Divorţ în stil UE

Publicat în Dilema Veche nr. 695 din 15-21 iunie 2017
Divorţ în stil UE jpeg

Fiind o explozie a unei subiectivități rănite, divorțul este, întotdeauna, o poveste încurcată, cu mult necunoscut și mult neadevăr, cu reevaluări și regrete. Două lucruri sînt, totuși, certe, inevitabile în orice divorț: în cadrul procesului, părțile se vor certa pe bani și viitorul relației este definitiv compromis. Cînd vine vorba despre Brexit, toată suflarea (politicieni, funcționari, jurnaliști, oengiști etc.) folosește metafora divorțului.

Metaforele familiale sînt obișnuite în langajul bruxellez: cînd e vorba despre Uniunea Europeană, metafora-clișeu este aceea a „familiei europene“; în interiorul „familiei europene“, funcționează „familii politice“; cînd e vorba despre istorie și despre primii membri ai Uniunii, metafora-clișeu, pe model american, este aceea a „părinților“-fondatori și tot așa. Predilecția pentru tema familiei îmi pare un pic bizară (de nu cumva direct psi­hanalizabilă!) în mediile eurocrate, unde aversiunea față de tradiția familiei este evidentă, dar nu vreau să ne scufundăm acum în abisul psihismului bruxellez mai mult decît este nevoie ca să extragem de acolo temeiurile atitudinii UE într-o chestiune extrem de sensibilă: Brexitul. O chestiune sensibilă pe care o tratăm nu doar insensibil, ci de-a dreptul prostește. Adică o tratăm ca pe un divorț în toată regula. Încă un caz în care metafora produce realitate mai abitir decît produce realitatea metafore…

Pe partea cealaltă a Canalului, mai ales după alegerile anticipate generate de un calcul politic greșit al premierului Theresa May, UK se află într-o situație confuză.

Incertitudinii politice britanice i se răspunde, dincoace de Canal, cu o bățoșenie complet irațională din punct de vedere politic. Produs al mentalității divorțului, plin de energie revanșardă, mandatul cu care întreaga Uniune (Consiliul European, Comisia, Parlamentul) l-a potcovit pe negociatorul Michel Barnier transformă Brexitul într-un război. Ca un divorț.

Pe scurt, UE spune că refuză orice discuție despre viitorul relației cu UK pînă cînd UK nu rezolvă trei chestiuni prealabile: 1) plătește o sumă de bani pentru ca proiectele Uniunii să continue, chiar dacă UK nu mai e membră; 2) cetățenii UE de pe teritoriul UK rămîn cu exact aceleași drepturi pe care le aveau pînă la Brexit; 3) se găsește soluția pentru păstrarea actualului aranjament al frontierei dintre Irlanda de Nord (parte a UK) și Irlanda (parte a UE). Suma de bani de la punctul 1 crește de la o declarație politică la alta. Acum şase luni, Juncker vorbea de 60 de miliarde de euro. Mai recent, Barnier a vorbit despre 100 de miliarde. Și încă se calculează…

De partea cealaltă, britanicii spun că vor să discute, la pachet, trecutul și viitorul. Ei sînt interesați de un anumit gen de cooperare cu UE (mai ales în piața comună și securitate) și par a fi gata să audă ce le cere UE în schimb. UE, însă, prin cel mai caraghios organism al său, Parlamentul European, care seamănă tot mai mult cu Parlamentul României în privința incompetenței, a iresponsabilității și a stupidității, a votat energic și patriotic ca nu cumva Barnier să discute ceva despre viitorul cooperării cu britanicii pînă nu le ia banii. Britancii susțin că pretenția UE e cam deplasată, pentru că vizează exercițiul bugetar de pînă în 2020. UK nu mai este tratată drept membru UE de la referendumul de anul trecut – nu mai participă la decizii, nu mai e chemată să voteze în Consilii. Sigur, strict formal, UK e membră UE și acum, și va fi pînă la intrarea în vigoare a unui tratat de ieșire din Uniune. Dar, factual, nu prea mai este. Așadar, cum să dea bani pentru programele unei organizații căreia nu-i mai aparține? În plus, după calculele lor, ei nu sînt datori, ci creditori: UE le datorează vreo 30 de miliarde. Adevărul este că, în UE, nimeni nu are de gînd să-și ajusteze bugetul conform noii realități. UK era un stat net-contribuitor la buget. Prin urmare, prin ieșirea UK, bugetul UE pierde o sursă de venit. Doar că, după Brexit, nici unul dintre statele net-contribuitoare nu vrea să dea mai mult și nici unul dintre statele net-primitoare nu vrea să primească mai puțin. Așadar, ideal pentru UE ar fi ca UK să iasă, dar să continue să plătească. Cam în spiritul acesta s-a stabilit mandatul lui Barnier, iar apoi s-au construit sofisticate argumente juridice și morale pentru a-l susține.

