: Flickr
