Am ieşit deja din UE şi trebuie să mai intrăm o dată. Cu cine?

Publicat în Dilema Veche nr. 683 din 23-29 martie 2017
Eşecul Europei? jpeg

Privesc bălmăjeala generală din politica și presa noastră cu privire la starea Uniunii Europene. Oricum, interesul presei noastre pentru subiect este foarte scăzut. La noi, 80% din știri, dezbateri și politică este despre DNA, ani de pușcărie și Codul Penal. Atît. Prins într-o voluptate penală stupefiantă, poporul, cu tot cu politicienii lui, nu mai are timp pentru Europa, care, neică, e departe și să-și vază de treaba ei! Se aduce vorba despre Europa exclusiv în cadrul delirului nostru cu obsesie penitenciară: unii zic că dacă pățește ceva DNA, am ieșit din Europa, alții zic că, tocmai din cauza DNA, nu sîntem în Europa. Doar că Europa, așa cum o știu și unii, și alții, nu mai există. Și mă întreb de ce în România, țara tuturor sincerităților și a spusului cu mîna pe inimă, țara cu cea mai largă libertate de exprimare din cîte cunosc, nu spune nimeni că, de fapt, noi nu mai sîntem în Uniunea Europeană. Pentru că Uniunea Europeană la care noi am aderat acum un deceniu nu mai există.

Sub ochii noștri, se clădește o nouă Uniune Europeană. Doar că ochii noștri, ocupați pînă la explozie oftalmică să citească în toate nuanțele Codul Penal, decizii ale CCR, rechizitorii și sentințe penale, nu văd. Așa se face că, deși totul se petrece sub ochii noștri, Uniunea Europeană cea nouă se clădește fără noi. Cînd Uniunea se gîndește cum să se reașeze, noi sîntem plecați cu altă treabă. Așa se face că sîntem în afara acestei noi Uniuni. Prin urmare, va trebui să intrăm în ea curînd, cînd se va constitui. După zece ani de la aderarea la UE, România trebuie să facă efortul să mai adere încă o dată, la noua UE.

Dacă imediat după referendumul britanic din 2016 apăruse o anumită stare de confuzie – semn că nici liderii fideli liniei de la Bruxelles nu prea înțelegeau ce li se întîmplă –, acum perspectivele și opțiunile s-au clarificat. Paradoxal, semnul clarificării opțiunilor este dat de ambiguitatea voită, atent negociată, a unui document în care mai toți observatorii așteaptă să citească viitorul Uniunii. Este vorba de textul unei declarații solemne pe care cei 27 de membri UE o vor semna la Roma peste cîteva zile, cu ocazia aniversării Tratatului de instituire a Comunității Economice Europene. Textul va fi cît se poate de inexpresiv și va livra mai degrabă lozinci acomodante decît direcții de acțiune. Faptul că așa arată un text care poate strînge toate cele 27 de semnături spune ceva important despre ceea ce au în comun, astăzi, membrii UE. În realitate, textul acesta „apă de ploaie“ indică o reușită serioasă. După îndelungi agitații generate de decizia britanicilor de a ieși din UE, Germania a reușit, cum se spune în fotbal, să pună mingea jos. Mingea nu mai sare incontrolabil în toate părțile, generînd haos și mișcări care mai de care mai caraghioase ale jucătorilor. Acum, în sfîrșit, mingea se pasează, organizat, de la unul la altul, chiar dacă vreun jucător sau altul șutează decisiv în loc să paseze, sau pasează în loc să șuteze. Asta se cheamă că, la insistența germană, Europa a intrat într-o perioadă de reflecție. Cu alegeri în marile țări europene, declanșarea formală a Brexitului și acomodarea cu excentrica administrație de la Washington, 2017 va fi un an de reflecție, fără schimbări. Ar fi imprudent să anunți demolări și refondări cu cîteva luni înaintea alegerilor din Franța și Germania. Iar rezultatul alegerilor din Olanda dovedește că amînarea placidă a anunțării marilor decizii privitoare la viitorul design al Uniunii pentru 2018 este o decizie înțeleaptă. Față cu tot mai puternicii ei inamici politici, Uniunea Europeană trebuie să fie, înainte orice, calmă. Lasă-i pe ei să se agite…

Totuși, direcția în care merge această reflecție este ușor de anticipat pentru că, funcțional, o altă direcție nu poate exista. Pe cei care vor o integrare crescîndă nu-i poți împiedica să o realizeze, după cum pe cei care vor oprirea procesului integraționist la stadiul actual nu-i poți forța să vrea mai mult. Așadar, în cadrul actualei Uniuni se va constitui o alta, și mai integrată, și mai hotărîtă, și mai articulată, formată din cei care vor asta, fără să-i oblige pe cei care nu vor la ceva împotriva voinței lor. Denumirea acestui proces și conceptul său, comunicarea sa publică și acomodarea sa în cadrul actualelor tratate constitutive rămîne să fi stabilite, desigur. Dar apariția sa este inevitabilă. De altfel, Super-Uniunea Europeană din interiorul Uniunii Europene exista și pînă acum – era zona euro. De acum înainte, va fi încă și mai vizibilă, mai bine conturată politic și mai integrată strategic.