Evident, UK nu va plăti niciodată acești bani, așa că un Brexit complet ne-negociat este tot mai probabil. Vă reamintesc, conform Tratatelor UE, dacă negocirile unei ieșiri din Uniune nu se termină în doi ani, ieșirea se consideră automat realizată și cu asta basta. Vom avea, așadar, un Brexit brutal. Nu-i mare pagubă – vom ști să gestionăm și această situație. Dar ceea ce ar trebui să-i îngrijoreze pe liderii europeni care se ocupă de Brexit nu este cum să le ia acum banii britanicilor, ci cum se articulează pe viitor relația UE-UK. Cineva spunea, frumos, că UE va trebui să meargă înainte pe drumul ei, propunîndu-și să devină atît de tentantă, încît viitoarea generație de britanici să ceară iarăși aderarea. Pînă atunci, UE și UK sînt condamnate să coopereze. De-aia zic eu că nu e divorț și că mentalitatea divorțului este cu totul nepotrivită în acest caz. Doi foști soți, după divorț, pot lua distanță unul de altul. Pot să nu mai vorbească unul cu celălalt toată viața. Dar ieșirea UK din UE nu are voie să deschidă această posibilitate. Insula britanică va fi, în continuare, la doi pași de Europa, amenințările geostrategice vor fi, în continuare, comune, temeiul civilizațional va fi, pe mai departe, comun. La divorț, se poate renunța la numele comun și se poate reveni la numele anterior căsătoriei. Un regres similar este de neconceput – UK nu și poate lua insula în spinare și să se mute cu ea mai spre America, după cum Europa nu-și poate lua continentul în spinare şi să se mute cu el mai aproape de Rusia.

E adevărat, juridic vorbind, actele care formalizează Brexitul se fac înaintea actelor care statuează noua relație. Dar, politic vorbind, este firesc să fie discutate împreună, așa cum vor britanicii, și nu separat, cu precondiții punitive, cum vor europenii. Căci Brexitul nu este, de fapt, o despărțire, ci un viitor de construit. Dar liderii de azi ai Europei, dimpreună cu cohorta de europarlamentari atît de inutili, sînt cu totul orbi – ei nu văd că au o relație de construit, ci un divorț de finalizat.

