Macron şi „riscul“ pentru democraţie

Publicat în Dilema Veche nr. 695 din 15-21 iunie 2017
Macron şi „riscul“ pentru democraţie jpeg

Nu știu ce alt președinte și-ar putea dori mai mult: la început de mandat, Emmanuel Macron se bucură nu doar de o imensă popularitate în rîndul cetățenilor, de simpatia liderilor mondiali, ci și, în curînd, de o majoritate confortabilă, poate chiar absolută, în Adunarea Națională.

Corul optimiștilor e însă tulburat și de strigăte disperate. Se vorbește tot mai apăsat de un risc pentru democrație dacă, la turul doi al alegerilor legislative, La République en Marche va obține, așa cum se estimează, majoritatea absolută.

Pe de o parte, aceste acuze vin dinspre partidele perdante, dinspre cei care sînt măturați din prim planul scenei politice. Apoi, foștii demnitari care riscă acum să-și piardă mandatele și pozițiile de influență încearcă să-și mobilizeze susținătorii. E, evident, mult oportunism, ca să nu spun ipocrizie, în aceste diatribe. Căci, atunci cînd socialiștii aveau controlul absolut al Parlamentului, nu i-am auzit să se plîngă de vreun risc la adresa democrației din cauză că opoziția era slab reprezentată. Dimpotrivă: cînd s-au aflat în poziții de forță, și socialiștii lui Hollande, și liderii UMP ai lui Sarkozy au cerut mai multă putere. Nu în ultimul rînd, trebuie să remarcăm și cine sînt cei care vorbesc, astăzi, despre cum e amenințată democrația din Franța: nu cumva sînt tocmai reprezentanții unor partide sau mișcări profund nedemocratice, cum ar fi Front National sau La France Insoumise? Nu cumva ei înșiși reprezintă un risc pentru democrație dacă ar obține mandate?

Rata mare de absenteism la aceste alegeri (51%) e, într-un fel, și un eșec al opoziției, un semn al derivei în care se află partidele clasice. Perdanții alegerilor prezidențiale aproape că s-au demobilizat ei înșiși. Defetismul din tabăra socialiștilor și panica republicanilor nu au încurajat electoratul. Iar strigătele la luptă ale învinsei Le Pen au fost neconvingătoare. Modificarea calendarului electoral, în 2002, și introducerea „cincinalului“ prezidențial au generat, și ele, o demobilizare a electoratului la scrutinul pentru Adunarea Națională. De vreme ce aceste alegeri sînt programate după prezidențiale, deci după ce alegătorilor li s-a cerut deja să formuleze o opțiune, e cumva firesc ca apetitul de vot să mai scadă. Partidul care a dat președintele a fost de fiecare dată în avantaj. Și aici e ușor de răspuns de ce: într-un regim semiprezidențial cum e cel francez, e firesc ca oamenii să-i ofere președintelui și instrumentele unei guvernări eficiente. Poți deci spera din partea alegătorilor lui Macron să susțină mișcarea și la legislative, dar nu te poți aștepta de la electoratul „frontist“ al lui Le Pen sau „nesupus“ al lui Melenchon să voteze cu liberalii de pe listele partidului prezidențial.

Pe de altă parte, da, au dreptate și cei care urmăresc neîncrezători sau poate chiar temători ascensiunea lui Emmanuel Macron și a mișcării pe care a lansat-o. Căci intențiile președintelui și ale premierului Édouard Philippe sînt încă neclare. Președintele social-liberal, pro-european și, pînă una-alta, pro-atlantist vrea să reformeze economia și societatea franceză și să relanseze proiectul european. Dar va reuși el acolo unde socialiștii au eșuat? Va reuși să îndrepte inechitățile generate de politicile lui Hollande? Să tempereze cifrele șomajului fără să pună presiune pe finanțele statului? Să garanteze siguranța cetățenilor fără să le suspende drepturile și libertățile? Să restabilească încrederea francezilor în Uniunea Europeană fără să erodeze principiul solidarității? Sînt dileme fundamentale la care aleșii vor trebui să găsească răspunsuri. Mulți dintre ei sînt noi în politică. Sînt entuziasmați și, poate, competenți (vin din mediul de afaceri, din zona academică, din organizații non-guvernamentale), dar nu au experiență în funcții. Dacă pragmatismul și eficiența sînt cuvintele de ordine, probabil că sînt oamenii potriviți. Dar oare e de ajuns ca să faci politică?