Vechea Uniune, largă și tot mai slăbită de divergențele dintre prea mulții ei membri, va fi lăsată în pace, să devină inutilă și desuetă. Sigur că nimeni nu va umbla la Tratatele actuale – toată lumea este de acord că asta ar însemna deschiderea unui drum incontrolabil, despre care nimeni nu știe unde duce. Însă aceste tratate vor fi, încet-încet, abandonate de cei mai inimoși membri ai lor. Actualul cadru al UE va rămîne ca un oraș părăsit – instituții rămase în picioare, de nimeni dărîmate, dar părăsite. Ruine bine întreținute, de toți respectate. Iar locuitorii acestor foste edificii se vor muta, civilizat, spre altele pe care le proiectează chiar acum. În acest sens, Uniunea Europeană așa cum o știm noi nu mai există; lumea se mută, deja, din ea. Și tot în acest sens, noi nu mai sîntem membri ai UE.

Nucleul noii Uniuni Europene se regrupează și va reclădi, la început în interiorul actualelor tratate, apoi în afara lor, dar niciodată împotriva lor, o nouă Uniune. La început, vor întreba: „Cine vrea să meargă cu noi?“ România, nu mă îndoiesc, o să strige imediat, din toți bojocii: „Prezent! Ia-mă, nu mă lăsa! Fac ce vrei, numai să nu mă lași!“ Apoi, pe noi, ăștia care vom vrea, o să ne întrebe: „Dar puteți?“ Noi o să zicem iarăși, cu pieptul bombat de atîta europenitate: „Sigur. Sîntem gata!“, sperînd în sinea noastră că va merge exact ca acum zece ani. Cînd nu eram gata, dar minunea s-a întîmplat, dovedind a mia oară cîtă dreptate avea P.P. Carp cînd observa norocul istoric al românilor. Însă, de data asta, este foarte posibil să nu mai meargă ca acum zece ani…

În 2007, UE era foarte încrezătoare în ea însăși și foarte fericită să crească. Acum, nu mai e așa. În plus, decidenții politicii externe europene a țării, în condițiile cu mult mai dificile ale lui 2017, sînt lamentabili. În aceste vremuri foarte complicate, România iese pe teren cu următorul lot reprezantiv: Iohannis – Grindeanu – Meleșcanu – Birchall, dublați de Liviu Dragnea și Călin Popescu Tăriceanu ca lideri politici ai coaliției larg majoritare din spatele Guvernului. Mă ia amețeala și vreau, repede, ceva tare de băut…

