De ce presa abandonează unele subiecte importante

Publicat în Dilema Veche nr. 684 din 30 martie - 5 aprilie 2017
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg

Există un curent de opinie printre jurnaliști care spune că principiul obiectivității este supraapreciat și, în realitatea verificabilă, imposibil de aplicat. Am auzit de mai multe ori această teorie care spune în esență că, pentru a fi relevant, jurnalismul trebuie să fie militant. Să facă din subiectivism misiune și din echidistanță maximum un deziderat pentru alte timpuri și altă generație. Explicația pentru această linie de argumentare stă în frustrarea pe care o întîmpină orice ziarist atunci cînd remarcă lipsa de reacție a societății în fața dezvăluirilor, demonstrațiilor sau revelațiilor sale transformate în materiale de presă și aduse la cunoștința opiniei publice.

Alegînd să vorbești doar cu o parte a publicului, spun adepții acestui ra­țio­nament, ești sigur că măcar acei oameni vor fi un pic mai informați. Însă, în absența unei baze comune, a unui numitor comun, această tactică nu face decît să adîncească falii. Un cerc vicios care lasă, pînă la urmă, senzația unei societăți dezorientate, ai cărei membri au rămas de mult fără repere comune. Am ales cîteva exemple recente de materiale de presă rămase, practic, fără nici un ecou în afara bulei, mai mari sau mai mici, create în jurul entităților media care au ales să le publice.

Mugur Isărescu și Securitatea

„Sursa Manole. Sub acest nume de cod s-a ascuns, înainte de 1989, actualul guvernator al Băncii Naționale a României. Se afla în evidențele UM 0195, adică sub controlul Contraspionajului Extern din Centrala de Informații Externe.“

Informația, susținută și de documente, apare în România liberă și este completată de un articol din PressOne din care aflăm, printre altele, că SRI este un pic îngrijorat după ce s-a aflat că dosarul Institutului de Economie Mondială (al cărui angajat a fost, în anii ’80, Isărescu) nu a fost bine „periat“ înainte de a fi trimis la CNSAS.

Reacții? Slabe. Aproape inexistente. Subiectul a fost preluat doar marginal și a dispărut cu totul de pe agendă după cîteva zile. O discuție serioasă despre rolul guvernatorului BNR în perioada post-decembristă în lumina acestor dezvăluiri? Aș!

„Noi sîntem statul“

Sînt ani de zile de cînd Evenimentul zilei a încetat să mai fie publicația numărul unu a României. Schimbările curioase de acționariat și linie editorială au împins „bulina roșie“ într-o zonă mai degrabă neclară a peisajului mediatic. Și totuși, serialul „Noi sîntem statul“ publicat în ultimele săptămîni ar fi meritat, poate, mai multă atenție. Nu a primit-o.

Evz nu reușește – probabil nici nu încearcă – să găsească infracțiuni, însă pune destul de multe și relevante întrebări legate de relațiile personale dintre politicienii, magistrații și șefii de servicii secrete care obișnuiau să socializeze nefiresc de mult departe de ochii publicului. Altfel spus, lasă să se înțeleagă Evz, procesul de luare a deciziilor avea loc în afara cadrului instituțional firesc, administrația fiind folosită drept camuflaj pentru agenda celor implicați. Rezultatul e că, deși s-a dorit întărirea statului, statul e singurul care pierde pe linie. Nu am să întreb dacă ați citit seria de articole sau dacă le-ați văzut dezvoltate în altă parte. Am să întreb dacă ați auzit de ele.

Averea familiei Dragnea

Săptămînile trecute am aflat de la HotNews traseul unei complicate afaceri cu o fermă de porci ajunsă de la o firmă apropiată președintelui PSD Liviu Dragnea la fiul acestuia. Pe fundal, vocea tatălui, aflat în poziția de principal actor al guvernării, poate fi auzită vorbind despre subvențiile pentru – nici o supriză – crescătorii de porci. Un subiect care, din nou, ar fi meritat mai multă atenție și, poate, eforturi de investigație din partea unor instituții de presă cu resurse mai mari decît ale HotNews. Însă, la fel ca și în cazul celorlalte două exemple, subiectul a fost citat doar marginal și, în cele din urmă, a fost uitat sau abandonat.

