De ce ar fi Trump duşmanul uniunii Europene?

Publicat în Dilema Veche nr. 676 din 2-8 februarie 2017
Aţi uitat de Mediterana? N ar trebui! jpeg

„Tocmai am revenit din Statele Unite și opinia mea este că avem un al treilea front care subminează Uniunea Europeană; el este Donald Trump“, sînt cuvintele lui Guy Verhofstadt, liderul ALDE (liberalii europeni), parte dintr-un discurs rostit la grupul de reflecție londonez Chatham House, potrivit Reuters. Iar celelalte două amenințări sînt, în opinia liderului liberal, fundamentalismul islamic și Vladimir Putin. 

Avertismentul lui Verhofstadt a venit la puțin timp de la ordinul executiv prin care președintele american Donald Trump a interzis intrarea pe teritoriul Statelor Unite a cetățenilor proveniți din şapte state majoritar musulmane.  E greu de evaluat pe moment care va fi impactul acestei măsuri asupra siguranței Statelor Unite. Dar ne putem gîndi încă de pe acum la influența nefastă pe care o poate avea asupra teritoriului european. Și nu doar pentru că ordinul ar putea fi discriminatoriu sau în discordanță cu convențiile internaționale.  

De fapt, Trump dă o nesperată mînă de ajutor propagandei islamiste, într-o perioadă în care organizația teroristă Stat Islamic pierde teren pe teatrele de luptă. Recrutorii islamiști nu vor scăpa ocazia să pună decizia de la Washington în contextul jihadului și al ciocnirii religiilor, cerînd răzbunare pe creștinii răuvoitori. Iar Europa este, prin forța lucrurilor, cea mai expusă. 

Apoi, fiecare lovitură dată în Europa de către vreun atacator singuratic, în numele Statului Islamic, servește indirect propagandei ruse – Occidentul slab, desacralizat și care își pierde identitatea. Și, bineînțeles, salvarea care poate veni doar din partea Rusiei – cea macho și viguroasă. Fără a cădea în conspiraționism și fără a da apă la moară teoriilor care susțin existența unei relații cu mult prea profunde între Trump și Vladimir Putin, rămîne să ne întrebăm de ce și-ar dori cu atîta ardoare președintele american răul Uniunii Europene.  

Dacă America a fost și este mare – din 1991 încoace este singura superputere globală –, aceasta se întîmplă și pe baza unui puternic parteneriat transatlantic. Și atunci, să fie oare la mijloc doar o îngustă gîndire de afaceri? De-abia intrat în funcție, Donald Trump nu și-a ascuns admirația pentru Marea Britanie și susținerea pentru Brexit. Premierul britanic Theresa May a fost primul lider de pe continentul european care a efectuat o vizită la Washington. Trump îi promisese un acord comercial separat – o șansă nesperată pentru Londra, după ce a devenit clar că Brexitul va fi unul dur, iar Marea Britanie nu va mai beneficia, decît cel mult într-o măsură limitată, de avantajele prezenței pe piața unică europeană. Cu alte cuvinte, Marea Britanie își pune speranțele într-un lider care nu face un secret din dorința sa de a limita sau chiar de a arunca în aer comerțul global. Dar pentru un rechin precum Donald Trump, este cît se poate de clar cine are mai multă nevoie de cine în această poveste. Și va profita din plin de poziția sa avantajoasă.  

Cîndva, în Imperiul Britanic, soarele nu apunea niciodată și Londra putea dicta regulile comerțului peste mări. Dacă Brexitul s-a făcut cu gîndul la acele vremuri, atunci a fost o greșeală. Acele vremuri nu se mai pot întoarce, lumea s-a schimbat și Marea Britanie nu mai este azi atît de mare încît să conducă jocul. Cît despre Donald Trump, lui îi dă mîna să țină calde niște negocieri pentru un acord de liber schimb cu Londra, cîtă vreme îi pot cădea în plasă și alți peștișori – Franța doamnei Le Pen, de exemplu. Pentru că lidera Frontului Național a promis și ea părăsirea Uniunii Europene, în caz că va cîștiga alegerile. Iar Trump este pentru ea prieten și far. Sau Olanda lui Geert Wilders.  Sau, de ce nu, o Italie dominată de Liga Nordului și căzută în disperare după anii lungi de criză și lipsită de ajutorul partenerilor în criza refugiaților. 

Exportator net în Statele Unite, cea mai mare piață integrată a lumii și cel mai mare comerciant, ca să nu mai vorbim că e și cel mai mare donator pentru dezvoltare în regiunile sărace, Uniunea Europeană este genul de entitate care nu are de ce să existe în jocul de Monopoly al lui Donald Trump. Mai ales că este și singurul loc din lume unde standardele de construcții și dezvoltare imobiliară nu i au permis magnatului să aibă succes. Nu poate uita cum a plecat, în mai multe rînduri, cu coada între picioare din Germania, unde mai multe administrații publice au respins planurile sale.  

Din punctul de vedere al Rusiei, statele membre pot fi puse cu botul pe labe, unul cîte unul, prin șantajul energetic sau prin readucerea la viață a unor monștri ai istoriei. Nu însă și o Uniune Europeană solidară. Uniunea Europeană, cu sistemul ei de libertăți, cu modelul ei social și domnia legii, este exact ce nu vrea să vadă Vladimir Putin în vecinătatea lui. Și asta pentru a nu da prea multe idei unui popor pe care-l menține sub un control strict și sub o propagandă neîncetată.  

