Democraţiile de limbă engleză şi restul

Publicat în Dilema Veche nr. 677 din 9-15 februarie 2017
Ochi pentru ochi jpeg

Poate că una dintre intuițiile foar­te transparent sugerate de Win­ston Churchill în imensa lui A his­tory of the English speaking people este a­devărată: în cele din urmă, va fi o con­frun­tare între democrațiile anglofone și celelalte democrații. Cu mențiunea, fi­reș­te, că asta nu înseamnă război. Dar înseamnă, desigur, că o uniune deplină între ele nu va fi posibilă. Democrațiile de limbă engleză au particularitățile lor imediat vizibile. De la sistemul de drept la modul în care metabolizează voința po­porului, de la viziunea raporturilor dintre individ și societate la etosul capitalismului, multe sînt diferențele dintre lumea democrațiilor anglofone și celelalte democrații. Recent, am mai avut o probă.

După ce, cu o mică, dar indiscutabilă majoritate, poporul britanic a votat ca Regatul să părăsească Uniunea Europeană, o grămadă de comentatori din democrațiile continentale și-au exprimat speranța că decizia finală cu privire la Brexit va fi luată, totuși, în Parlament, unde curentul „Remain“ avea o largă majoritate. Ce sperau toți acești comentatori, iubitori ai democrației, firește, era că Parlamentul va anula cumva decizia populară. De dragul Uniunii Europene, proiect esențialmente democratic, voința poporului britanic ar fi fost bine să fie anulată de propriul Parlament. Asta era în iunie. Șapte luni mai tîrziu, urmare a unei decizii a Curții Supreme britanice, votul asupra declanșării Brexitului a venit în Parlamentul de la Londra. Același Parlament care mustea de „remainers“ a votat, acum, Brexitul. Și, dacă scorul referendumului din vară a fost de 52% pentru și 48% împotriva ieșirii de UE, scorul în Parlament a fost zdrobitor: 498 pentru și 119 împotrivă. Ce anume a făcut ca un Parlament să-și schimbe atît de radical opțiunea? Simplu: respectul pentru votul popular. Nu mă îndoiesc că cei mai mulți parlamentari britanici cred că țara lor nu trebuia să părăsească Uniunea. Cînd cu referendumul din vară, au făcut campanie pentru asta și au contribuit cum au putut ca votul popular să fie invers decît a fost. Dar, dacă poporul a decis ceva, parlamentarul nu se mai poate opune. Nu este vorba aici de un mandat imperativ în sensul teoriilor politice – parlamentarul britanic este ținut de mandat moral. Imperativ nu este „contractul“ stabilit prin votul în alegerile parlamentare, căci parlamentarismul britanic este cel mai liber sub acest aspect; imperativă este obligația morală de face ce spune poporul, dacă tot l-ai chemat să se pronunțe direct într-o anumită chestiune. Cum ar fi ca poporul britanic să spună ceva, iar Parlamentul să spună invers? Un divorț între popor și Parlament este de neimaginat în democrațiile anglofone.

Ei bine, în celelalte democrații treaba asta este mai relativă. Parlamentul are autonomia lui, iar distanța pe care elita politică o simte față de popor este ceva mai mare – o bună doză de aristocrație se poate observa în democrațiile non-engleze. Fenomenologia ipocrit-democratică a păcălirii referendumurilor în Europa continentală este spectaculoasă și, dacă am privi-o mai de departe, chiar comică. De la felul constituțional-sofisticat în care francezii au fentat referendumul asupra Constituției europene din 2005 la modul ghiolbănesc în care românii pur și simplu au ignorat propriul lor referendum privind trecerea la sistemul unicameral și micșorarea numărului de parlamentari din 2009, cazuistica democrațiilor care cheamă poporul să se pronunțe și apoi fac invers decît a spus poporul este destul de bogată. Primirea entuziastă a Brexitului la Casa Albă (readucerea bustului lui Churchill în Biroul Oval, poveste despre care am scris aici acum cîteva luni, este un semnal puternic) înseamnă, însă, o puternică lovitură dată Uniunii Europene și merită să ne gîndim dacă nu cumva această regrupare a două dintre cele mai importante democrații anglofone este un semn al diferenței față de democrația Europei continentale.

În plus, Trump aduce o stridență nouă. El pare a fi primul președinte american care vrea destrămarea Uniunii Europene. Relațiile transatlantice au mai cunoscut momente tensionate. La începutul anilor 2000, cînd administrația Bush a decis să invadeze Irakul, o bună parte a europenilor s-au opus. Totuși, chiar și atunci, o altă (nu mai puțin bună) parte a europenilor au mers alături de americani, chiar dacă nu neapărat la război, dar măcar din punct de vedere politic. Acum, însă, e cu totul altceva. De data asta, întreaga Uniune este sub egală presiune. Acum nu mai e vorba despre divizarea Uniunii între „vechea Europă“ și „noua Europă“ sub aspectul strict al unei opțiuni de securitate, ci despre disoluția UE. De ce vrea Trump așa ceva cînd este evident că o atare prăbușire politică este contrară intereselor americane? Voi încerca, într-un text viitor, să găsesc o explicație. Oricum, transplantul Marii Britanii din corpul Europei în corpul Americii ne lasă amputați.