La fel s-a întîmplat și cu investigația Rise Project privind concediile domnului Dragnea în Brazilia alături de un grup întreg de milionari și politicieni români. Povestea are toate ingredientele unui thriller (faptul că unul dintre membrii grupului s-a sinucis în toaleta unui avion e doar unul dintre detalii), însă ea nu a făcut decît să agite un pic timeline-urile de Facebook, fără să fie preluată și continuată într-un mod relevant de alte organizații de presă.

S-ar putea crede că invidia e cea care oprește presa să discute subiectele concurenței. Asta ar fi cumva de înțeles, însă mă tem că nu e explicația principală. Multe dintre redacțiile românești au abandonat, pur și simplu, lupta pentru public, alegînd mai degrabă să afirme și să confirme prejudecățile micului sector de audiență pe care au reușit să și-l aloce fiecare.

Știm deja unde să ne uităm dacă nu ne place Dragnea, la fel cum știm unde să căutăm argumente pentru antipatia față Iohannis. Însă ceea ce publicul nu poate să facă și nici nu ar trebui să facă este să fie obligat să se comporte ca departamentul de monitorizare de presă al unei instituții publice sau corporații.

Imaginea presei românești în 2017 evocă situația unor oameni aflați în tuneluri paralele care își strigă cu toții adevărul fără să fie conștienți că lumina pe care o văd la celălalt capăt este aceeași. Lucrăm cu adevăruri de nișă, cu aerul că doar al nostru e valabil. Nu e. Sînt complementare.

Publicații ca Mother Jones, Breitbart sau Think Progress (toate din Statele Unite) sînt exemple că se poate și așa. Se poate, dar, în cursa pentru atenția publicului de nișă, se pierde destul de repede sensul de misiune publică al jurnalismului. Adică dorința de a face bine societății în ansamblu și nu doar celor asemenea ție. 

Teodor Tiţă este jurnalist. Îl puteţi găsi la twitter.com/jaunetom.

index jpeg 6 webp
„Poleiala” de pe Selly
În ultimii doi ani, am ciulit urechile la știrile despre Selly, încercînd să-i urmăresc traiectoria.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
De ce se depărtează românii de UE
Niciodată în istoria ei n-a avut România o perioadă așa lungă de prosperitate și dezvoltare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Feminitate și destin
Destinul converteşte „ordinea“ naturală (şi pe cea divină?) în viaţă, în dinamism imanent, în armonie de inanalizabile.
Frica lui Putin jpeg
Telefonul mobil
Ca să rezumăm printr-o imagine totul: ducem o viață de anexă a telefonului mobil.
index jpeg 5 webp
Una dintre cele mai inteligente femei din secolul al XIX-lea
Nu au trecut prea mulți ani, vreo cinci să fi fost, și Elena Ghica a mai urcat un munte, a mai ajuns pe un vîrf: pe Mont Blanc.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Iconofobie jpeg
Despre „dinamicile” literare
Dinamica trecutului face loc unei noi dinamici analitice, mult mai sofisticate decît odinioară.
„Cu bule“ jpeg
De la pivniță la cîrciumă
Circulă în ultima vreme, în articole jurnalistice și în postări care le preiau conținutul și formulările, o explicație fantezistă pentru originea expresiei beat criță.
HCorches prel jpg
Dragul meu fiu,
Cînd Selly avea vîrsta ta, avea în cont mai mulți bani decît valorează tot ce familia ta a adunat de-a lungul timpului.
IMG 8779 jpeg
Dacă xenofobia nu-i rasism, fotbalul e sport?
Aşa că, o fi fotbalul un sport, doar că voi, care intraţi, lăsaţi orice toleranţă! Dacă ar fi privit mai atent, Virgiliu ar fi găsit în dantesca lui coborîre cohorte de driblangii.
p 7 WC jpg
Va reconsidera Biserica Catolică doctrina despre contracepție?
Unii dintre teologii catolici de prim rang care au participat la dezbatere au sugerat că utilizarea anticoncepționalelor poate fi, în anumite circumstanțe, legitimă.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Diferențe
Dacă ar fi să fac o comparație, Val Gardena, de exemplu, e o zonă de schi în Italia în care pîrtiile legate între ele însumează 500 de kilometri.
O mare invenție – contractul social jpeg
Subiect de drept și drept subiectiv (III)
Expresiile subiect de drept și drept subiectiv par să aibă o nuanță tautologică sau să trimită la o definiție idem pe idem.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Turcia fără Erdogan?
Recep Tayyip Erdogan este de atîta vreme la putere încît nimeni nu poate spune cu siguranță cum va arăta Turcia după o eventuală plecare a sa din palatul prezidențial.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Cum de nu există din partea instituțiilor aferente reacții prompte, severe, susținute juridic, împotriva unei astfel de imposturi?
Frica lui Putin jpeg
Centrali
Cîte unul se crede central fiindcă e bătăușul clasei; un altul, fiindcă e al planetei.
AFumurescu prel jpg
Inteligență artificială; cu materialul clientului
…a trecut întîi o boare pe deasupra știrilor: există inteligență artificială! Mai întîi ni s-au deșteptat telefoanele.
index jpeg 5 webp
Amelia Earhart și Eleanor Roosevelt, o cină și un zbor cu stelele
„Este începutul unei noi epoci, nu-i așa, cînd o femeie în rochie de seară pilotează un avion noaptea?”, a spus retoric și entuziast Eleanor Roosevelt.
Iconofobie jpeg
Poezia continentelor
Ce surprinde la Whitman este uşurinţa cu care transferă ideea poetică (transcendentalistă) spre geografia culturală a umanităţii.
„Cu bule“ jpeg
Zgubilitic
Cuvîntul zgubilitic nu s-a răspîndit prea mult, dar își păstrează expresivitatea prin felul în care pare să parodieze o terminologie medicală (psihiatrică), prin contrastul comic între simbolismul lipsit de eufonie al primei sale părți și terminația savantă.
HCorches prel jpg
Două tristeți și o așteptare
Le transmit, din experiența personală, că vor simți îmbunătățiri semnificative ale vieții lor, pe toate planurile!
IMG 8779 jpeg
p 7 WC jpg
Cum spargem balonul chinez
Dacă relațiile sino-americane ar fi un joc de cărți, s-ar putea spune că avem o mînă bună. Dar chiar și o mînă bună poate pierde, dacă e jucată greșit.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Scrisori regăsite
Montefiore spune că nota aceasta, găsită după moartea lui Stalin în seiful său personal, a avut efectul scontat.

Adevarul.ro

image
Finala America Express, 19 martie 2023: Victorie la limită în ultimul joc de amuletă din acest sezon
În ediția 39 din 19 martie 2023, două echipe au luptat cot la cot pentru a obține un avantaj extrem de important în următoarea cursă. Una dintre echipe a încălcat o regulă importantă, iar gazda show-ului a oprit jocul.
image
Avertismentul unui economist român: „Criza este aici, nu o așteptați să vină“. Falimentele din SUA, semnalul de alarmă
Temerile cu privire la o nouă criză financiară la nivel mondial au erupt când trei bănci importante din SUA au dat faliment, iar unda de șoc se simte și în Europa. Profesorul de economie Radu Nechita a vorbit cu „Adevărul” despre riscul unei crize economice de amploarea celei din 2007.
image
Soprana Felicia Filip, despre marele regret din viața sa: „Am crescut copii ca și când ar fi fost ai mei“
Soprana Felicia Filip este căsătorită de 32 de ani cu regizorul de operă Cristian Mihăilescu, formând unul dintre cele mai longevive cupluri din muzica românească.

HIstoria.ro

image
Elena Ceaușescu a dat ordin să se dărâme cârciuma în care mergea socrul ei
Femeie cu suflet mic și foarte răutăcioasă, Elenei Ceaușescu îi plăcea să pună limite. Cumnații și nora nu o puteau vizita decât invitați. Nu l-a iertat nici pe Andruță – tată lui Nicolae Ceaușescu – care mai vorbea cu oamenii, la un țoi, despre problemele cotidiene. Sunt întâmplări relatate de Mirela Petcu și Camil Roguski, în cartea „Ceaușescu: adevăruri din umbră”.
image
Întâlnirea dintre Carol al României și Elena a Greciei şi Danemarcei
După despărţirea de Ioana Zizi Lambrino, principele moştenitor Carol e trimis într-o călătorie în jurul lumii, însoţit de colonelul Nicolae Condeescu.
image
Ce consideră o publicație de la Budapesta ca „simbol fascist la Timişoara, capitala culturală europeană”
Recent o publicație din Ungaria a iesit la rampă cu o serie de acuzații de promovare a unor simboluri fasciste, chiar în anul în care orașul este capitală culturală europeană. Dincolo de faptul că articolul denotă multă dezinfomare, o parte chiar intenționată, o doză de invidie și una de ipocrizie.