Presa internațională face în aceste zile tot felul de legături între arestările unor înalți responsabili din sectorul IT rusesc sau moartea unui șef din KGB și atacurile cibernetice asupra Statelor Unite ori dosarul cu o pronunțată tentă sexuală privindu-l pe Donald Trump. E greu de spus cît adevăr se află în aceste dezvăluiri. Dar chiar și fără asemenea aspecte tenebroase, fie și numai pragmatismul îi poate împinge pe liderii de la Washington și Moscova să lucreze, împreună și separat, împotriva Uniunii Europene.  

Răspunsul Europei se află mai întîi de toate în mîinile cetățenilor săi. Iar olandezii și francezii sînt primii chemați să spună dacă se predau sau nu.

O mare invenție – contractul social jpeg
O iluzie a lui Benjamin Constant
Partitura globalizării, interpretată cu patos în multe universități și în diferite cercuri de activiști din lume, are ca laitmotiv potențialul tehnologiei de a uni oamenii și de a înlătura diferențele de mentalitate, dincolo de granițele politice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Trenul de Luhansk
Dar ce te faci cînd conducerea țării tale decide că statistica poate fi contrazisă? Ajungi în trenul din Luhansk. Împrăștiat pe marginile unei gropi de obuz, ești contradicție inutilă. Atomi restituiți creației pentru reasamblare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Limitele parodiei
Dinaintea unui spectacol mai curînd grotesc, ca acela imaginat de Kremlin în noaptea dinspre 2011, avem dreptul să spunem, ca regina Victoria: „We are not amused!”.
Frica lui Putin jpeg
Unde este Rusia?
Și, în timp ce Putin pretinde în mod fals că Rusia luptă pentru ființa sa națională, Occidentul, uneori fără să-și dea seama prea bine, luptă (prin susținerea Ucrainei) cu adevărat pentru ființa sa morală.
AFumurescu prel jpg
Închiși în societatea deschisă
Noi, ăștia, muritorii de rînd, ne confruntăm, de o bună bucată de vreme, cu o problemă mai degrabă inversă: cum se face că ne simțim închiși într-o societate altminteri declarat deschisă?
Ronald Reagan   NARA   558523 jpg
Regina și președintele
Ploaia s-a oprit. Regina Elisabeta a II-a și prințul Philip s-au întors pe iahtul regal, unde i-au găzduit pe președintele Ronald Reagan și pe Prima Doamnă Nancy Reagan. Au sărbătorit împreună aniversarea nunții cuplului prezidențial american.
Iconofobie jpeg
Bucuriile prostului solemn
Prostul solemn este numai individul prezentului. Pe simplitatea sa fermecătoare, gospodărească, emanată dintr-o „filozofie a clipei”, se sprijină, ultimativ, întreaga istorie...
„Cu bule“ jpeg
Bîtă
Cînd ești bîtă, cu un punct din oficiu ai șanse să iei un 5 și cu note mai mari la alte materii poți chiar să treci. Dar ăsta nu e bîtă, e lemn.
HCorches prel jpg
Ce putem face pentru elevii ucraineni
Mă rog, e ceva mai complicat, dar în mare cam acestea sînt condițiile.
p 7 Cicero WC jpg
Capitalismul și regina
Monarhia poate fi criticată din multe puncte de vedere. Dar faptul că Elisabeta a II-a s-a privit pe sine într-o lumină smithiană și s-a străduit să fie un exemplu de simț al datoriei și de abnegație, pentru a domoli patimile populare, nu poate fi negat.
Un sport la Răsărit jpeg
Meciurile de tipul celui dintre Anamaria Prodan și Laurențiu Reghecampf pot deveni mai interesante decît cele de fotbal?
Nu, stimabililor, toată ţara e un banc prost. Începeţi de la vîrful ei şi apoi să vă mai văd că strîmbaţi din nas la chivuţele astea!
Comunismul se aplică din nou jpeg
Canalele subterane peste care s-au creat universitățile
La Bologna se suprapun mai multe rînduri de civilizații, etruscă, celtă, romană, și apoi medievală, renascentistă și modernă.
Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.

Adevarul.ro

calinic si balasoiu 01 foto arhiepiscopia argesului jpg
Arhiepiscopul Calinic, reacție în cazul deputatului Bălășoiu, exclus de PSD după un scandal sexual FOTO
Exclus din PSD după ce ar fi apărut în mai multe imagini dezbrăcat alături de un tânăr, deputatul Aurel Bălășoiu a fost exclus și din Adunarea Eparhială a Arhiepiscopiei Argeșului și Muscelului.
Marina Ovsianikova
Jurnalista Marina Ovsiannikova a evadat din arestul la domiciliu. A fost dată în urmărire de ruși
Jurnalista rusă Marina Ovsiannikova a fost dată în urmărire după ce a evadat din arestul la domiciliu împreună cu fata sa de 11 ani. Aceasta a devenit cunoscută pentru critica adusă în direct la TV față de războiul din Ucraina.
Mangia jpg
Devis Mangia, făcut „bulangiu“ de Pițurcă: Relatare șocantă, la o emisiune TV
Antrenorul italian e acum în mijlocul unui scandal de proporții, după ce a tot jucat cu focul, în ultimii ani.

HIstoria.ro

image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.
image
Bălcescu, iacobinul român despre care nimeni nu mai vorbește
Prima jumătate a veacului al XIX-lea a reprezentat pentru Ţările Române un timp al recuperării. Al recuperării parţiale – ideologice şi naţionale, cel puţin – a decalajului ce le despărţea de Occidentul european. Europa însăşi este într-o profundă efervescenţă după Revoluţia de la 1789, după epopeea napoleoniană, Restauraţie, revoluţiile din Grecia (1821), din Belgia şi Polonia anului 1830, mişcarea carbonarilor din Italia, toată acea fierbere socială şi naţională, rod al procesului de industria
image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia