TaximeTriştii, piaţa şi viaţa

Publicat în Dilema Veche nr. 689 din 4-10 mai 2017
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg

Un recent protest al taximetriștilor bucureșteni a reușit una din performanțele acelea rare pe care numai PSD, în preajma alegerilor prezidențiale, reușește să le obțină: a enervat pe toată lumea. Organizatori, clienți, concurenți sau simpli actori în coșmarul care de cîțiva ani poartă eufemistic numele de „trafic” în București au constatat individual și colectiv că e ceva în neregulă. Protestul nu a făcut altceva decît să dea naștere unui val de plîngeri, ironii și acuzații în toate direcțiile fără ca din „dezbatere” să iasă ceva productiv. Din contra, fanii Uber au fost și mai convinși că taximetria clasică e ceva ce trebuie cu orice preț evitat, iar șoferii de taxi au rămas cu aceeași senzație că sînt nedreptățiți de stat și de piață. Ar fi foarte frumos să punem manifestația de la finalul lui aprilie în contextul mai larg al avansului economiei digitale colaborative, cea al cărei potențial de perturbare a modelelor clasice a creat nu numai miliardari, companii-unicorn și locuri de muncă part-time, ci și nenumărate necazuri celor care nu au știut sau nu au vrut să se adapteze. Am putea pretinde astfel că România este conectată la marile idei și încercări ale economiilor mature. Însă asta e doar parțial adevărat și, pînă să ajungem la astfel de subtilități, trebuie să privim mai atent la context.

Dacă, în Statele Unite, Uber (Lyft și alte aplicații asemănătoare) au apărut ca o reacție a pieței față de un sector al serviciilor scump și subdimensionat, rolul său în România este mai degrabă acela al unei declarații de principii și de status. În București, prețul serviciilor de ride-sharing este în cel mai bun caz comparabil cu acela practicat de taximetriști și, foarte des, mai mare. Așa se face că piața locală a întors cumva Uber cu susul în jos, găsindu-i un sens care are logică doar aici. Ca orice import relativ nou, Uber este văzut ca superior calitativ și de preferat taximetriștilor cărora li se reproșează bădărănia, comportamentul în trafic și, foarte important, faptul că nu respectă prețul afișat pe portiera mașinii. Să le luăm pe rînd.

● Prețul. Aici intrăm într-o zonă aflată undeva la granița dintre ironie și suprarealism. Dacă, în cazul Uber, creșterea automată a prețului atunci cînd cererea este mare e văzută drept o decizie corectă, nu același raționament i se aplică taximetristului care vrea și el, la un nivel mai mic, să profite de mîna invizibilă a pieței. Uber e civilizat, taximetristul e hoț. Sigur, veți spune că șoferul din mașina galbenă are o obligație legală să practice prețul respectiv și ați avea perfectă dreptate. Însă, deși nici unul nu i-ar recunoaște celuilalt această calitate, și clientul, și taximetristul sînt, în cazul de față, victime. Primul, din motive evidente: legea e lege și, oricît de năpăstuiți ar fi șoferii de taxi bucureșteni, nu au primit încă privilegiul de a decide cînd să o aplice și cînd nu. Cel de-al doilea are perfectă dreptate să se întrebe de ce „colegul” de la Uber poate practica prețuri mai mari, fără să fie obligat să treacă prin toată birocrația scumpă și consumatoare de timp căreia el trebuie să îi facă față. E cumva firesc că va încerca, chiar și ilegal, să egalizeze situația. Aici e nevoie de o decizie politică pentru a marca într-un fel ieșirea din ipocrizie. Așa numitul ride-sharing este taximetrie. Sau, dacă vreți, taximetria e ride-sharing. Legiuitorul are obligația să elimine aceste diferențe de tratament, fie că relaxează normele legale pentru taximetriști, fie că decide că Uber e taximetrie. Pentru client e mai puțin important.

● Calitatea. De partea Uber stă, spuneam mai sus, și argumentul civilizației. Despre șoferii Uber se povestește, în general, că sînt mai tăcuți, ascultă Chopin și conduc mașini mai curate. Îmi permit să estimez că acesta e doar un efect statistic al numărului mult mai mic de șoferi și al unei selecții mai atente a colaboratorilor. Însă, ca și în cazul taximetriei, pe măsură ce numărul șoferilor și al orelor de călătorie va crește, va crește și cel al incidentelor neplăcute. O banală căutare pe Google produce suficiente rezultate cît să nu fie nevoie de alte argumente.