Foto: adevarul.ro

index jpeg 5 webp
Gustul banului
Gustul banilor poate să se refere și la un „amărît” care, cine știe cum, găsește un post sigur și bine plătit la stat, un post pe care pregătirea și experiența sa nu i-ar fi permis, în mod normal, să îl ocupe.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Nucleara
Este urmăritul penal capabil să treacă dincolo de faza încordării mușchilor și să folosească arme nucleare?
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Alexandru Dragomir despre politica (noastră)
Din păcate, puțini știu cine a fost Alexandru Dragomir.
Frica lui Putin jpeg
Filosofie, feminitate, autenticitate
Aşa se explică, pesemne, de ce în filosofie s-a menținut „privilegiul” masculin, chiar şi în vremurile mai noi, de după emanciparea femeii.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Activistul european și moartea unei pasiuni
Articolul meu vrea să atragă atenția: cu excesele activismului și propagandei, UE poate pierde treimea de mijloc.
index jpeg 5 webp
Spaghete în copaci
Propun să rămînem la rețeta lui Fellini. Plus paharul cu vin.
Iconofobie jpeg
Diplomație
Se reia, observ, o dezbatere politologică mai veche.
„Cu bule“ jpeg
Format letric
Nu era atît de cunocut încît să exprime fără ambiguități noua idee, dar sensul i-a fost aproximat din context, din relația cu termenul complementar.
HCorches prel jpg
Vremuri ale fricii
Dar dincolo de negare, dacă nu apare și acceptarea, efectele pe termen lung sînt devastatoare.
p 7 Chatbot WC jpg
Idioția artificială
Ar trebui oare programată inteligența artificială (IA) să răspundă la același nivel cu întrebările care i se pun?
IMG 8779 jpeg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Alt bîlci?
Cum ar fi să construiești un Disneyland și un Tesco la Londra, în Hyde Park?
O mare invenție – contractul social jpeg
Adevărul, premisa dreptății
Această limită este și mai evidentă dacă se înțelege că nici un proces judiciar nu se confundă cu Judecata de Apoi.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Sürdürülebilirlik
A crede înseamnă a paria pe o inevidență, a „credita” un „posibil”, dincolo de exigențele stabile ale „realului”.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Pensiile francezilor
Dar vigoarea protestelor, dincolo de faptul că e vorba despre o tradiție franceză adesea desconsiderată și subiect de glume, mai arată ceva.
Frica lui Putin jpeg
Inamicii diversității
Privite în ansamblu, aceste cerințe ale cultelor, care s-au așezat, din păcate și spre detrimentul lor, cred, la remorca BOR, nu vor încuraja deloc predarea Religiei într-un spirit tolerant
AFumurescu prel jpg
Păstori, tătuci și influenseri (I)
Așa apar „tătucii” aleși democratic. Nimic nou sub soare.
index jpeg 5 webp
Un veac de Time
Scopul principal pe care cei doi și l-au propus a fost să furnizeze cît mai eficient știri cititorilor, chiar și celor mai ocupați dintre aceștia, care nu prea au timp de citit – de unde și denumirea Time.
Iconofobie jpeg
Rațiune și simțire
Se demontează aici un mit care a făcut carieră în secolul XX, mitul naturii prezumtiv candide a creaţionistului.
„Cu bule“ jpeg
Beat criță
Expresia beat criță este foarte răspîndită azi, în registrul colocvial; alte construcții în care intră cuvîntul criță cu sensul său propriu sau cu înțelesuri figurate au devenit însă extrem de rare.
HCorches prel jpg
Încă un Minister al Educației
Presiune care, în unele cazuri, se transformă în adevărate forme de bullying, fără doar și poate.
IMG 8779 jpeg
În cazul Hagi, tatăl şi fiul, să fii copilul unui mare fotbalist e binecuvîntare sau blestem?
Tot ce vine de la el nu poate fi decît excepţional. Hagi spune „eu sînt Ianis şi Ianis e Hagi”.
p 7 Curba Laffer WC jpg
Ultima redută a globalizării
Dar geopolitica nu e singurul motiv pentru eșecul celui de-al doilea val al globalizării.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cîte divizii are CPI?
Așadar, noua acuzație că președintele ar fi comis ceva contra copiilor, fie ei și din Ucraina, ar putea avea un ecou special în Rusia.

Adevarul.ro

image
Femeia fatală a anilor '70: „M-am săturat să mă culc în fiecare seară cu alt bărbat!“ VIDEO
Talentată și frumoasă, Vasilica Tastaman, femeia fatală a anilor '70, a atras cu mare ușurință spectatorii în sălile de spectacole și bărbații în viața ei. Este una dintre marile actrițe pe care le-a avut România. Astăzi se împlinesc 20 de ani de la decesul artistei.
image
Céline Dion la 55 de ani. Ce i-ar fi declanșat boala nemiloasă: „I-au dispărut cei doi stâlpi și s-a prăbușit“
Cântăreaţa de origine canadiană, Céline Dion, este una dintre cele mai de succes interprete din istoria muzicii pop. În cei peste 35 de ani de carieră a vândut peste 250 de milioane de albume. S-a căsătorit cu impresarul ei cu care are trei copii și alături de care a rămas până finalul vieții lui.
image
Alimentul care ar răspândi cancerul în tot corpul: „Are ceva în el care îl face un catalizator puternic“
Autorii studiului sunt de părere că acest lucru ar putea fi combătut prin medicamente sau diete speciale. Însă, pentru asta studiile clinice ar trebui să treacă la subiecți umani.

HIstoria.ro

image
Statul sovietic paralel în România. Rețeaua colonelului Zudov
Prin sintagma „stat sovietic paralel” înțelegem mecanismul clandestin prin care Uniunea Sovietică a instituit controlul total asupra suveranității statului român.
image
Povestea marilor cutremure ce au zguduit spațiul românesc
La mijlocul lunii februarie a acestui an, orașul Târgu Jiu și localitățile învecinate au fost afectate de o serie de cutremure care, deși nu au produs pierderi de vieți omenești sau pagube materiale majore, au stârnit panică în rândul populației.
image
Irina Bossy-Ghica: „Îmi consacru toate eforturile pentru a reconstrui ceea ce înaintașii mei au clădit”
Stră-strănepoata lui Ion Ghica și a lui Gheorghe Grigore Cantacuzino a plecat din România în liceu, în 1973, și s-a reîntors prima oară 17 ani mai târziu, după „Revoluția” pe care ține s-o scrie cu ghilimele.