Iar noi, cei rămași izolați pe continentul încețoșat (vă amintiți bancul: un buletin meteo englezesc anunță că e ceață pe Canalul Mînecii spunînd că Europa a fost învăluită de ceață), trebuie să constatăm unele lucruri nu tocmai plăcute. Am fost multă vreme obișnuiți să considerăm partea vestică a Europei drept flancul solid, de nu chiar izvorul principal al forței Uniunii Europene. Pînă de curînd, problemele Uniunii Europene erau „specialitatea“ Estului. O călătorie politică prin Europa, de la Vest la Est, era o călătorie dintr-o lume așezată, certă și prosperă, spre inconsistență, echivoc și nevoi nesfîrșite – o călătorie dinspre alb spre negru prin nenumărate tonuri de gri. O asemenea călătorie însemna afundarea treptată în Levant, așa cum intri în apă, la mare: cu fiecare pas, te scufunzi tot mai mult. Acum, nu mai e așa. Și nu doar că nu mai e așa, dar partea altădată sigură a Europei a devenit una dintre marile ei vulnerabilități. După Brexit și primele gesturi diplomatice ale lui Donald Trump, Europa s-a trezit de-a dreptul înconjurată de inamici. O scrisoare pe care președintele Consiliului European a trimis-o, la finele lunii ianuarie, celor 27 de membri (Marea Britanie este deja scoasă din „mailing list“) propune o viziune sumbră. Există, spune Donald Tusk, trei categorii de amenințări la adresa Uniunii noastre. Prima categorie constă în amenințări externe: Rusia, China și America lui Trump subminează unitatea Europei, la care se adaugă terorismul, războaiele din Orientul Mijlociu, anarhia din Africa, islamul radical. A doua categorie de amenințări este de natură internă: creșterea tendințelor politice centrifuge, naționalismul, populismul și euroscepticismul, „egoismul național“, după vorba lui Tusk. În fine, a treia categorie de amenințări este de natură intelectuală: elitele europene nu mai au încredere în proiectul Uniunii și pun sub semnul întrebării valorile democrației liberale. Cine să mai militeze în interiorul Europei pentru Uniune, dacă intelectualii devin tot mai rezervați?

Dacă analiza lui Donald Tusk este corectă, atunci trebuie să admitem că „privilegiul“ Estului de a fi furnizorul de probleme al Europei s-a pierdut. Aversiunea față de UE, fie că se citește în cărțile intelectualilor zilei, fie că se vede în popor, este, mai degrabă, un fenomen al Vestului. Un estic de vreo 60 de ani, să zicem, zăpăcit de cîtă istorie i-a fost dat să trăiască, ar putea să le reproșeze vesticilor cam așa: m am născut în comunism, într-o vreme în care și vouă vă cam surîdea ideea, apoi m-ați scos de acolo pentru că ajunsesem într-un coșmar și m-ați vîrît în Uniunea Europeană, unde zorii erau senini și soarele plăcut, iar acum îmi spuneți că nu mai e bine nici aici și vreți să mă plasați, la rigoare, înapoi în grija ursului! Nu-i cam mult pentru o singură viață?

În scrisoarea la care m-am referit mai sus, Donald Tusk sugerează liderilor europeni că atitudinea utilă în fața acestor multiple amenințări este regăsirea mîndriei de european. Să înfruntăm vremurile cu puterea pe care ți-o dă mîndria de a fi ceea ce ești. Europa este, totuși, o superputere economică, leagănul civilizației lumii, creatoarea celor mai bune lucruri pentru om – adaug eu. Să ne amintim pe ce fundament stăm și să ne gîndim împreună la viitor! Dacă citesc eu bine aceste rînduri, ceea ce vrea să spună Tusk este că democrațiile continentului ar trebui să învețe ceva esențial de la democrațiile angolofone.

Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.
O mare invenție – contractul social jpeg
Sub zodia Balanței
Nu de puține ori, dezacordul dintre CSM și Ministerul de Justiție în legătură cu diferite proiecte legislative a determinat fie blocarea acestora, fie tensiuni mari care au tulburat aplicarea în practică a reglementărilor adoptate de Parlament.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Absenți din istorie
Dezbaterile pe subiectele mari pot fi neplăcute, dar de ele depinde sănătatea unei națiuni. Deocamdată am ales să fim absenți din istorie.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Melancolic, despre democrație
Admit că am fost provocat și de cîteva opinii autohtone, grăbite, simplificator, să constate imaginea „vetustă” a monarhiei în general. Nu pot decît să le doresc „democrație” plăcută...
Frica lui Putin jpeg
Monarhul constituțional (La moartea reginei Elisabeta a II-a)
Și atunci, să spunem că el/ea, monarhul constituțional, este simbolul părții noastre absente, a ceea ce noi nu sîntem, dar poate dorim inconștient să fim, a ceea ce credem că am fost și nu mai putem fi.
AFumurescu prel jpg
Trupurile Reginei; și nu numai
Dacă nu putem fi regi pe dinafară, să încercăm măcar să fim aristocrați pe dinlăuntru. Keep calm and carry on.
Mikhail Gorbachev visits U S  Capitol 1992 LCCN2017646196 jpg
La un (singur) pahar cu Mihail Gorbaciov
În orice caz, campania inițiată sub conducerea lui Mihail Gorbaciov a avut și rezultate pozitive, oglindite în scăderea consumului de alcool și în creșterea speranței de viață și a ratei natalității.
Iconofobie jpeg
Un personaj familiar
Făcînd bine ingratului, el își (auto)creează un sfidător ascendent moral față de acesta („îți sînt superior, pentru că am puterea de a te ridica, de a te sprijini, lucruri complet inaccesibile ție”).
„Cu bule“ jpeg
„Jupîneasă servită”, „bucătăreasă perfectă”, „funcționar cinstit”
Anunțurile de acum un secol erau mult mai generoase în enumerarea calităților necesare îndeplinirii oricărei meserii, majoritatea privind sîrguința, curățenia și seriozitatea: harnic, vrednic, destoinic, muncitor, curat, liniștit, serios, nevicios, fără vicii.
HCorches prel jpg
În nici un caz zei
Sigur, pentru asta este necesar să traversăm noi înșine acest proces și să ne dăm seama cît avem de lucrat cu noi înșine, cît mai avem de cunoscut despre noi înșine, cît de vulnerabili sîntem, în nici un caz zei.
p 7 WC jpg
Este războiul nuclear inevitabil?
Războiul din Ucraina ne-a reamintit că nu putem evita incertitudinea și riscul. Scopul de a reduce (nu de a suprima), cu timpul, rolul armelor nucleare rămîne la fel de important ca întotdeauna.
Un sport la Răsărit jpeg
Fotbalul și violența sînt nedespărțite?
Machiajul fotbalului s-a prelins în dîre groase. Bubele sînt tot acolo, bine-mersi. Schimbarea se amînă sine die în patria lui Nihil sine Deo.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Șosele
Din Norvegia, în schimb, mi-aduc aminte banda de asfalt șerpuitoare prin penumbra unor păduri de brad fără sfîrșit, pe care autocarul o parcurgea într-o liniște și cu o constanță sedative, spre un nord crepuscular, aflat parcă dincolo de limita conștienței noastre.

Adevarul.ro

lucrari drum expres craiova pitesti foto cnair jpeg
Lucrările la șoseaua Craiova-Pitești avansează rapid. Când s-ar putea circula pe drumul-expres
Începute în 2019, lucrările la viitorul drum expres Craiova-Pitești merg într-un ritm foarte bun, iar până la acest moment mai bine de jumătate din drum este deja gata.
Romania Bosnia Hertegovina FOTO EPA EFE jpg
Liga Naţiunilor: România a învins Bosnia-Herţegovina, dar a retrogradat în Liga C
Naţionala de fotbal a României a învins echipa Bosniei-Herţegovina cu scorul de 4-1 (1-0), luni seara, pe Stadionul Rapid-Giuleşti din Bucureşti, în Grupa a 3-a a Ligii B din Liga Naţiunilor, dar a retrogradat în Liga C.
the witcher henry cavill foto profimedia 0652909873 (1) jpg
Al treilea sezon al serialului „The Witcher“ va fi lansat de Netflix în vara lui 2023
Netflix a anunţat că un un spin-off derivat din „The Witcher“, intitulat „The Witcher: Blood Origin“, va avea premiera pe 25 decembrie 2022 şi că cel de-al treilea sezon al serialului original va fi lansat în vara anului 2023.

HIstoria.ro

image
Cine a fost „Îngerul de la Ploiești”?
O prinţesă furată de propriul tată și dusă la orfelinat, regăsită la 13 ani de familia din partea mamei, una dintre cele mai bogate din România – bunicul era supranumit „Nababul“.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.
image
Aristide Blank, finanțistul camarilei lui Carol al II-lea
Aristide Blank (1883-1961) a fost o personalitate complexă, care după ce a studiat dreptul și filosofia, s-a implicat în lumea financiară națională și internațională, reușind astfel să influențeze major viața politică românească dintre cele două războaie mondiale.