Foto: wikimedia commons

index jpeg 5 webp
Gustul banului
Gustul banilor poate să se refere și la un „amărît” care, cine știe cum, găsește un post sigur și bine plătit la stat, un post pe care pregătirea și experiența sa nu i-ar fi permis, în mod normal, să îl ocupe.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Nucleara
Este urmăritul penal capabil să treacă dincolo de faza încordării mușchilor și să folosească arme nucleare?
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Alexandru Dragomir despre politica (noastră)
Din păcate, puțini știu cine a fost Alexandru Dragomir.
Frica lui Putin jpeg
Filosofie, feminitate, autenticitate
Aşa se explică, pesemne, de ce în filosofie s-a menținut „privilegiul” masculin, chiar şi în vremurile mai noi, de după emanciparea femeii.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Activistul european și moartea unei pasiuni
Articolul meu vrea să atragă atenția: cu excesele activismului și propagandei, UE poate pierde treimea de mijloc.
index jpeg 5 webp
Spaghete în copaci
Propun să rămînem la rețeta lui Fellini. Plus paharul cu vin.
Iconofobie jpeg
Diplomație
Se reia, observ, o dezbatere politologică mai veche.
„Cu bule“ jpeg
Format letric
Nu era atît de cunocut încît să exprime fără ambiguități noua idee, dar sensul i-a fost aproximat din context, din relația cu termenul complementar.
HCorches prel jpg
Vremuri ale fricii
Dar dincolo de negare, dacă nu apare și acceptarea, efectele pe termen lung sînt devastatoare.
p 7 Chatbot WC jpg
Idioția artificială
Ar trebui oare programată inteligența artificială (IA) să răspundă la același nivel cu întrebările care i se pun?
IMG 8779 jpeg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Alt bîlci?
Cum ar fi să construiești un Disneyland și un Tesco la Londra, în Hyde Park?
O mare invenție – contractul social jpeg
Adevărul, premisa dreptății
Această limită este și mai evidentă dacă se înțelege că nici un proces judiciar nu se confundă cu Judecata de Apoi.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Sürdürülebilirlik
A crede înseamnă a paria pe o inevidență, a „credita” un „posibil”, dincolo de exigențele stabile ale „realului”.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Pensiile francezilor
Dar vigoarea protestelor, dincolo de faptul că e vorba despre o tradiție franceză adesea desconsiderată și subiect de glume, mai arată ceva.
Frica lui Putin jpeg
Inamicii diversității
Privite în ansamblu, aceste cerințe ale cultelor, care s-au așezat, din păcate și spre detrimentul lor, cred, la remorca BOR, nu vor încuraja deloc predarea Religiei într-un spirit tolerant
AFumurescu prel jpg
Păstori, tătuci și influenseri (I)
Așa apar „tătucii” aleși democratic. Nimic nou sub soare.
index jpeg 5 webp
Un veac de Time
Scopul principal pe care cei doi și l-au propus a fost să furnizeze cît mai eficient știri cititorilor, chiar și celor mai ocupați dintre aceștia, care nu prea au timp de citit – de unde și denumirea Time.
Iconofobie jpeg
Rațiune și simțire
Se demontează aici un mit care a făcut carieră în secolul XX, mitul naturii prezumtiv candide a creaţionistului.
„Cu bule“ jpeg
Beat criță
Expresia beat criță este foarte răspîndită azi, în registrul colocvial; alte construcții în care intră cuvîntul criță cu sensul său propriu sau cu înțelesuri figurate au devenit însă extrem de rare.
HCorches prel jpg
Încă un Minister al Educației
Presiune care, în unele cazuri, se transformă în adevărate forme de bullying, fără doar și poate.
IMG 8779 jpeg
În cazul Hagi, tatăl şi fiul, să fii copilul unui mare fotbalist e binecuvîntare sau blestem?
Tot ce vine de la el nu poate fi decît excepţional. Hagi spune „eu sînt Ianis şi Ianis e Hagi”.
p 7 Curba Laffer WC jpg
Ultima redută a globalizării
Dar geopolitica nu e singurul motiv pentru eșecul celui de-al doilea val al globalizării.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cîte divizii are CPI?
Așadar, noua acuzație că președintele ar fi comis ceva contra copiilor, fie ei și din Ucraina, ar putea avea un ecou special în Rusia.

Adevarul.ro

image
Femeia fatală a anilor '70: „M-am săturat să mă culc în fiecare seară cu alt bărbat!“ VIDEO
Talentată și frumoasă, Vasilica Tastaman, femeia fatală a anilor '70, a atras cu mare ușurință spectatorii în sălile de spectacole și bărbații în viața ei. Este una dintre marile actrițe pe care le-a avut România. Astăzi se împlinesc 20 de ani de la decesul artistei.
image
Cronica unei crime cu ucigaș cunoscut. Ancheta a durat 10 ani, deși polițiștii știau cine este făptașul
Autorul unei crime comise în urmă cu 15 ani s-a bucurat de libertate în tot acest timp, cu toate că anchetatorii aveau martori și probe care îl incriminau direct.
image
Alimentul care ar răspândi cancerul în tot corpul: „Are ceva în el care îl face un catalizator puternic“
Autorii studiului sunt de părere că acest lucru ar putea fi combătut prin medicamente sau diete speciale. Însă, pentru asta studiile clinice ar trebui să treacă la subiecți umani.

HIstoria.ro

image
Statul sovietic paralel în România. Rețeaua colonelului Zudov
Prin sintagma „stat sovietic paralel” înțelegem mecanismul clandestin prin care Uniunea Sovietică a instituit controlul total asupra suveranității statului român.
image
Povestea marilor cutremure ce au zguduit spațiul românesc
La mijlocul lunii februarie a acestui an, orașul Târgu Jiu și localitățile învecinate au fost afectate de o serie de cutremure care, deși nu au produs pierderi de vieți omenești sau pagube materiale majore, au stârnit panică în rândul populației.
image
Irina Bossy-Ghica: „Îmi consacru toate eforturile pentru a reconstrui ceea ce înaintașii mei au clădit”
Stră-strănepoata lui Ion Ghica și a lui Gheorghe Grigore Cantacuzino a plecat din România în liceu, în 1973, și s-a reîntors prima oară 17 ani mai târziu, după „Revoluția” pe care ține s-o scrie cu ghilimele.