 Foto: wikimedia commons

15893136202 0a2c4f1f4b c jpg
Nici o asemănare între Comisia Europeană și regimul Ceaușescu
Contextul actual face ca, după 30 de ani, românii, alături de ceilalți europeni, de această dată, să se afle în situația în care să suporte o serie de restricții de consum nepopulare și dificile care le vor afecta nivelul de trai.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
À la guerre...
Campania declanșată împotriva Amnesty International este în cel mai bun caz ineficientă, în cel mai rău – dăunătoare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce știi să faci?
Spiritul ciocoismului renaşte (supravieţuieşte) viguros pe scena noastră politică şi are la bază aceeaşi congenitală inaptitudine a noilor ciocoi pentru orice meserie determinată.
Frica lui Putin jpeg
Cele șapte zile ale miracolului
Miracolele sînt prin definiție nu numai încăpățînate, ci și cad nepoftite peste gazde.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Deșteptul proștilor
Mediul cel mai propice pentru a observa legătura fascinantă dintre prost și deșteptul lui și, în consecință, mediul de viață cel mai propice pentru deșteptul proștilor este Facebook.
04 Lord and Lady Somers + Prince Michael on Eastnor Castle Terrace  1937  jpg
Istoria în turneu
Istoria este vie. Și continuă. Trebuie doar să știi să surprinzi cadrele potrivite.
Iconofobie jpeg
Ego-disecții
Ce își cunoaște omul mai bine decît proprietatea, posesiunea (simbolică sau materială) cu care generează, gradual, raporturi de consubstanțialitate?
„Cu bule“ jpeg
Ciao, ciau, ceau
Probabil că la răspîndirea formulei de salut au contribuit, în anii de după al Doilea Război Mondial, muzica și filmele.
HCorches prel jpg
Orice sat are nevoie de bătrînii săi înțelepți
Cum să-i fidelizăm și să le oferim bucuria de a mai dărui din ceea ce au acumulat o viață?
p 7 Sediul Bancii Centrale Europene WC jpg
Sfîrșitul „mesei gratuite” în Uniunea Europeană
Pînă nu demult, Banca Centrală Europeană (BCE) putea să arunce realmente cu bani, pentru gestionarea problemelor din zona euro.
Un sport la Răsărit jpeg
Fotbalul nostru trece printr-o secetă sau, dimpotrivă, băltește?
Fotbalul nostru e ca un trenuleţ electric de jucărie. Arată bine, se mişcă bine şi reproduce destul de bine realitatea.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Summit NATO la Telega
Mergînd într-o zi la unele dintre aceste băi din Telega, la Șoimu, cu toată istoria asta în cap, nu mică mi-a fost mirarea să întîlnesc niște personaje interesante.
O mare invenție – contractul social jpeg
Dincolo de costul și eficiența sancțiunilor internaționale
Sancțiunile împotriva Rusiei nu au fost suficiente pentru a o descuraja.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Țară mică fără viitor
Serbia reușește permanent să provoace dureri de cap Vestului.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A mînca sănătos
Ezit, de cînd mă ştiu, între asceză şi lăcomie, între Yoga ierbivoră şi Michel Onfray.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Hai, că ne-ați speriat, bată-vă să vă bată....
Ne-au fost suprimate drepturile? Sigur! Excesiv? Nu mă îndoiesc.
AFumurescu prel jpg
Anti-apocalipsa melcilor
Pînă la data de 31 iulie, scrisoarea adunase peste 240 de semnături de susținere, din toate colțurile lumii.
1024px Piaggio, Vespa con accessori, 1948   san dl SAN IMG 00003403 jpg
Zumzzzet de viespe
Silueta îngustă și elegantă, brațele ghidonului și sunetul pe care îl scotea noul scuter îl asemănau cu o viespe.
Iconofobie jpeg
Echilibristică metafizică
Ce enigmatic morb psiho-social poate infecta atît de grav o generație, retezîndu-i pofta de a trăi?
„Cu bule“ jpeg
Longevivi
Adjectivul „longeviv” este folosit tot mai des cu un sens extins, pentru a caracteriza nu numai durata lungă a unei vieți umane, ci și pe aceea a unei activități oarecare îndeplinite de o persoană.
HCorches prel jpg
Cum să nu mori de ciudă, cînd ai atins culmile succesului
Cred că în școli instituția psihologului școlar ar trebui să capete o mult mai mare vizibilitate și importanță.
Un sport la Răsărit jpeg
Mai există ceva de strigat pe stadioanele de fotbal?
Există o teorie imbecilă conform căreia la stadion poţi face mai orice, „nu sîntem la teatru“, e bine să existe un loc unde să se descarce flăcăii.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Turismul ne e străin
Morișca merge oricum și mereu apar alți clienți fraieri.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce lipsește pe piața politică
Tejghelele vieții noastre politice, deși multicolore în aparență, sînt, de fapt, goale.

Adevarul.ro

image
Paguba unor români care şi-au rezervat vacanţe în Grecia. „O voce răstită a spus că doar turiştii din România fac asta”
Mai mulţi români care voiau să-şi rezerve vacanţa în Grecia au fost victimele unor escroci. Acum, turiştii au pierdut sute şi chiar mii de euro pe care e posibil să nu-i mai recupereze.
image
Dispută într-o grădiniţă făcută cu banii statului ungar: „Pot veni şi copii români, dar educaţia va fi în maghiară”
Biserica Reformată a construit în Huedin (judeţul Cluj) o grădiniţă cu predare în limba maghiară. Un reprezentant al bisericii a precizat că grădiniţa a fost construită cu sprijin din partea  statului ungar, dar că va primi şi copii români.
image
Noi obligaţii pentru munca part-time: Angajaţii depun declaraţii în fiecare lună. Cât li se reţine din venit. Exemple de calcul
Ministerul Finanţelor a pus în dezbatere publică un proiect de ordin prin care aprobă normele de aplicare a taxării muncii part-time la fel ca pentru munca cu normă întreagă.

HIstoria.ro

image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.
image
Armele dacilor: formidabile și letale
Dacii erau meșteșugari desăvârșiți în prelucrarea metalelor, armele făurite de fierarii daci fiind formidabile și letale. Ateliere de fierărie erau în toate așezările, multe făcând unelte agricole sau obiecte de uz casnic, dar un meșter priceput putea foarte ușor să facă și arme.
image
Războiul Troian, între mit și realitate. A existat cu adevărat?
Conform legendei, Troia a fost asediată timp de zece ani și apoi cucerită de grecii regelui Agamemnon. Motivul izbucnirii Războiului Troiei ar fi fost, conform „Iliadei”, răpirea Elenei, cunoscută drept frumoasa Elena, Elena din Argos sau Elena a Spartei, fata lui Zeus și a Ledei.