Franţa e en marche!
Emmanuel Macron a cîștigat alegerile prezidențiale din Franța cu o largă majoritate (66,10%) împotriva lui Marine Le Pen. E un semnal liniștitor pentru viitorul european într-un moment în care euroscepticismul părea că a atins cota de alarmă. Dar nu e nici o garanție că partidul său, En marche!, va obține suficient de multe mandate în Parlament pentru a-și asigura și guvernarea. Să nu uităm că Frontul Național e un partid bine organizat, cu lideri locali (re)cunoscuți; ei se vor prezenta la alegerile legislative întăriți și de popularitatea lui Marine Le Pen, care a adunat un număr semnificativ de voturi. Unii comentatori atrag atenția asupra faptului că sistemul electoral nu-i avantajează pe candidații Frontului Național, că și la aceste alegeri se va produce același tip de blocadă ca la prezidențiale. Posibil. Dar cine se poate baza pe asta? Să nu uităm că „nesupușii“ lui Mélenchon vor avea și ei un cuvînt de spus; să nu-i uităm nici pe socialiști… Așadar, bătălia cu adevărat importantă pentru Macron va fi în iunie.
Pînă una-alta, au început mișcările de trupe: fostul premier (socialist) Manuel Valls se alătură mișcării En marche!, pe ale cărei liste va candida la alegerile parlamentare. Candidatul socialist la prezidențiale Benoît Hamon promite o revenire în forță a partidului. Iar Marine Le Pen a anunțat că vrea să reformeze partidul.
Ce fel de guvern va numi președintele ales al Franței? Anunțul va fi făcut la începutul săptămînii viitoare, după preluarea efectivă a mandatului de la François Hollande. Mai mult ca sigur, acest guvern „de tranziție“ va trebui să se prezinte cu figuri noi și să reușească deja cîteva măsuri pînă în iunie.
MacronLeaks. Vineri noaptea, după încheierea oficială a campaniei electorale, niște inși au încărcat pe net vreo 10 GB de date piratate de pe serverele En marche!. E vorba de sute, mii de mesaje și documente ale echipei de campanie. Ele au devenit publice într-un moment în care candidatul Macron nu mai putea să intervină public pentru a se apăra, căci legea electorală interzice publicarea de informații electorale după închiderea campaniei. Autoritățile au dat consemn ca nici presa să nu comenteze. Presa mainstream n-a dezvăluit conținutul acelor date. Poate că nici nu a avut timp – nu poți să pui cap la cap atîta informație brută în o zi-două. Și, oricum, decizia era corectă și din punct de vedere editorial. E clar că cine a publicat informațiile avea un interes direct. Și e clar că datele au fost obținute ilicit. Dar, imediat după încheierea procesului electoral, jurnaliștii s-au apucat să le analizeze. Vor găsi: schimburi de mesaje despre cum s-a negociat cutare apariție TV a candidatului Macron. Sau cum s-a dat BT-ul pe un afiș. Sau cine știe ce strategie. Sau un briefing pe cine știe ce subiect. Chestii interne care nu sînt de interes public. Dar e posibil să se găsească și informații despre finanțarea campaniei electorale. Dacă e ceva ilegal? Ei, asta ar fi de interes public. Nu va dura mult și aceste informații vor fi publicate. Va urma un cor de speculații și acuzații. Fix acum, cînd se pregătesc alegerile parlamentare. N-o să fie ușor pentru En marche!. În orice caz, într-o democrație, secretul corespondenței ar trebui să fie garantat.
Rată foarte mare de absenteism la acest tur de scrutin. Doar în jur de 75% din cetățenii înscriși pe listele electorale au votat. Absenteismul (25%) a atins un nou record. Comparativ cu alte state din Europa, numărul mare al absenților din Franța nu pare îngrijorător. Însă pentru această republică semiprezidențială clasică scăderea apetenței de a participa la vot e un semn al declinului. Încă și mai interesant e ce a ieșit din urne: mai precis, cele patru milioane de voturi nule sau „albe“. Mulți alegători nu s-au regăsit nici în propunerea etatistă & naționalist-xenofobă a lui Marine Le Pen, nici în propunerile liberale ale lui Emmanuel Macron. Pentru cei (totuși) angajați politic, votul a fost o formă de protest. E ca și cum ar fi votat cu un al treilea candidat. Dintre cei care au votat „alb“, majoritatea e constituită din „nesupușii“ lui Jean-Luc Mélenchon.
Apropo de nesupuși: luni seară, cîteva mii de persoane au protestat la Paris și în alte cîteva orașe. Aceste mitinguri spontane nu au fost importante numeric. Important e doar momentul: la doar o zi după alegeri, niște oameni strigă deja „Macron, demission“.
Foto: Carmen Popescu