● Cererea. Legea taximetriei, emisă în 2003, fără nici o previziune corectă despre dezvoltarea orașului, spune că Bucureștiul ar trebui să aibă puțin peste 7000 de licențe de taxi. Au fost emise în jur de 10.000 și acestora li se adaugă miile de mașini care, contrar legii, oferă servicii de transport în baza unor licențe din localitățile limitrofe. Altfel spus, cînd toată lumea, cu primăria și poliția în frunte, încalcă legea, nu e cumva ridicol să reproșăm asta doar Uber? Haideți să recunoaștem, primul și cel mai disruptive serviciu de ride-sharing din București a fost Taxi Pelicanul, nu Uber. Și asta pentru că piața și viața au cerut-o. Avem de-a face aici cu lipsa de viziune politică, combinată, putem să presupunem, cu diverse interese ale celor care profită de aranjamentul actual. Problema e că, dacă dăm la o parte cîțiva patroni de companii, pierde și primăria (taximetriștii înregistrați în Ilfov scot bani din oraș și nu dau nimic înapoi), pierd și taximetriștii locali, forțați să ceară prețuri prea mici, pierde și clientul care ajunge pe mîna unor șoferi incompetenți sau, ca să fiu politicos, neglijenți. E firesc că, exasperat, clientul ajunge să tolereze creșterile de preț ale Uber și să se autoconvingă că asta e soluția. Eu, unul, nu cred însă că soluția e să plătești mai mult pentru un serviciu care altminteri este reglementat, iar undeva în clădirea primăriei sînt niște oameni care au obligația, repet, obligația, să vegheze la buna lui funcționare. Practic, fiecare price surge de la Uber este un impozit plătit pe incompetența sau reaua-voință a Primăriei Generale. La un calcul lejer, se poate estima că orașul are nevoie de minimum 15.000 de taxiuri pentru a nu se crea sincope în momentele în care cererea e foarte mare. În acest număr pot intra lejer și șoferii-parteneri ai Uber. Fără calcul, putem estima că nemulțumirile bucureștenilor ar scădea în amploare dacă taximetriștii reclamați de clienți ar fi sancționați cum se cuvine. Dacă ar exista, așadar, nu numai ofertă suficientă, ci și un pic de ordine.

Concluzionînd, soluția nu e nici interzicerea Uber și nici liberalizarea absolută care ne-ar întoarce în vremurile de haiducie de la începutul anilor ’90, ci identificarea corectă a problemei și rezolvarea ei în interesul orașului. Poate n-ar fi rău ca, ori de cîte ori dați de un taximetrist neconform, să vă gîndiți nu numai la Uber, ci și la primar. Primul poate rezolva o problemă punctuală, celălalt pe cea generală. 

Teodor Tiţă este jurnalist. Îl puteţi găsi la twitter.com/jaunetom.

Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Către ieșirea din ipocrizie
Administrația de la Washington a făcut eforturi majore pentru a evita scurgerile de informații cu privire la dimensiunile reale ale sprijinului pe care îl oferă ucrainenilor.
Bătălia cu giganții jpeg
Îngrijorări de Noaptea Muzeelor
E alternativa smart la ieșirea prin cluburi și discoteci.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Stupori alimentare
Urmăresc de mult, cu atenție, „bibliografia” nutriționiștilor profesioniști și, pe urmele cetățeanului turmentat care întreba mereu cu cine să voteze, întreb și eu, timid, dar tenace: „Eu ce să mănînc? Ce să beau? Cum să aleg dieta optimă?”.
Frica lui Putin jpeg
Unde-s gîlcevile de altădată?
Unde sînt certurile de odinioară precum cele dintre Ponta și Antonescu, care au condus la ruperea USL-ului?
Postmaterialismul, butelia și pandemia jpeg
Miorița woke
Ca orice protestatar respectabil, și miorița originală se simte ignorată, așa că „iarba nu-i mai place, gura nu-i mai tace”.
De la Madlenka la Madeleine Albright, doamna secretar de stat jpeg
De la Madlenka la Madeleine Albright, doamna secretar de stat
Pentru prima oară de la nașterea SUA, o femeie avea să conducă Departamentul de Stat.
O mare invenție – contractul social jpeg
Libertatea de exprimare între tirani, manipulatori, naivi, mizantropi și echidistanți
Romanul lui Vodolazkin și cartea lui Procopius din Caesarea dezvăluie, fiecare în felul său, modul în care se scrie istoria.
Iconofobie jpeg
Un menu european
Natura profundă, intimă, a ființei filologului fusese iremediabil răscolită, devastată chiar.
„Cu bule“ jpeg
Celebrul „Suplement”
E remarcabilă îmbogățirea substanțială a bibliotecii digitale a Institutului de Lingvistică și Istorie Literară „Sextil Pușcariu” din Cluj.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Acele lucruri inefabile care te fac să te îndrăgostești
Sînt la etapa națională a Olimpiadei de Lectură ca Abilitate de Viață.
Un sport la Răsărit jpeg
Oameni ca Jose Mourinho sau Ronnie O’Sullivan au început să plîngă. Ce se întîmplă?
Cu Ronnie e despre recorduri, nu-l credeţi că nu-i pasă! A egalat numărul maxim de titluri mondiale. Asta face un pic de apă în ochi.
Alb și negru – interviu cu Garry KASPAROV, campion mondial la șah, oponent al regimului Putin jpeg
Alb și negru – interviu cu Garry KASPAROV, campion mondial la șah, oponent al regimului Putin
„Doar victoria Ucrainei și distrugerea totală a mașinii de război a lui Putin pot aduce pacea, atît pentru Ucraina, cît și pentru estul Europei sau pentru Europa întreagă și, de fapt, pentru întreaga lume.”
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Neutralitatea moldoveană și vinovăția românească
Politic, conducerea de la Chișinău face eforturi supraomenești pentru a da asigurări că nu există nici un pericol iminent.
Bătălia cu giganții jpeg
Puțină libertate. Și multe probleme
Țările din Europa occidentală reprezintă o zonă idilică, chiar dacă nu ideală, pentru presă...
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Re-începutul filosofiei
...deveneam nerăbdător ori de cîte ori filosofia întîrzia prea mult în concept, în terminologie, în acrobație analitică.
Frica lui Putin jpeg
Eufemismul
Este însă și altceva, încă mai sinistru, în acest tip de eufemisme politico-ideologice: ele servesc la dezumanizarea adversarului, eliberînd conștiința de orice reproș pentru un act criminal.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
„Eu nu mai citesc presa din 1979” / „Sigur, tu îți permiți...”
Cînd a venit vestea morții lui Radu Lupu, toate marile ziare ale lumii au publicat articole despre legendarul pianist român.
Odă bucuriei, Allegro ma non troppo jpeg
Odă bucuriei, Allegro ma non troppo
În 1817, Societatea Filarmonică din Londra l-a însărcinat pe Beethoven să compună o simfonie.
Stat minimal, stat puternic, stat eficient jpeg
Stat minimal, stat puternic, stat eficient
Dintre toți economiștii români, Georgescu este cel mai tranșant în a analiza și a vorbi despre hibele capitaliștilor și capitalului din România.
Iconofobie jpeg
Imperfecțiuni
Defectele (auto)inventate de oamenii în cauză ajunseseră să fie percepute – tocmai prin inexistenţa lor de facto – drept „limita de atins”, vorba lui Gabriel Liiceanu într-o celebră carte.
„Cu bule“ jpeg
Didactice
Textul recomandă, de exemplu, ca termenul student (cu sensul „cel care studiază”, indiferent de nivel) să nu mai fie folosit în școlile din Ardeal pentru ciclul preuniversitar, ci să fie înlocuit cu elev sau școlar, ca în Regat.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Să nu încremenim în prejudecăți
Andreea nu este un elev care să performeze la disciplinele realiste, iar matematica e, pentru ea, o piatră grea de încercare.
Un sport la Răsărit jpeg
Doi ani și jumătate în spatele fileului pentru Boris Becker?
Viaţa lui Becker, ce-i drept, e o vraişte. Ajunge să-l priveşti pentru a înţelege cîte nopţi grele sînt pitite sub faţa buhăită.
Comunismul se aplică din nou jpeg
O întîmplare din România de azi
Mi-a venit în minte formula unui cunoscut: În definitiv, cine ești tu ca să nu ți se întîmple să fii nedreptățit?

Adevarul.ro

image
Colosul cenuşiu. Ce ascunde muntele de zgură, una dintre cele mai mari halde din România VIDEO
În vecinătatea combinatului siderurgic din Hunedoara, se află una dintre cele mai mari halde de zgură din România.
image
Un şofer a rămas fără permis şi a fost amendat după ce a sunat la 112 ca să anunţe că este şicanat în trafic
Un apel la 112 a luat o turnură neaşteptată pentru un bărbat de 37 de ani. Acesta apelase serviciul de urgenţă ca să anunţe că un şofer îl şicanează în trafic, pe raza comunei brăilene Viziru.
image
Afacere de milioane de euro lângă un radar ce comunică direct cu baza Deveselu. „Nu s-a cerut avizul MApN”
MApN a dat in judecată Consiliul Judeţean Dolj după ce a autorizat construirea unui depozit in zona radarului din localitatea Cârcea. Instalaţia militară este importantă pentru apărarea aeriană a României. În spatele afacerii stă chiar primarul din Cârcea.